Convertibilitatea leului a creat panică pe piaţa monetară

Măsurile Guvernului privind convertibilitatea leului, adoptate la începutul anului 1991, au creat panică printre români. Se aştepta o prăbuşire a monedei naţionale, atâta vreme cât cursul oficial era de 35 lei pentru un dolar, iar pe piaţa neagră moneda americană se tranzacţiona la peste 150 de lei.

Pentru a calma spiritele, Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale, a convocat o conferinţă de presă în care a prezentat mass-media etapele ce vor fi parcurse în procesul de convertibilitate. Încă de la început, Isărescu a ţinut să precizeze că leul va deveni convertibil nu prin devalorizare, ci prin deschiderea pieţei valutare la Bucureşti. Astfel, băncile comerciale urmau să primească împuternicirea de a cota liber leul. Prin această măsură, exportatorii puteau să-şi retragă toate ve-niturile acumulate din tranzacţiile comerciale, şi nu doar 50%, aşa cum permitea legea în acel moment. Agenţii economici aveau deci posibi­litatea fie să folosească valuta pentru importuri, fie s-o tranzacţioneze pe piaţa liberă la preţul real, estimat de Mugur Isărescu undeva la 150 de lei pentru un dolar american, şi nu la cursul oficial.

Banca centrală urma să aibă un rol de mediator în acest proces economic, aşteptând ca piaţa valutară să se regleze singură. Era de aşteptat ca în primele luni leul să se pră­bu­şească în raport cu valuta, însă în timp cotaţia urma să se stabilizeze, conform regulilor pieţei libere. În mo­mentul stabilizării, Banca Na­ţio­nală preconiza să unifice cursul oficial al leului cu cel de pe piaţa liberă. Pentru a accelera acest proces speci­fic economiei capitaliste, Mugur Isărescu a anunţat că BNR-ul avea în plan să lărgească aria de acţiune a băncilor autorizate să execute operaţiuni de schimb valutar.

Miza operaţiunii de liberalizare a pieţei valutare era de-dolarizarea economiei româneşti, susţinea Isărescu. Pe fondul prăpastiei dintre cursul oficial al dolarului şi preţul vehiculat pe piaţa neagră, tot mai mulţi comercianţi afişau preţuri în valută. 

Deşi acest fenomen era jignitor pentru economie, banca centrală nu putea interveni direct, deoarece ar fi favorizat transferul tranzacţiilor co­merciale spre piaţa neagră. Într-o primă etapă, după liberalizare, Banca Naţională avea în plan să-i determine pe agenţii economici care tranzac­ţionau şi în valută să afişeze preţurile atât în dolari americani, cât şi în lei. În timp, anunţa Isărescu, urma să se interzică comerţul în valută, întrucât comercianţii nu mai puteau argumenta că ies în pierdere dacă utilizează moneda naţională.

Pe lângă de-dolarizarea eco­no­miei, convertibilitatea leului avea drept scop şi scoaterea la suprafaţă şi combaterea economiei subterane, susţinea guvernatorul Băncii Na­ţionale. Pentru a evita alte dezechilibre economice, autorităţile aveau în vedere şi alte măsuri privind regimul tranzacţiilor monetare, cum ar fi interzicerea, prin lege, a scoaterii leilor din ţară.