Vopseaua “magică”, salvarea automobilelor Oltcit

Industria de automobile din România primea lovitură după lovitură. În august 1990, Întreprinderea de Automobile “Dacia” din Piteşti anunţa vremuri grele.

În toamnă, şi Societatea mixtă Oltcit SA Craiova intrase pe lista neagră a firmelor ameninţate cu falimentul. La 12 octombrie 1990, Guvernul României trimitea presei scrise şi audio un comunicat prin care avertiza Societatea Oltcit cu spectrul lichidării. Un control financiar riguros scosese la iveală pierderi de 5.825.000.000 FF şi o datorie de credite, cu tot cu dobânzi, de 8.700.000.000 FF. Ştirea a fost repede contestată de reprezentanţii uzinei. Printr-un apel public, firma înfiinţată în 1977, în vremurile bune ale prieteniei franco-române, cerea clemenţă din partea autorităţilor:

“Apreciem că creşterea producţiei uzinei, în condiţii de rentabilitate, cel puţin în perioada de tranziţie şi restructurare a economiei, nu se poate realiza fără măsuri de sprijin în asigurarea resurselor materiale şi a condiţiilor financiare din partea Guvernului. Principala problemă care a limitat şi limitează nivelul şi calitatea producţiei la Oltcit o constituie livrarea componentelor şi materialelor de o serie de furnizori din ţară, problemă care a luat dimensiuni îngrijorătoare şi poate conduce la oprirea fabricaţiei autoturismelor în uzina finalizatoare Oltcit Craiova”.

Anunţul se pare că ştirbise şi bruma de încredere care mai exista în potenţialul firmei. În ciuda situaţiei critice, atrasă de potenţialii cumpărători autohtoni şi de investitori cu dare de mână din Occident, Societatea Oltcit a închiriat un spaţiu la TIB ’90. Deşi mulţi îi cântau deja prohodul, constructorul craiovean insista să-şi etaleze produsele. Inginerul Ion Ursu, şeful serviciului Studii din uzină, găsise şi ţapul ispăşitor pentru neajunsurile companiei. Furnizorii erau problema, credea el. Pentru ziarul Adevărul, tot el prezenta şi soluţiile salvatoare pentru ieşirea din criză a Oltcitului. Vopseaua “magică” părea a fi cheia succesului.

“Avem în stand, de exemplu, o maşină vopsită după o tehnologie de ultimă oră, cu praf de mică, spunea inginerul Ursu. Cu noua tehnologie de acoperire pe care o folosim astăzi reuşim să asigurăm o viaţă mult mai lungă decât până acum caroseriilor fabricate. (...) Toate fabulaţiile pe seama noastră din ultima vreme ne costă mult, dar noi sperăm să fim în măsură să contracarăm, prin ce expunem aici şi prin ce vom prezenta pe piaţă, toate alarmele false. Oricum, din câte cunosc, cel puţin un an de aici înainte, nu avem probleme financiare, iar dacă furnizorii îşi vor îndeplini obligaţiile, vom continua activitatea în condiţii bune.” Bun prezicător s-a dovedit inginerul, căci în 1991 statul a preluat acţiunile partenerului francez Citroën. Şi Oltcit a mai supravieţuit. O scurtă perioadă.