Cu sperma în frigider, desenând cercuri de suspecţi

Pe 10 aprilie 2002, Dalma Lukacs, o fată de 15 ani, frumuşică, silitoare şi cuminte, a plecat la discotecă din casa bunicii ei din Gheorghieni, judeţul Harghita. Mai fusese de două ori, dar însoţită de bunicul ei, care o aştepta afară. Bunicii locuiau la 1,5 km de ieşirea din oraş. Cum bătrânul murise, în ziua aceea Dalma a plecat cu unchiul ei, care mergea şi el la un prieten. La ora 20:00, s-au despărţit, stabilind să se întâlnească la ora 23:00 pentru a se întoarce împreună acasă.

De la discotecă, Dalma a fost condusă de prietenul ei o bucată de drum. Mai avea cam  300 de metri până la punctul de întâlnire cu unchiul. Încă nu se ştie cu cine s-a întâlnit până la urmă Dalma în noaptea aceea. Cert e că, după două zile, unchiul ei anunţa la poliţia oraşului Gheorgheni dispariţia fetei. Bărbatul le-a povestit anchetatorilor că la prietenul lui "a cam băut” şi-a uitat de fată. Când şi-a amintit, a coborât, dar nu-şi aminteşte la ce oră. Nu a găsit-o nici la locul de întâlnire, nici pe drumul spre casă, nici acasă, nici pe străzile oraşului. A doua zi i-a anunţat şi pe părinţii fetei care locuiau în Chileni, un sat de pe lângă Gheorgheni, şi au căutat-o împreună, dar nimic.

La început, dispariţia fetei nu a fost considerată suspectă. Câteva colege de-ale Dalmei, care-şi începuseră viaţa sexuală, sugeraseră anchetatorilor că şi Dalma era curioasă, deşi prietena ei cea mai bună susţinea cu tărie contrariul. Poliţiştii s-au gândit c-a plecat de bunăvoie cu cineva, dar impulsionaţi de declaraţiile profesorilor şi de situaţia şcolară foarte bună a fetei, au făcut verificări pe la rude, pe la stâne şi prin restaurantele pe unde colegele ei erau dame de companie. Pe 5 mai 2002, cadavrul Dalmei a fost găsit, întâmplător, într-un canal acoperit cu un capac greu, din beton. Fata era dezbrăcată, iar picioarele-i erau legate cu un şiret. Avea în urechi cerceii de aur, ceea ce exclude jaful ca mobil al crimei.

În urma necropsiei s-a constatat că moartea a survenit prin asfixie cu apa din canal, care atunci nu avea mai mult de 30 de centimetri. Tot legiştii au presupus că fata era inconştientă când a fost aruncată şi că decesul, cel mai probabil, a survenit între 13 şi 21 aprilie (n.r. - vă puteţi imagina cât de precisă şi de impecabilă a fost autopsia?). Raportul de necropsie furniza şi o informaţie importantă pentru anchetă: "victima prezintă deflorare recentă, cu cel mult 7 – 10 zile înaintea decesului, iar în secreţia vaginală se disting capete de spermatozoizi”. Efectuarea testului ADN ar fi putut constitui un start în anchetă, furnizând indicii despre posibilul criminal. Dar n-a constituit nici start, nici continuare. În 2008 procurorul Ioan Mărţoiu de la Parchetul de pe lăngă Tribunalul Harghita, primul desemnat să se ocupe de acest caz, ne spunea că testul ADN există, se află la dosar, numai că nu au cu ce să compare rezultatul. La aceeaşi întrebare însă, comisarul şef Ion Morar, şef Serviciu Investigaţii Criminale din IPJ Harghita, avea un alt răspuns: testul ADN nu s-a făcut pentru că nu se putea face. "Ancheta nu a putut demonstra că a fost vorba de un viol, s-a presupus doar că ea a fost violată”, susţinea procurorul Marţoiu. Deşi, în fişa de caz pe care a întocmit-o pe 1 noiembrie 2002, tot el consemna că "din primele cercetări, Ss-a ajuns la concluzia că victima a fost supusă unei agresiuni sexuale, fiind lovită în mod repetat şi aruncată în gura de canal, capacul în greutate de peste 100 kg fiind pus în poziţia iniţială”.

Locul faptei nu a putut furniza probe deoarece zona, aflată la marginea unui câmp, fusese inundată. De pe inelul capacului de beton al căminului nu s-au putut ridica amprente şi nu s-a putut identifica nici eventualul loc în care ar fi fost sechestrată Dalma. Nu s-a putut stabili nici numărul de autori. Pentru aceasta a fost făcut un experiment: câţi inşi ar fi putut ridica acel capac. Rezultatul e la fel de incert ca şi restul datelor din caz: unul mai zdravăn sau doi mai firavi.

În 2008, Dan Petru, procuror general al Parchetului Curţii de Apel Târgu Mureş, ne declara că a preluat dosarul şi că în caz a rămas un singur suspect, asupra căruia se fac verificări.

Astăzi, la 9 ani de la uciderea copilei din Gheorghieni, nu s-a avansat deloc în anchetă. Dosarul "Lucaks Dalma” e doar o bătaie de cap în plus, pasată de la un responsabil la altul. Şeful IPJ Harghita, comisar şef Sandu Moldovan, spune că poliţia nu poate da amănunte despre mersul anchetei şi arată înspre Parchet. Procurorul Dan Petru recunoaşte că "în cazul Dalma n-am avansat. Chiar urma să văd ce-a mai făcut poliţia de la ultima întâlnire, când am stabilit cu ei ce-ar fi de verificat”. Cât despre ultimul suspect... "au fost nişte deţinuţi care auziseră de caz şi ziceau că ştiu ei ceva, dar cred că vroiau să iasă din programul lor obişnuit”, mărturiseşte Dan Petru.

Surpriză însă, deşi dosarul e în parohia lui, nu el e procurorul de caz, ci un subordonat de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita. Instituţie care, iniţial, n-a dorit să comunice despre cazul Dalma decât că "dosarul penal se află la IPJ Harghita; în cauză se continuă cercetările în vederea identificării autorului faptei”. Răspuns şablon. E secret numele procurorului care are în lucru dosarul Dalma? "După pensionarea procurorului Mărţoiu, dosarul a fost repartizat unuia dintre cei trei procurori care erau aici, la vremea respectivă”, ne-a mărturisit, ulterior, purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita. "Şi nu ştiţi cum se numeşte, sau nu vi s-a dat voie să spuneţi?”, insistăm. "Nu mi s-a dat voie”, răspunde, stânjenit, purtătorul de cuvânt.

De ce ar fi numele unui procuror învăluit în mister? Aflăm de la prim-procurorul Dobrică Adriana care, după ce încearcă să afle de ce punem atâtea întrebări, ba la Poliţie, ba la Parchet, recunoaşte: "eu sunt procurorul de caz. Fiind un dosar în urmărire proprie a procurorului nu am ce să dau publicităţii. Dosarul a fost preluat de la procurorii care s-au succedat din cauza pensionării. Procedura nu-mi permite să dau nimic din dosar. Competenţa aparţine exclusiv procurorului”, ne uimeşte doamna prim-procuror. 

Insistăm. "Testul ADN s-a făcut?” "Testul ADN e tot o probă în dosar”, rosteşte, răspicat, doamna procuror. Legea 544/2001 privind accesul la informaţiile de interes public indică exact situaţiile în care datele sunt protejate. În cazul de faţă, informaţiile erau publice, aşa că "Jurnalul Naţional” a trimis o solicitare scrisă în baza legii amintite Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita. Răspunsul aduce câteva "noutăţi” în caz: "În cauză NU s-a efectuat testul ADN pe probele biologice prelevate la autopsie. Lamele cu material biologic mai există. Cercul de suspecţi nu s-a modificat semnificativ din anul 2008. Ultimul act procedural a fost efectuat la data de 02.03.2011”. La întrebarea "ce procurori s-au ocupat din mai 2002 şi până acum de caz (nume şi prenume)?”, Parchetul răspunde "procurorul care s-a ocupat iniţial de caz a fost d-l Mărţoiu Ioan”, deci nici vorbă de pensionări succesive sau de Dan Petru – procuror de caz. Acesta din urmă ne-a explicat ulterior că el, de fapt, n-a avut niciodată dosarul în supraveghere, ci doar a încercat să ajute.

Chiar în ziua în care am primit răspunsul Parchetului, am aflat de la Poliţie că probele cu material biologic vor fi trimise, în câteva zile, la Institutul de Criminalistică al IGPR, pentru stabilirea ADN-ului. Am sunat-o pe prim-procuror Adriana Dobrică, pentru a verifica informaţia. "Nu credeţi că-ar fi trebuit să ştiu şi eu?”, a venit răspunsul ei zâmbitor. Categoric, numai procurorul poate dispune efectuarea unei expertize. "Eu nu ştiu şi ar fi trebuit să ştiu şi eu asta”. "Şi veţi dispune expertiza?” "Nu. Dacă celelalte probe cad, este şi asta o probă care urmează să fie administrată... Nu s-a făcut atunci (n.r. - în 2002), deoarece nu prea e făcea testare ADN. Dar ştiţi că mai dau şi erori câteodată... Se va face, probabil, în momentul în care se vor epuiza şi celelalte probe...” "Ce probe?” "Este un cerc de suspecţi acolo”. "Ne-aţi spus că ultimul act procedural s-a efectuat pe 2 martie a.c. Despre ce este vorba?”. "O audiere, probabil, ce poate să fie?”, devine procurorul evaziv - retoric. Apoi mărturiseşte: "nu putem da prea multe date din dosar, că poate să afle vreun suspect...”

Nu-i aşa că vă doare capul? Dacă da, ne cerem iertare, dar dialogul cu doamna procuror continuă. "Dar când se prescrie fapta? Peste şase ani, nu-i aşa?”. "O, nici vorbă! Să nu pomeniţi de prescripţie. 20-25 de ani durează până la prescripţie pentru o faptă cu o pedeapsă aşa de mare. Şi să vă mai spun ceva: ultimul test ADN a durat un an şi jumătate la un alt caz de omor”. "Dacă-i aşa, poate ar trebui să vă grăbiţi... Oricum au trecut deja 9 ani, un criminal e în libertate”. "Da, ştiu, şi noi vrem să-l prindem O să-l facem (n.r. - testul) când va fi cazul...”

În urma acestui dialog de mare rafinament juridic, apar, firesc, mai multe întrebări legitime. Doar una dintre ele va deveni publică: mai există lamele cu probele biologice ale celui care a ucis-o pe Lucaks Dalma? Solicităm public Consiliului Superior al Magistraturii să verifice modul în care a fost instrumentat acest dosar de omor. 

Citiţi mâine: În câte zile expiră un omor cu AN.

Mai multe detalii despre acest caz şi despre alte crime rămase cu autori necunoscuţi citiţi pe http://omoruri.wordpress.com