Închisoarea CIA din Bucureşti

Televiziunea publică germană ARD, prin emisiunea Panorama, în colaborare cu agenţia de ştiri Associated Press (AP) au publicat o investigaţie comună care dezvăluie locaţia unei închisori ilegale a CIA la Bucureşti în subsolul clădirii ORNISS. Ancheta jurnalistică aduce informaţii legate de identitatea prizonierilor care au trecut prin aceasta locaţie şi arată că pe teritoriul României au fost folosite tehnici dure de interogare, clasificate ca tortură.

Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie ­ CRJI a participat pe parcursul a aproape un an la această investigaţie jurnalistică împreună cu reporterii străini. Subiectul "închisorile CIA" demonstrează că serviciile secrete se comportă exact ca pe timpul comunismului, servind un regim totalitar şi în numele parteneriatului cu Uniunea Sovietică, însă acum o fac în numele combaterii terorismului şi a parteneriatelor strategice cu NATO, SUA sau Uniunea Europeană. S-a schimbat doar stindardul sub care luptă. Documente publice demonstrează acum că autorităţile române au minţit atunci când au negat categoric posibilitatea existenţei unor centre de detenţie şi transferuri de prizonieri CIA. Mai mult, noile informaţii fac ancheta parlamentară de investigare a subiectului să pară doar o operaţiune de acoperire a faptelor.

În apropierea depoului CFR Griviţa, clădirea ultrasecurizată a Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat ­ ORNISS este înconjurată de câteva case şi un vast teren al nimănui unde ruginesc resturi ale fostului Institut de Geofizică şi Geologie. Din întregul fost complex de cercetare, aflat în avansată stare de degradare şi lipit de poarta de acces spre curtea interioara a ORNISS, a rămas o singură clădire animată: o dugheană care adăposteşte paznicii ruinelor.

Dugheana este supravegheată de la distanţă de camere de luat vederi şi senzori sofisticaţi. Sub privirile paznicilor care îmbătrânesc în baraca de pază de 20 de ani, fostul centru de cercetare se prăbuşeşte lent. Mare lucru nu mai au de păzit. "N-am văzut nici un american pe aici. Ce vedem zilnic sunt angajaţii ORNISS, care vin cu familia la lucru şi-şi aduc de mâncare la pachet. Parcă merg la picnic", e singurul lucru pe care-l auzim de la paznic. Se încălzeşte la reşou şi urmăreşte foarte atent, înghesuit în baracă, o emisiune la TV. Îi este frică să-şi dea numele. Colegul său din cealaltă tură nu a vrut să vorbească deloc.

Terorişti VIP
Conform AP şi ARD, care citează surse de rang înalt din CIA, pe sub ochii paznicilor din dugheana aflată la intrarea din spate a ORNISS au trecut în cadrul unei operaţiuni strict secrete Mohammad şi Walid bin Attash ­ implicaţi în bombardarea portavionului USS Cole, Khalid Sheik Mohammad ­ artizanul atacurilor din 11 septembrie 2001 asupra turnurilor gemene din New York, Ramzi Binalshibh, Abd al-Nashiri şi Abu Faraj al-Libi. Ultimul a fost cheia care a dus la identificarea curierului de încredere al lui Ossama ben Laden. Acest curier a condus involuntar trupele speciale americane în ascunzătoarea liderului Al-Qaeda, locul în care ben Laden a şi fost executat în mai anul acesta. Investigaţia difuzată de ARD conţine şi un interviu cu avocata din New York a lui Abd al-Nashiri, care confirmă faptul că acesta a fost deţinut la Bucureşti.

Închisoarea secretă avea numele de cod Bright Light şi a fost activată la sfârşitul lui 2003, după ce locaţii similare din Thailanda, Lituania şi mai ales Polonia au trebuit evacuate. Conform aceloraşi materiale de presă, locaţia din Bucureşti a fost deschisă în acelaşi timp cu o închisoare similară la Rabat, în Maroc, şi a fost scoasă din uz în 2005. Aceasta înseamnă că închisoarea ilegală a funcţionat atât sub guvernarea Iliescu – Năstase, cât şi Băsescu – Tăriceanu.

Ca în multe alte scandaluri la nivel înalt, detaliile care au pornit investigaţia vin iniţial din afara României. În acest caz au fost mai multe surse oficiale care, sub protecţia anonimatului, au confirmat independent informaţia conform căreia închisoarea CIA din România a fost amenajată în subsolul uneia dintre clădirile ORNISS. Două dintre surse au ocupat funcţii de conducere în cadrul CIA şi au fost implicate direct în inspectarea şi operarea locaţiei din Bucureşti. Documente, oficial clasificate, legate de avioane care figurau ca fiind operate de CIA şi care transportau terorişti au ieşit la iveală în urma unor investigaţii independente legate de aterizări şi decolări pe şi de pe Aeroportul Baneasa din Bucureşti, dar şi de pe "Mihail Kogălniceanu" din Constanţa.

Conform presei americane, cel puţin 100 de suspecţi de activităţi teroriste au fost transportaţi în jurul lumii cu o flotă de mai mult de 26 de avioane private, închiriate de CIA prin companii de faţadă sau prin intermediari legali. Suspecţii de terrorism nu au fost trecuţi nici un moment prin sistemul legal american, ei fiind interogaţi şi detinuţi în închisori ilegale din diverse ţări partenere ("black sites") sau la baza militară de la Guantanamo, Cuba. Suspecţii de terorism au intrat şi ieşit ilegal din ţările partenere unde au fost deţinuţi. Operaţiunea secretă a CIA de identificare, capturare şi interogare a suspecţilor de activităţi teroriste ("renditions") a avut loc sub administraţia Bush. Cea mai intensă activitate a fost înregistrată între 2003 şi 2005. Administraţia Obama a închis oficial programul la începutul lui 2009.

Terorişti în avionul proprietarului FC Liverpool
În septembrie anul acesta, organizaţia Reprieve a pus la dispoziţia mai multor jurnalişti aproape 1.700 de documente legate de o dispută comercială între două companii americane: Richmor Aviation Inc şi SportsFlight, un broker de zboruri private. Richmor este operatorul avionului N85VM deţinut de co-proprietarul echipei de baseball Red Sox din Boston, care deţine echipa de fotbal FC Liverpool. Richmor a acţionat în judecată într-un tribunal din statul New York firma SportsFlight care nu a plătit serviciile de utilizare a avionului. Din documentele acum publice reiese că avionul a fost folosit de CIA pentru transportul de personal şi deţinuţi. Avionul a efectuat 1.258 de ore de zbor pentru CIA, între 2002 şi 2005, ora de zbor fiind facturată cu aproape 5.000 de dolari.

Cel mai cunoscut caz documentat oficial de transportare a unui suspect de terorism arestat ilegal în care avionul a fost implicat este cazul Abu Omar, un cleric musulman răpit de CIA la Milano şi transportat în Egipt, unde a fost interogat sub tortură, iar apoi eliberat de un tribunal egiptean în 2007. Cazul a devenit public, iar justiţia italiană a condamnat 22 de agenţi CIA, un ofiţer al armatei SUA şi doi agenţi ai serviciilor secrete italiene pentru implicarea în răpirea lui Abu Omar.

Acelaşi avion a aterizat în mai multe rânduri în România, iniţial sub indicativul N85VM, apoi sub indicativul schimbat N227SV. Din documentele Richmor Aviation reiese că avionul a efectuat între 25 şi 28 ianuarie 2004 următoarea cursă: Washington ­ - Geneva ­  - Doha (Qatar) ­ - Riad (Arabia Saudită) ­ - Amman (Iordania) -  ­ Bucureşti Băneasa ­ - Barcelona ­ - Washington. Pe 26 ianuarie 2004, când avionul a aterizat pe Aeropoertul Băneasa venind de la Amman cu direcţia Barcelona, la bord erau tot şapte pasageri. De la Băneasa, avionul a decolat cu doi pasageri mai puţin spre Barcelona. Între 11 şi 13 aprilie acelaşi an, avionul a avut următoarea cursă: Washington - ­ Guantanamo Bay ­ - Tenerife ­ - Bucureşti ­ - Rabat (Maroc) ­ - Washington. Pe 12 aprilie a aterizat la Băneasa venind de la Guantanamo cu escala la Tenerife cu opt pasageri bord şi a decolat cu nouă către Rabat, de unde a plecat mai departe spre Washington cu numai cinci pasageri. Documentele mai arată o cursă a avionului sub indicativ schimbat, N227SV, în octombrie acelaşi an. Avionul venea de la Amman şi a aterizat la baza militară de la Mihail Kogălniceanu. A aterizat la 20:30 şi a decolat la 21:00, făcând naveta între Cipru, Cehia, Liban şi Iordania. Persoana care apare pe poziţia de "coordination fees" în documentele întocmite la  aterizarea avionului pe Kogălniceanu este proprietarul unei companii aeriene slovene, Trilar Marjan. În 1999, compania sa a fondat Camera de Comerţ Americană la Liubliana ­ AmCham.

Din acte reiese evident că în primul caz doi pasageri au coborât de la bord, iar în al doilea un pasager a fost îmbarcat sub ochii oficialilor de pe Aeroportul Băneasa. Aceste fapte au fost negate negru pe alb de comisia parlamentară de anchetă a existenţei centrelor de detenţie sau zborurilor CIA, la punctul 6 din capitolul Concluzii: "La întrebarea dacă zboruri civile americane sau ale altor state ar fi putut transporta, lăsa ori ridica persoane care ar fi asimilate deţinutilor, pe teritoriul român sau în responsabilitatea autorităţilor române, potrivit normelor internaţionale, comisia de anchetă răspunde negativ". Mai mult, înainte să treacă la capitolul concluzii, comisia a precizat că "nici un pasager nu a coborât sau urcat din/în avion", referindu-se la zborurile investigate.

Nu-i aşa că nu am avut deţinuţi CIA?
La fel ca pentru paznicii din dugheana de vizavi de fortăreaţa ORNISS, informaţii relevante au rămas ascunse membrilor comisiei parlamentare de anchetă, condusă de Norica Nicolai. În aprilie 2008, comisia făcea publice concluziile sale, negând în şapte puncte orice posibilitate ca centre de detenţie ale CIA să fi existat în România sau ca prizonieri ai agenţiei americane să fi fost transferaţi prin vreunul din aeroporturile româneşti. Cel puţin punctul 6, care neagă transferuri de persoane din avioanele americane care au aterizat la Băneasa, este demontat acum de documentele prezentate mai sus. Nimeni nu a menţionat până acum că pasageri au fost debarcaţi sau îmbarcaţi din zborurile CIA.

Facturile Romatsa nu se referă la astfel de amănunte. Iar despre o investigaţie legată de identitatea celor debarcaţi/îmbarcaţi nu s-a discutat până acum. Restul concluziilor comisiei vin ca urmare a unor întrebări puse parcă special pentru a îngropa subiectul. În plus, ca argument relevant, comisia şi-a consolidat concluziile prin adăugarea raportului "societăţii civile", personificată de Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului ­ OADO. Respectiva organizaţie concluziona şi ea că nici nu poate fi vorba despre astfel de zboruri sau prizonieri ai CIA La sfârşitul lui 2006, aproape la un an de la redactarea concluziilor trimise comisiei, Florentin Scaleţchi, preşedintele OADO, a fost arestat pentru luare de mită şi trafic de influenţă şi condamnat ulterior la şase ani de închisoare.

Comisia dădea ca sigură imposibilitatea unor disfuncţionalităţi sau a "unor fisuri în sistemul de control complet al traficului ­ civil sau militar ­ ori dacă, din neglijenţă, anumite zboruri ar fi putut trece nemonitorizate sau neînregistrate sau asupra lor nu s-ar fi aplicat procedurile la sol prevăzute în convenţiile internaţionale”. Este o concluzie bizară, în primul rând pentru că exista precedentul avioanelor private sau militare implicate în operaţiuni speciale de trafic de armament, care inventau halte tehnice neprevăzute în timpul zborului. Astfel aterizau în ţara de destinaţie a armamentului unde descărcau ilegal şi în secret încărcătura, după care zburau către ţara care deţinea oficial certificatul de end-user. Astfel de operaţiuni au fost detaliate în nenumărate rânduri în presă şi nu sunt străine de cei care au activat în serviciile secrete româneşti. Totodată, securitatea precară a Aeroportului Băneasa în acei ani este de notorietate, un material de presă realizat în 2007 arătând cum reporteri incognito au intrat pe pistă, au ataşat o grenadă de plastic pe unul din avioanele garate şi au ieşit fără să fie opriţi de nimeni. Atunci a ieşit la iveală că paza aeroportului este asigurată doar de o firmă privată.

Opoziţia şi negarea oficialilor români este contrazisă de un raport al Amnesty International din martie 2008 ce face referire la deţinutul Khaled al-Maqtari, care de la închisoarea din Abu Ghraib a ajuns în închisorile secrete americane. În acest raport, făcut public cu o lună înaintea concluziilor comisiei conduse de Norica Nicolai, se menţionează un raport din 2007 al Comitetului pe probleme juridice şi drepturile omului din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, comitet condus de senatorul elveţian Dick Marty. Raportul a concluzionat că există dovezi suficiente că închisori CIA au existat în Europa între 2003 şi 2005, în special în Polonia şi România. "Guvernele acestor ţări ştiau şi poate au autorizat centrele de detenţie secrete ale CIA pe teritoriul lor", încheie raportul.

Trei pseudoanchetatori
Foto: Karina Knapek / Intact Images