Inventarul termitelor care devastează pădurile României. Episodul 1: 120.000 ha, revendicate de urmaşii grofilor

Reprezentanţii Uniunii Democrate a Maghiarilor din România (UDMR) exercită presiuni pe toate canalele pentru ca Comisia Judeţeană Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor să renunţe de bună voie la aproximativ 120.000 de hectare de pădure pentru a fi trecute în proprietatea urmaşilor grofilor din Transilvania. Potrivit unor surse din cadrul Direcţiei Silvice Mureş, actualul ministru al Mediului, Lazslo Borbely, a solicitat autorităţilor judeţene să urgenteze cazurile de retrocedare a pădurilor în favoarea etnicilor maghiari. Aceleaşi surse mai susţin că Borbely a avut o întâlnire cu directorul Direcţiei Silvice Mureş, Vasile Miculi, pentru ca acesta să nu se mai opună punerilor în posesie. A doua zi după întâlnire, jurnaliştii de la posturile Duna şi Erdely TV au năvălit peste Miculi pentru a cere date concrete despre punerea în posesie a urmaşilor grofilor. Prefectul judeţului Mureş, Marius Paşcan, susţine că în spatele acestor interese s-ar afla şi Lazslo Borbely. "Cei de la UDMR m-au ameninţat şi m-au atenţionat în scris că dacă nu îi pun în posesie pe cei care revendică pădurea  o să îmi facă plângeri pentru abuz în serviciu. Există tot felul de presiuni. Atenţionarea respectivă a fost semnată de comitetul judeţean al UDMR Mureş. Dar nu îi bag în seamă. Probabil o să îmi ceară capul la Guvern", a declarat prefectul Marius Paşcan.

Toată tărăşenia a plecat după ce pădurile din inima Transilvaniei au fost revendicate de urmaşii nobililor maghiari, care beneficiază de sprijinul nestingherit al politicienilor aflaţi sub umbrela UDMR. În judeţul Mureş, aceştia au solicitat restituirea a aproximativ 120.000 de hectare de pădure de o valoare inestimabilă. Cărţile au fost făcute în vara anului 2005 la Budapesta, cu câteva săptămâni înainte de apariţia Legii 247 din 2005, care urma să reglementeze retrocedările proprietăţilor preluate abuziv de regimul comunist. Reuniunea de la Budapesta a fost convocată de Ladomer Miklos Banffy, fiul grofului Daniel Banffy – acuzat de trădare de ţară. Printre invitaţii de seamă s-au aflat şeful de ocol silvic Răstoliţa, Cotyso Felician Străuţ, şi avocatul Mihai Dragoş Bejenaru, care au însoţit-o pe Eva Banffy. Toate discuţiile au fost înregistrate de serviciile secrete şi redate ca atare instituţiilor statului, competente să ia măsuri pentru a elucida povestea retrocedărilor de pe Valea Mureşului.

Imediat după ce a fost adoptată Legea 247 privind reforma în domeniul proprietăţii, descendenţii grofilor au solicitat Judecătoriei Reghin reînfiinţarea a două societăţi din perioada interbelică: Societatea Anonimă de Silvicultură Ardeleana SA şi Societatea Comercială pe Acţiuni Domeniul Gudeamesterhaza SA. Judecătorii Florin Dima şi Marian Isac şi-au dat acordul pentru reînfiinţarea celor două societăţi, dar sub forma unor asociaţii sau fundaţii, nefiind obligate să se înregistreze la Registrul Comerţului. Cele două societăţi au fost considerate moştenitoarele patrimoniului vechilor societăţi comerciale cu acelaşi nume, fiind acceptate de judecători ca revendicatori legitimi. În judeţul Mureş, urmaşii grofilor au revendicat atât în nume propriu, cât şi în numele celor două societăţi tot fondul forestier din regiunea Deda ? Reghin ? Topliţa, unde se află una dintre cele mai valoroase păduri ale Transilvaniei.

Dar în anul 2006, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Mureş a respins solicitările depuse de mai mulţi  moştenitori ai grofilor, după ce s-a constatat că o parte dintre pădurile revendicate nu intrau în categoria confiscărilor abuzive ale regimului comunist, fiind preluate înainte de anul 1945. Însă deciziile comisiei judeţene au fost contestate de descendenţii grofilor împreună cu mai-marii UDMR. Astfel, urmaşii grofilor au atacat rând pe rând în instanţă deciziile Comisiei Judeţene de Fond Funciar. În prezent, pe rolul instanţelor din Mureş se află peste 20 de procese. Într-una din speţe, Judecătoria Reghin, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă la Tribunalul Mureş, a dispus restituirea în favoarea Anei Bethelen, Agneta Susana Bethelen şi Eva Szentkuti, în calitatea de unice moştenitoare ale grofului Danilel Banffy, a unei suprafeţe de aproximativ 9.324 hectare de pădure. Cele trei femei sunt nepoatele lui Daniel Banffy, refugiat în Ungaria o dată cu retragerea trupelor hortiste de la sfârşitul anului 1944. Însă Daniel Banffy are un fiu care trăieşte în Ungaria, în persoana lui Ladomer Miklos Banffy, care nu a renunţat niciodată la drepturile de moştenitor direct. Interesant, cele trei femei apar împreună cu Ladomer Banffy în Societatea Comercială pe Acţiuni Domeniul Gudeamesterhaza SA, care la rândul ei solicită într-un alt dosar aceleaşi terenuri. Judecătorii nu au ţinut cont de aceste aspecte, nici măcar de faptul că pădurile retrocedate apar trecute în tabelul cu bunurile care au intrat în administrarea CASBI, deci confiscările s-au făcut înainte de instalarea regimului comunist. Iar Legea 247/2005 nu reglementează situaţia unor astfel de bunuri. O dată cu începerea proceselor au apărut şi divergenţele între urmaşii grofilor. Astfel, Maria Eva Banffy a cerut în nume propriu restituirea a aproximativ 7.000 hectare de pădure. Avocatul ei a fost Mihai Dragoş Bejenaru, iar sfetnic de taină pădurarul Cotyso Străuţ. În timp ce avocatul se lupta în instanţă pentru drepturile femeii, acesta vindea informaţii către Romsilva, în baza unui contract semnat încă din anul 2005. Întâmplarea face ca avocatul şi pădurarul sunt beneficiarii unei părţi din pădurile revendicate de Maria Banffy. Potrivit lui Marius Paşcan, cei doi au fost reclamaţi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, dar procurorii au trimis dosarul la Direcţia Naţională Anticorupţie.