Panarama judiciară "Trofeul Calităţii" pune DNA în ridicol. Dosarul fabricat să-l înfunde pe Adrian Năstase a descoperit o pagubă reală de 3.700 de euro

Aproape o mie de persoane sunt aduse ca martori ai acuzării în procesul mamut în care subordonaţii lui Daniel Morar de la DNA vor să demonstreze că Adrian Năstase şi-a finanţat murdar campania electorală din 2004. Au trecut de atunci şapte ani în care informaţiile distribuite "pe surse" dezvăluiau marile acte de co­rupţie patronate de Adrian Năs­tase, care şi-a folosit influenţa pentru a prejudicia o instituţie a statului (Inspectoratul de Stat în Construcţii) cu suma de 69.611.552.132 lei vechi (circa 175.000 euro). În anul 2009, procurorii Volintiru Dănuţ şi Moraru-Iorga Mihaela, verificaţi de Doru Florin Ţuluş, au trimis instanţei rechizitoriul care susţinea în esenţă că simpozionul "Trofeul calităţii în construcţii" ediţia 2004 a reprezentat un pretext pentru colectarea de bani din care s-au procurat materiale electorale. În cei cinci ani de la comiterea presupuselor fapte şi până la trimiterea în judecată, procurorii DNA s-au străduit să dovedească legătura financiară dintre finanţarea "Trofeului calităţii" şi construirea casei lui Adrian Năstase din strada Zambaccian. Când şi-au dat seama că imobilul fusese terminat înainte de "Trofeu", au schimbat direcţia spre campania electorală în care candidatul Năstase nu avea altă treabă decât să se ocupe, ca prim-ministru, pe lângă aderarea la UE pentru care se negociau ultimele capitole şi de procurarea de pixuri şi brichete.

Deşi au fabricat un dosar integral cu ţintă politică, procurorii DNA au uitat voit să ţină seama de câteva elemente de bază ale alegerilor din 2004, când au avut loc alegeri locale, parlamentare şi prezidenţiale.  De campaniile electorale nu s-a ocupat personal de finanţarea acestora, ele fiind organizate, conform legii, de către stafful electoral unic pentru alegerile parlamentare şi pre­zi­den­ţiale format din reprezentanţi ai PSD şi PC, inclusiv din mandatarii financiari.

"Sărind" peste aceste reguli ale campaniei, procurorii s-au concentrat pe "spolierea" Inspectoratului de Stat în Construcţii, ca organizator al simpozionului "Trofeul Calităţii 2004", de către o serie de firme care au derulat acţiunile specifice ale ma­nifestării – de fapt un concurs na­ţio­nal între constructorii români şi străini care au finalizat lucrări în 2004. Au fost 11 seminarii la nivel local şi o manifestare finală, la care s-au decernat premiile naţionale. 11 comisii de jurizare au analizat 420 de lucrări executate de 250 de firme din domeniu, pentru faza finală fiind selectate 140 de lucrări.

La manifestarea în cadrul căreia au fost decernate trofeele calităţii au participat 5.000 de persoane. Au fost premiate zece lucrări constructive de referinţă, între care Terminalul din Portul Constanţa, Biblioteca pu­bli­că "Octavian Goga" din Cluj, sedii­le BRD din Timişoara şi Cluj, conso­li­darea Atheneului Român, construcţia Europa House din Bucureşti.

Procurorii au reţinut că participanţii au achitat o taxă pentru a fi jurizaţi, care a reprezentat veniturile din care s-a finanţat manifestarea. Suma respectivă, susţine rechizitoriul, a fost deturantă însă spre campania electorală şi ea reprezintă prejudiciul adus Inspectoratului de Stat în Construcţii. Ca să fie statul păgubit, şi ISC parte civilă, procurorii l-au forţat pe şeful instituţiei să se dea victimă deşi în conturi nu se înregistraseră pagube.

DNA a pus în mişcare o uriaşă maşină de investigaţii care a consumat resurse fără număr pentru a proba vinovăţia lui Năstase. Procesul va intra în analele justiţiei româneşti, fiind demn de Cartea Recordurilor, cu cei 974 de martori ai acuzării. Practic, majoritatea participanţilor la "Trofeul Calităţii" sunt aduşi în faţa instanţei pentru a desena de fapt un Trofeu al Degradării Justiţiei, derulat acum la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Judecătorii au băgat viteză maximă în proces care, la ordin, programează şedinţe într-un ritm ne­mai­întâlnit. Pentru a "fluidiza" şedinţele, sunt programaţi câte 50 de martori pe zi, o altă premieră jalnică. În fine, relevant pentru ţinta procesului, instanţa a admis doar cinci martori din partea apărării (faţă de cei 974 din partea DNA) pentru a prezenta procedurile de derulare a campaniilor electorale.

Procurorii DNA au însă acum o misiune imposibilă deoarece instanţa de judecată a admis (cu greutate şi parţial) efectuarea unei expertize contabile. Această expertiză aruncă în aer acuzaţiile de prejudiciere a statului şi scoate practic din joc partea civilă din proces. Experţii au demonstrat că Inspectoratul de Stat în Construcţii nu putea include legal în bugetul de venituri taxele de participare la "Trofeul Calităţii" şi, în consecinţă, nici nu putea administra cheltuirea acestor bani, făcută de firmele specializate care au avut sub contract organizarea manifestărilor. Neavând banii în conturi, nici marele prejudiciu, proba "fore", nu există. În final, expertiza contabilă ju­ri­di­că reţine un prejudiciu minor, de cir­ca 3.700 de euro la bugetul statului, din care circa 1.900 euro în dauna ISC.

Aşadar, de la 175.000 de euro, suma aruncată pe piaţă de DNA în calculele experţilor contabili se micşorează de aproape 50 de ori!

Daniel Morar, şeful DNA, sub al cărui mandat s-a pus la cale această mascaradă judiciară, este blagoslovit de şeful statului cu o prelungire a exercitării funcţiei. DNA, braţul de fier al regimului Băsescu, va trebui să răspundă, acum sau peste câteva luni,  la câteva întrebări.

● Cine a avut interesul declan­şă­rii unei anchete de proporţii, cu deplasarea unor procurori şi ofiţeri de poliţie judiciară în toată ţara pentru audierea în două rânduri a aproape 1.000 de persoane, dintre care au fost selecţionaţi cei 974 de martori?

● Ce resurse a alocat DNA pentru acest dosar care a blocat, de fapt, cercetarea unor cauze cu adevărat de mare corupţie?

● Cine va "deconta" prejudiciul de imagine adus DNA şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin dezumflarea acestei gogoşi cum se dovedeşte dosarul "Trofeul Calităţii"?

● Cine impune ritmul şedinţelor în acest proces care prin termenele fără răgaz prejudiciază dreptul la apărare al invinuitului Adrian Năstase, chemat în această săp­t­ă­mâ­nă de trei ori în instanţă, iar săp­tă­mâ­na viitoare de cinci ori?

Când Traian Băsescu spune că "aceste procese trebuie terminate oricum", avem o mare parte a răspunsurilor. Nu şi a răspunderii care va rămâne în cârca personalului obedient din instituţiile pe care le-am enumerat.

Când România nu este conside­rată un stat de drept de cetăţenii ei, dar şi de rapoartele pe justiţie ale UE, argumentele sunt şi în dosarele "fumigene" lansate de DNA sub înalta tutelă a regimului care nu a devenit încă de tristă amintire.