Şase ani de la dispariţia Andreei Simon. Cum s-a pierdut un copil într-o poveste complicată în care apar, până acum, trei poliţişti

Era o seară de joi. 15 decembrie 2005. Ioana, mama Andreei Simon, avea nevoie de o cutie cu smântână şi anunţă că vrea să se ducă până la magazinul de peste drum. Andreea se oferă să meargă ea. Avea 9 ani, însă nu-i era teamă seara pe stradă. Făcea karate de un an şi jumătate, taekwondo, şi venea singură, pe întuneric, de la antrenamente. Vineri, a doua zi, ar fi avut examen pentru centura albă cu bandă galbenă.

În acea seară de joi, Simon An­dre­ea Simona a dispărut din Miercurea Ciuc, pe drumul de la magazi­nul Napsugar spre casă. Erau mai puţin de 100 de metri. Conform da­te­lor din anchetă, Tiberiu Burcuţă e ul­timul care a văzut-o pe Andreea în via­ţă. Abia în ianuarie 2010, după ce do­sarul a ajuns la Parchetul General, el a fost pus sub învinuire pentru infracţiunile de lipsire de libertate şi omor calificat. Toate probele existente în dosar îl incriminează: de­cla­ra­ţiile sale contradictorii, existenţa unui mobil al crimei, lipsa unui alibi în noaptea de 15/16 decembrie 2005, faptul că a picat de patru ori testul poligraf.

Burcuţă are 42 de ani şi este din Bi­caz (Neamţ). A absolvit o faculta­te tehnică, apoi a făcut un curs de in­for­matică, după care, în 1994, s-a an­ga­jat ca analist programator la Evidenţa Populaţiei din Gheorgheni. În 1999 a dat examen pentru un post din Miercurea-Ciuc şi s-a mutat aici. Pe 1 ianuarie 2006, adică la două săp­tă­mâni după dispariţia Andreei, Bur­cu­ţă s-a transferat, la cerere, la Biroul Ar­me, Explozivi şi Substanţe Toxice din cadrul IPJ Harghita. Unde lucrează şi acum, având gradul de sub­comisar. În decembrie 2005, el stă­tea cu chirie într-un apartament aflat la parterul unui imobil situat în apropierea blocului unde locuia An­dre­ea. Aici bănuie anchetatorii că a fost adusă fetiţa în seara în care ea a dis­părut. La începutul anului trecut, re­luând cercetările, anchetatorii au des­coperit că un alt poliţist ar putea avea legătură cu cazul: C. Constantin, bun prieten cu învinuitul. În pe­ri­oada în care a dispărut Andreea, C. Constantin era angajat la Direcţia Pa­şapoarte. Supus testului Poligraf, do­vedeşte comportament simulat la în­tre­bările ce aveau legătură cu cau­za. "Nu e direct implicat în dispariţia fe­tiţei, însă ceva ştie", trag concluzia anchetatorii. Şi rămân cu ea. Contactat telefonic de reporterii Jurnalului Naţional, Constantin C. acceptă, spre deosebire de Burcuţă, dialogul. Neagă însă că ar şti ceva despre dispariţia Andreei şi declară despre Burcuţă că "el trebuie să plătească dacă-i vinovat". Anchetatorii bănuiau că în noaptea de 15/16 decembrie 2005 învinuitul ar fi putut apela la ajutorul lui Constantin C., fără să-i dezvăluie acestuia fapta. Burcuţă făcea în acea perioadă şcoala de şoferi, însă nu avea maşină, aşa că ar fi putut să o împrumute, la nevoie, pe cea a prietenului său. Cercetările efectuate până acum nu au dus însă la confirmarea acestei ipoteze.

Despre seara în care a dispărut Andreea, Tiberiu Burcuţă n-are amin­tiri clare. Filmul drumului pe care l-a făcut de la magazinul Napsugar (unde recunoaşte că a fost, pentru că avea treabă la cizmăria de la intrarea în magazin) are mai multe scenarii. A văzut fetiţa, ea l-a recunoscut şi i-a zis "săru’ mâna", au mers împreună o parte din drum, până lângă blocul ei, apoi n-au mai mers deloc, pentru că, de fapt, spune Burcuţă acum, el nici nu prea ştia cum arată Andreea...

În acea seară, îngrijorându-se şi ple­când în căutarea fetiţei, mama s-a întâlnit, pe ambele drumuri făcute spre magazin, cu mai mulţi martori: un vecin care-şi scosese câinele la plimbare, şeful de scară, o angajată de la grădiniţa din apropiere, care-şi aştepta soţul pe o bancă de lângă garajele unde, spune Burcuţă într-o variantă a declaraţiilor sale, că s-a despărţit de Andreea. Nici unul dintre martori nu văzuse fetiţa, nu auzise ţipete, plânsete sau alte zgomote suspecte. Concluzia e că Andreea şi răpitorul său au mers pe un alt drum, iar de aici rezultă implicit şi varianta ca victima să nu fi fost dusă la locuinţa răpitorului.

La sfârşitul lunii trecute, mama Andreei a aflat că în acest caz ar putea fi implicat şi un al treilea poliţist: Sorin T. Pe 28 octombrie a.c., el a fost arestat pentru comiterea infracţiunii de favorizare a infractorului. "Agentul a zădărnicit aflarea adevărului şi derularea anchetei penale într-o cauză aflată în instrumentarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, anunţând inculpaţii cercetaţi pentru infracţiunea de proxenetism de iminenţa efectuării percheziţiei şi a constatării infracţiunii flagrante", precizează DNA într-un comunicat.

Ioana îl ştia pe Sorin T. La câteva zile de la dispariţa Andreei, când încă mai umbla după ea pe străzi, l-a întâlnit, şi el i-ar fi spus: "Degeaba o căutaţi că, dacă a fost luată pentru trafic de organe şi a fost dată prin maşina de tocat, n-o mai găseşte nimeni". Şocată de declaraţia omului în uniformă, femeia a mers a doua zi la IJP Harghita să-l reclame. Acolo a avut parte de o altă surpriză, descoperind că el lucra la Poliţia judiciară. Făcea parte adică din echipa ce încerca să-i găsească fetiţa... Mai târziu, de la angajata grădiniţei ce-şi aştepta soţul pe o bancă în seara dispariţiei, mama Andreei a aflat că cel aşteptat era chiar Sorin T. Şi că el întârziase atunci la întâlnire vreo jumătate de oră, pentru că "fusese cu un coleg". Iar colegul, avea să descopere mama Andreei, era Tiberiu Burcuţă. Cel căruia, susţine ea, Sorin T. i-a lăsat în 2008, prin contract de vânzare/cumpărare sau prin cedarea creanţelor, apartamentul în care locuise. "Am aflat că Sorin T. a plecat din acea casă doar cu televizorul în braţe", declară Ioana.

Imediat după ce a făcut legătura între aceste informaţii, femeia a anunţat organele de anchetă. Spera că audierea lui Sorin T. va aduce noi informaţii în dosar. La începutul lunii trecute, când mama Andreei a făcut sesizarea, el se afla în arest. Apoi, mandatul de nouă zile a expirat, iar Sorin T. a fost pus în libertate. Pe urmă a venit Sf. Andrei, apoi Ziua României, se apropie Ajunul Cră­ciu­nu­lui, Revelionul, vine şi Sf. Ion, iar în dosarul Simon Andreea nimeni nu se mai grăbeşte să împingă lu­cru­rile mai departe, pentru descoperirea adevărului. Au trecut şase ani, pentru Dumnezeu!, ce mai poţi faci după atâta amar de vreme într-un dosar de omor? Şi cui îi mai pasă, de fapt, de ce s-a întâmplat, în decembrie 2005, cu o fetiţă de 9 ani?...

Drumul la magazin
15 decembrie 2005. La ora 18:55, Andreea Simon a plecat, cu o bancnotă de un milion de lei, la magazinul Napsugar, aflat în apropiere de blocul ei. A cumpărat exact ce-i ceruse mama: patru sticle cu apă minerală, o duzină de chibrituri, o cutie cu smântână şi un caiet. La ora 19:01, camerele de supraveghere ale magazinului o surprind pe fată înăuntru. Pe bonul de casă e trecută ora 19:05. Apoi, Andreea a ieşit din magazin şi s-a jucat afară, câteva minute, cu doi colegi de-ai săi. După care a plecat spre casă. Unde n-a mai ajuns niciodată. În jurul orei 20:00, dispariţia a fost sesizată, telefonic, la Poliţie. Au venit atunci cei de la Poliţia municipiului Harghita, care au făcut căutări în zonă, fără să găsească însă nici măcar sacoşa cu sticlele de apă minerală. A doua zi, cazul a fost preluat de IPJ Harghita.

În urma Andreei
În ziua în care a dispărut, Andreea luase un "foarte bine" la matematică. Cu o zi înainte, un altul, la limba română. Era o elevă silitoare. Un copil cuminte şi ascultător. În urma sa n-au mai rămas decât diplomele de la şcoală, carnetul de note, plin cu "FB", învelit cu o copertă verde, pe care ea desenase cu carioca inimioare şi steluţe. Câteva foi de matematică pe care exersa tabla înmulţirii. "3 x 8 = 8 + 8 + 8 = 24". Trecuse clasa a III-a. În gentuţa ei mică, veche, cu barete scurte, sunt înghesuite centura albă de karate şi-o mână de poze.

Aprecierile învinuitului
În august 2011, Jurnalul Naţional a publicat o serie de articole în care a fost prezentat pe larg acest caz. Cinci episoade, fiecare având în final un "va urma". După primele două articole, am primit pe faxul redacţiei şi un punct de vedere din partea subcomisarului de poliţie Tiberiu Burcuţă. "Nu sunt autorul nici unei fapte penale şi cu atât mai puţin a celei descrise în cele două articole, nu am absolut nici o legătură cu dispariţia acestei copile şi nici nu ştiu absolut nimic despre ceea ce s-a întâmplat cu ea în seara zilei de 15.12.2005. Nu am fost niciodată protejat de colegii mei şi nici de nimeni altcineva aşa cum se afirmă şi se insistă permanent. Dacă aş fi fost vinovat, nu conta faptul că sunt poliţist. Toţi cei care au lucrat şi lucrează la acest caz au făcut toate eforturile pentru descoperirea adevărului şi în nici un caz nu poate fi vorba despre neglijenţă sau o încercare de ascundere a adevărului."
De unde ştie Tiberiu Burcuţă ce eforturi au făcut poliţiştii în acest caz? Şi cum de apreciează pozitiv "eforturile pentru descoperirea adevărului", având în vedere calitatea sa de învinuit?