La 92 de ani, Radu Beligan este „Egoistul” cel mai râvnit

Măria sa actorul atrage în săli, cu rezistenţa clădită din pasiunea pentru scenă şi alimentată zi de zi cu învăţămintele stoarse din măduva vieţii, spectatori de diferite vârste – de la adolescenţi, care vin să „prindă” legenda vie a teatrului, la adulţi, care au prins momente de neuitat, de-a lungul anilor, cu acest om tare şi „îmbogăţit” sufleteşte.

Astăzi, pentru a 207-a oară, pe scena Teatrului Naţional din Bu­cu­reşti, Radu Beligan îi dă viaţă perso­na­jului principal Leon Saint-Pe în spec­tacolul „Egoistul” de Jean Ano­uilh, dramaturg francez come­mo­­rat în acest an la centenar. Aşa săr­bă­to­reş­te de ziua sa maestrul Radu Be­ligan, muncind, pe scenă. Va mun­ci şi mâine, tot în „Egoistul”, iar repre­zen­taţia cu numărul 208 va avea un ca­racter cu totul special: la spectacol este aşteptată fiica autorului, Co­lom­be d’Harcourt Anouilh. Ea a fost invitată tocmai cu ocazia mar­că­rii, la Naţional, a împlinirii în 2010 a o sută de ani de la naşterea tatălui său. Reprezentaţia de mâine va fi preceda­tă de lansarea, în foaierul Sălii Am­fi­tea­tru, a cărţii „Anouilh, un auteur in­consolable et gai” (Anouilh, un autor inconsolabil şi vesel) de apreci­a­tul dramaturg Anca Visdei, româncă născută la Bucureşti şi stabilită la Paris. Autoarea va vorbi despre cartea sa şi va da autografe.

Radu Beligan a regizat spectacolul, traducând şi adaptând ultima piesă scrisă de Anouilh, „Le Nombril”, împreună cu Liviu Dorneanu, dându-i denumirea de „Egoistul”. Premiera a avut loc în noiembrie 2004 şi de atunci toate reprezentaţiile se desfăşoară cu casa închisă. Radu Beligan va avea, fără îndoială, ce să spu­nă audienţei, mâine, căci l-a cu­nos­cut pe Jean Anouilh. Cu atât mai mult cu cât în urma întâlnirii cu marele dramaturg, acum vreo 30 de ani, marele actor a dat naştere în 2004 acestui spectacol, la Amfiteatru.

Radu Beligan va mai apărea în această lună pe scenă. La 21 decembrie, domnia sa va susţine, conform programului, conferinţa-spectacol „Confesiuni despre viaţă şi artă”, la Palatul Copiilor.

Nu încetează cu mărturisirile, care sunt lecţii pentru oricine. L-am auzit spunând adesea: „Am muncit şi am învăţat...”; „Nu poţi şti niciodată totul...”; „Am fost cu un ochi la noutate şi cu celălalt la tradiţie...”; „E o muncă ce nu se isprăveşte niciodată. Orice reprezentaţie e altceva...”.

Putea face altceva în viaţă Radu Beligan? Păi dacă scria scenete încă de copil! Făcea cu alţi copii, încă la 6-7 ani, în grădina gării (unde era şef tatăl său), „podium” pentru reprezentaţii! Devoratoarea sa pasiune prin­dea contur din frageda copilărie. Nu s-a lăsat nici când a picat la examen, în prima zi. I-a scris Doamnei Bulandra, iar ca urmare a fost lăsat să audi­e­ze cursurile. A ţinut seamă de vorbele acestei inegalabile actriţe:”Dacă o să fii serios, o să faci o mare carieră”.

Dacă are o carieră de peste 70 de ani, înseamnă că a fost serios. Este în continuare. Spunea, cu un an sau doi în urmă: „Nici azi nu sunt cel mai bun, dar ştiu că pot ajuta şi pe alţii” – iată lecţia pe care trebuie să o înveţe sute de actori din ziua de azi.