Lecţia fantasmagorică a lui Horaţiu Mălăele

Piesa lui Eugène Ionesco "Lecţia" a cunoscut o nouă montare pe scena românească - la Teatrul Naţional din Bucureşti, Sala Atelier. Regia este semnată de Horaţiu Mălăele.

Scrisă în 1950, "Lecţia" lui Ionesco a văzut lumina rampei, în special după 1990, în câteva variante regizorale, printre care cea a lui Mihai Măniuţiu, de la Teatrul Naţional din Cluj, cea a lui Horaţiu Mălăele de la Theatrum Mundi sau cea a lui Victor Ioan Frunză de la Teatrul Maghiar din Timişoara.

Ne întrebăm, de ce oare acest text al clasicului Eugène Ionesco este pus în scenă atât de rar? Totuşi, Mălăele l-a ales pentru a doua oară ca să-l regizeze şi să interpreteze rolul principal - cel al Profesorului. El creează acest spectacol în cheie comică, până la un punct. Absurdul, fără vreun impediment, trece în farsă.

O farsă tragică - asta este lecţia ionesciană, în opinia lui Mălăele: "O farsă tragică ce denunţă absurditatea tezelor unice şi exclusiviste, limbajul ca instrument al puterii şi relaţia letală dintre sexualitate şi dictatură".

PERSONAJELE
Trei personaje apar în scenă, rând pe rând, după ce este ridicată "cortina" în Sala Atelier - cortina ce fereşte de ochii publicului interiorul camerei, unde are loc acţiunea, iar după ce este ridicată devine tavanul încăperii. O masă şi trei scaune compun mobilierul. O fereastră mică - aproape de tavan. Atât. Profesorul şi Eleva sunt mereu în scenă. Servitoarea Marie vine şi pleacă atunci când îi cere Profesorul.

Nu pare nimic neobişnuit la început: o elevă vine acasă la Profesor să ia lecţii în particular. Începe lecţia, însă nu există nici o logică: Eleva pare drăguţă, dar e neghioabă; Profesorul e obosit, dar de fapt e fragil mintal, e un psihopat - dintr-o dată îl vedem transformat în ucigaş; Servitoarea e o femeie cicălitoare, însă malefică. Ea îl domină pe Profesor, ea acoperă toate cele 40 de crime şi nu i se pare ceva înfricoşător.

Cuvintele înşiruite sunt paralele cu emoţia. O fantasmagorie. Pare o distracţie: râzi până îţi dai seama că Profesorul e maniac. Până când absurdul trece în dramă. Horaţiu Mălăele are darul de a face publicul sa râdă. Regizorul şi actorul Mălăele te poate duce în zona comicului, dar în acest caz nu până la final, ci până când este "împins totul până la paroxism".

Căci finalul e tragedie şi vorba dramaturgului: filologia duce la ce e mai rău. Şi când se produce drama nu mai râzi. Doar aplauzi, pentru iscusinţa artistică, pusă în slujba "teatrului violent comic", aşa cum îl vedea Eugène Ionesco.

Cu rolul Eleva, Aylin Cadâr a primit botezul în scenă - alături de Horaţiu Mălăele - Profesorul. Celui de-al treilea personaj îi dau viaţă alternativ Natalia Călin şi Victoria Dicu. În 60 de minute, un profesor al scenei şi elevele actriţe te conving de faptul că teatrul poate însemna putere - puterea care încorporează un teatru "violent comic, violent dramatic". Aşa ca în Ionesco.