Nicolae Manolescu - Despre scriitori, cu eleganţă

La noi nu se trăieşte din scris Preşedintele Uniunii Scriitorilor ne vorbeşte in răndurile de mai jos despre destinul scriitorului in Romănia momentului şi despre imaginea culturii noastre peste graniţă.

La noi nu se trăieşte din scris Preşedintele Uniunii Scriitorilor ne vorbeşte in răndurile de mai jos despre destinul scriitorului in Romănia momentului şi despre imaginea culturii noastre peste graniţă.

• Jurnalul Naţional: Care au fost temele discutate la recenta intălnire a Comitetului director al USR?

Nicolae Manolescu: Am avut, aproximativ, 25 de puncte pe ordinea de zi. Majoritatea, informări referitoare la stadiul in care se găsesc diferitele noastre programe, mai cu seamă cele legate de vizibilitatea mai mare a activităţilor Uniunii. O mulţime de lucruri despre care am ţinut să ne informăm colegii, pentru ca aceştia să ştie cum decurg proiectele pe care le-au aprobat şi pentru care s-au dat şi bani.

Cel mai important lucru insă a fost că, la aproape un an şi jumătate căt ne-a mai rămas pănă la viitoarele alegeri ale USR, trebuie să punem in practică schimbarea statutului şi a organigramei instituţiei. Intămpinăm o serie de probleme practice. Incercăm să facem un sistem de "arondare" a scriitorilor pe lăngă asociaţiile din oraşele in care locuiesc sau in apropierea cărora se află. Acestea sunt nu numai chestiuni birocratice, dar şi de funcţionare, de eficienţă.

Pentru că tot vorbim despre vizibilitate, m-am văzut zilele trecute cu preşedintele CA al TVR şi am discutat un parteneriat al USR cu TVR, in măsura in care eu cred că postul naţional ar putea face mai mult pentru cultura scrisă. Am făcut acest parteneriat, incercănd să ne infiltrăm cumva in buletinele de ştiri, să fie un minut pe seară in care să se spună că s-a deschis o expoziţie, s-a lansat o carte. E foarte ciudat că foarte puţini scriitori sunt cunoscuţi, au popularitate. Sunt cunoscuţi, in schimb, tot felul de indivizi, unii pe drept, alţii pe nedrept, nu contează. Scriitorii insă sunt foarte puţin ştiuţi, iar pe cei care sunt lumea ii cunoaşte pentru că au făcut altceva.

• Mi-aţi anticipat o intrebare… Cum reuşesc scriitorii in ziua de astăzi să devină cunoscuţi?

Foarte greu. Practic, meseria de scriitor nu există, nu se poate trăi din scris. Nu se poate trăi nici la noi, nici in alte părţi. Cine işi inchipuie că scriitorii din Franţa, Marea Britanie sau SUA trăiesc din scris se inşală. Căţiva, procentul este minim. Nu vorbim aici despre milionarii in valută care au dat lovitura cu un "Harry Potter" sau mai ştiu eu ce… ăştia sunt şi mai rari. Vorbim despre cei care pot trăi onorabil, fără să facă o altă meserie, publicănd o carte la un an, doi. Scrisul este o profesie, dar nu una care aduce bani adevăraţi. Şi inainte de ’89 era cam la fel, doar că drepturile de autor se plăteau mai bine, era oarecum o compensare. Nu publicai ce voiai, dar ce se publica se plătea relativ bine. Acum publici ce vrei, dar nu se plăteşte. Este economie de piaţă.

• Ce pregătiţi pentru ediţia 2008 a "Zilelor şi nopţilor de literatură" de la Neptun?

Vrem să legăm zilele desfăşurării festivalului de cele ale Tărgului de carte "Bookfest". Am făcut o inţelegere cu organizatorii de a face in comun căteva evenimente. Spre exemplu, dacă ei aduc anumiţi scriitori, unii dintre ei să poată veni şi la noi. Apoi, vrem ca in zilele de tărg să dăm Premiile USR. Tema următoarei ediţii va fi "ce se intămplă cu literatura, cum va arăta literatura viitorului?". Ei, la intrebarea aceasta nu ştiu să răspund, deşi sunt critic literar. (Răde)

• Cum se vede cultura romănească in străinătate?

Destul de slab… Din fericire, dacă mă refer la film, după Palme D’Or, se vede bine. Filmul lui Mungiu a avut un ecou extraordinar. Nu e acelaşi lucru cu cartea, cartea scrisă, care presupune o traducere etc.

• Chiar au fost discuţii recente la Ministerul Culturii despre problemele legate de traducerile unora dintre volumele prezentate la tărgurile internaţionale. Cum comentaţi?

Avem o problemă cu tărgurile de carte, nu ştim să organizăm astfel de evenimente. Un tărg de carte nu inseamnă numai cărţi bine traduse in limba respectivă, inseamnă şi un pavilion făcut in aşa fel incăt să atragă privirile. De pildă, acum căţiva ani, la Tărgul de la Frankfurt, pavilionul care atrăgea cel mai mult atenţia era cel al Estoniei. Ei, ce populaţie şi ce scriitori are Estonia, nu trebuie să vă mai spun… insă era fabulos, iţi lua ochii. Pavilionul Romăniei, de două ori mai mare ca spaţiu, avea rafturi penibile, cu nişte feţe de masă albe pătate cu vin roşu, parcă era un fel de birt… ceva ingrozitor. De aici, de la imagine, se porneşte. Din păcate, nu prea sunt ecouri ale culturii noastre in străinătate. Reuşim foarte rar să stărnim unul, dar nu ştim să-l intreţinem. Tot timpul trebuie să produci evenimente. Nu avem o politică de continuitate, nu numai in cultură, trăim mai mult pe şocuri.