O doină şi o îmbrăţişare de la Tudor

Cântecul românesc s-a făcut auzit serile trecute în inima Timocului sârbesc, la Bor. România a trimis la fraţii ei mai mici pe unul dintre cei mai de seamă interpreţi ai ţării, pe maestrul Tudor Gheorghe. La Bor s-a scris o mică pagină de istorie, iar pecetea actului a fost cântecul cobzei.

Institutul Cultural Român (ICR) a adus în Serbia un om cu o carte de vizită impresionantă. Tudor Gheorghe este unul dintre cei mai iubiţi interpreţi din România, el fiind în aceeaşi măsură apreciat şi de românii din Diaspora şi de etnicii români din jurul graniţelor. Concertul de la Şcoala de Muzică din oraşul timocean a reprezentat încă o dovadă vie a celor scrise mai sus.

Maestrul le-a răsplătit însă cu vârf şi îndesat simpatia românilor timoceni. Le-a adus nu doar un recital extraodinar de muzică intrepretată în stilul său inegalabil, ci şi o îmbrăţişare călduroasă, un îndemn, şi un mesaj de susţinere a etnicilor români din Valea Timocului.
"Dragi prieteni, am îmbătrânit bătânt drumurile spre America şi Canada. Am fost dincolo de Ocean să mă întâlnesc cu românii de acolo. Şi nu mi-am găsit timp să vin aci, la doi paşi, la Bor, să mă întâlnesc cu românii de lângă mine. Nu e numai vina mea, aşa a fost să fie. Poate n-o să înţelegei toate cuvintele, dar important până la urmă e să înţelegeţi ceea ce vreau să vă spun. Mi-aş dori ca de acum încolo să facem un efort cât se poate de serios să vă recăpătaţi demnitatea de români. Aveţi de ce să fiţi mândri că sunteţi români, chiar dacă statul român de multe ori a uitat de dumneavoastră. Vă promit că eu de acum încolo n-am să uit de dumneavoastră", le-a spus Tudor Gheorghe românilor timoceni.


CÂND DUMNEZEU ERA MAI JOS
Însoţit de cobza sa, dar şi de patru lăutari cu vioară, braci, tambal şi contrabas, Tudor Gheorghe a compus la Bor un recital alcătuit din piese de pe albumele "Petrecere cu taraf" şi "Când Dumnezeu era mai jos". A fost o seară în care muzicii satului interbelic românesc i s-au alăturat sonorităţi venite pe-un drum lung, tocmai din secolele XVI-lea şi al XVII-lea. Nu au lipsit nici versurile lui Marin Sorescu. Spectacolul a fost pe deplin împlinit, ca un vin bun, de interpretarea autentică a maestrului oltean, Tudor Gheorghe.

Taraful a fost la înălţimea maestrului, interpretarea genială a pieselor permiţând crearea unei legături foarte puternice cu publicul. Astfel, dacă înainte de eveniment, organizatorii simţeau o oarecare teamă faţă de posibilitatea ca românii timoceni din sală, lipsiţi de mai bine de 200 de ani de şcoală şi biserică în limba română, ar putea să nu înţeleagă versurile interpretului, marea de aplauze şi bisurile cerute de publicul prezent le-a spulberat orice nelinişte! Izvorul simţirii româneşti n-a secat în Timoc, e doar un pic colmatat! Prezenţa unor oameni deosebiţi ca Tudor Gheorghe în regiunea cu mai bine de o sută de sate autentice româneşti v-a ajuta mai mult ca sigur la curăţarea şi sporirea puterii izvorului de românitate din Timoc. Prin muzică, prin cultură, prin încurajări şi sprijin material, etnicii români din Serbia nu-şi vor pierde identitatea.

Trebuie spus că acest concert a fost organizat cu sprijinul Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Rumâne din Serbia, Centrului Cultural şi Primăriei din Bor. Evenimentul a încheiat seria manifestărilor dedicate în acest an românilor din Timoc de Institutul Cultural Român.