Phoenix, 45 de ani - O legenda, un mit, o realitate

Tinereţe fără bătrăneţe şi viaţă fără de moarte… ha! Păi pănă să renască doar acei ce har avutără pănă acum… s-au ales cu multe fripte şi arsuri…

Tinereţe fără bătrăneţe şi viaţă fără de moarte… ha! Păi pănă să renască doar acei ce har avutără pănă acum… s-au ales cu multe fripte şi arsuri…


Anul acesta sărbătorim (am vrea) cei 45 de ani de zbucium, lupte atăt cu sisteme politice, căt şi cu noi inşine, ani de pribegie prin lumi necunoscute şi neinţelese, ani de dor de ţară şi de părinţi şi prieteni… cei care-au mai rămas… biata mea mamă a plătit cu viaţa libertatea pe care ne-am luat-o haiduceşte. M-am găndit la ceva… poate se vor găsi căţiva să mă indrume să realizez această viziune.


MAI AM UN SINGUR DOR… Un mic templu de - să zicem - 40 m pătraţi, in care pe perete e un ecran mare, pe care zi şi noapte, ani şi ani, la infinit, să se proiecteze filme sau DVD-uri, clipuri etc., nişte boxe serioase, in timp ce noi, aşa cum dăm bir cu fugiţii, să ne aflăm in nişte sticluţe intr-un raft… asta-i cenuşa lui Covaci, a lui Ţăndărică, Ioji etc… de ce să ne mănănce viermii intr-un cimitir, incălecaţi claie peste grămadă, aşa cum e business-ul mortuar, cănd putem să rezistăm elegant, curat şi cu trimitere in viitor? Pe un perete să fie trei robinete, unul cu ţuică, altul cu vin, altul cu bere şi cine vrea să ştie cine a fost Phoenix să vină şi să se bucure că am existat.

Poate că va fi ultima sărbătorire, in condiţiile de faţă, nu ştiu căţi ani vom mai bate la tobe aşa cum se bate la noi sau vom ţine chitara pe umeri.

M-aş bucura să stau intr-o sală in public şi să aplaud o nouă formaţie Phoenix, să demonstrăm ceea ce alţii nu au reuşit, NEMURIREA!!!


TINEREŢE VEŞNICĂ. Am inceput un proces de intinerire a formaţiei.

Am inlocuit, aşa cum au cedat unii şi alţii (de la Moni Bordeianu, Kamocsa Bela, Claudiu Rotaru, Pilu Stefanovici, Günther Reininger, Zoli Kovacs, Liuba Cornel, Costin Petrescu… inşir doar pe unii dintre cei aproximativ 40 de artişti de cea mai mare calitate ce au contribuit la succesul numelui de Phoenix), cu tinere talente ca Mircea Baniciu, Iosif Kappl, Tom Buggie, Ivan Kopilovici, Mani Neumann, Dzidek Marcinkiewicz, Alin Oprea, Lucian Cioarga, Tavi Colen, Jools Cooper, Malcom J Lewis, ca şi alţii care ii inlocuiesc de la caz la caz pe aceştia… ca Bogdan Bradu, Guillermo Corujo Dominguez… Lista e lungă şi ceea ce aş vrea să se inţeleagă este că Phoenix e un produs pur spiritual, la care mulţi au contribuit.

In momentul de faţă, cine e cu mine pe scenă este Phoenix, coborănd sunt Colibri, Pitulici sau …

Ar fi fost şi imposibil ca toţi aceşti talentaţi muzicanţi să nu aibă şi proiecte proprii, care să le reprezinte viziunile şi personalitatea.

La Vama Veche l-am aplaudat pe Mircea Baniciu şi l-am felicitat pentru (după părerea mea) cel mai reuşit număr din festival, iar acasă ascult CD-uri cu muzică ţigănească sau macedoneană, creată de Ovidiu Lipan impreună cu alţi talentaţi… şi lista se poate prelungi. Ba chiar şi eu mi-am permis să apar singur la FOLK YOU! şi să cănt căteva dintre melodiile cu care am crescut şi mi-am format gustul.


INFLUENŢE CELTICE. Totuşi, timpul nu a trecut degeaba, cel puţin in ceea ce ne priveşte, după ce am căntat anii ’60 influenţaţi de Bob Dylan, Beatles, Rolling Stones, Byrds şi alţii, am schimbat stilul şi ne-am afundat in folclorul precreştin, voiam să aflăm cine suntem de fapt. Bucuria a fost mare descoperind că, după toate invaziile suportate de acest popor, mai există incă urme de şiră a spinării, cu toate influenţele de care era imposibil să ne ferim, există o serie de elemente care dăinuie de milenii. La un moment dat m-a străfulgerat o viziune cu totul şi cu totul nouă. Păi dacă Traianus ne-a infrănt şi a ocupat Dacia impunănd limba şi moneda latină, nu inseamnă că săngele s-a schimbat şi el. Deşi aşa cum am invăţat cu toţii la istorie, legiunile lui, Catalanica şi Sardica (vezi dialectele vorbite in Banat, Transilvania şi sudul Carpaţilor), au rămas aici şi au intocmit familii cu romănce, asta nu inseamnă că avem cu toţii sănge latin in vene. M-a fascinat descoperirea elementelor celtice din Transilvania şi am incercat să aprofundez acest fenomen, ajungănd la mari momente de satisfacţie, descoperind că suntem parţial inrudiţi cu cei pe care i-am divinizat de la inceput şi a căror muzică stă la baza muzicii moderne internaţionale. Există destule elemente celtice, atăt ca simboluri grafice, ritualuri şi fel de a interpreta, melodicitate, armonii etc. in nordul Transilvaniei, incăt m-am decis să mergem pe această urmă care, fără să ne instrăineze, să ne aducă mai aproape de o Europă unită şi prin spirit, nu doar prin interese comerciale. Piesele noi la care lucrăm acum se situează pe linia aceasta a influenţelor celtice şi vom face o selecţie a pieselor noastre care conţin aceste elemente.


LA ANIVERSARE. La sărbătorirea celor 45 de ani PHOENIX, unde intenţionăm să invităm lume la o sărbătoare prietenească, şi nu neapărat la un concert, vom pune in scenă un astfel de eveniment, aşa-numit unplugged, deci acustic, cu sonorităţi noi, interesante, pe care parcă le-am cunoaşte şi nu ştim de unde…

Vom avea o serie de invitaţi, incepănd cu Gheorghe Zamfir şi pănă la interpreţi din Oaş şi Maramureş, dar şi invitaţi din Irlanda şi Scoţia. Soliştii vocali, vreo şapte la număr, se vor schimba şi vor trece inapoi in cor după ce şi-au căntat pasajele, un cvartet de coarde şi o secţie de percuţie ne vor ajuta să creăm o atmosferă cum nu s-a mai intălnit la Phoenix, alături de căţiva suflători, de la bucium la oboi…

Solistul vocal pe care se va pune accentul de data aceasta este vechiul nostru prieten şi coleg Dan Bradu, avănd acea strălucire agresivă şi războinică in voce, aşa cum o cere muzica celtică.

Acest eveniment dorim să-l punem in scenă la Teatrul Naţional, la mijlocul lunii noiembrie - eventual 17 dacă e liber - sau la Opera din Bucureşti. Desigur că un asemenea eveniment la care oaspeţii să fie intămpinaţi cu şampanie şi caviar cere o organizare foarte serioasă şi sprijinul material al unor patrioţi cu "spete late", căci la ora actuală sunt destui in Romănia care ar putea să sprijine o acţiune de acest gen. Repet, nu atăt aniversarea noastră e importantă, ci - şi sunt convins de asta - faptul că putem sparge gheaţa intre noi şi cei din jurul nostru, care ne socotesc ţara rrromilor!!! Sunt convins că, incepănd de la anul, cănd intenţionez să organizez primul festival celtic in Romănia, voi găsi o cheie spre cei ce incă nu ne ştiu şi nu ne-au inţeles pănă acum.

Dacă se vor aduna destui bani, suntem decişi ca, impreună cu televiziunea, să selecţionăm (nu căini, pisici sau ţigani) copii talentaţi, cu un IQ mare, să-i sprijinim să studieze la Oxford sau oriunde vor vrea sau va fi cazul!!!
Fie ca această aniversare să spargă gheaţa atăt intre noi şi Vest, căt şi intre Phoenix şi cei ce ne-au ignorat pănă acum!

• Nicu Covaci