"Se pare că femeile citesc mai multă literatură"

● Cum a luat fiinţă "Zvetlana"?

Din respectul deosebit ce-l am pentru statele nordice, nu ştiu cum a putut pătrunde atât de adânc falsa legendă că femeia rusă e de o imoralitate care depăşeşte orice toleranţă. Literatura rusă nu ne-o prezintă astfel. Cei care au cunoscut-o în vasta ei ţară au o părere cu totul opusă. Şi am încercat o reabilitare. Am făcut din "Zvetlana" un exemplar din cea mai castă feminitate, poate anacronic astăzi, şi l-am pus în faţa tuturor cauzelor care ar fi putut deplasa un sentiment de dragoste. Şi a rezistat. Poate că această statornicie se datoreşte şi misticismului. Se cunoaşte doar puterea acestui misticism. Ştiu un caz în care un preot care luase, desigur, dintr-o falsă, dar sinceră convingere pentru el, atitudine împotriva noului calendar, s-a separat de familie şi de cunoscuţi pentru credinţa lui.

● În genere, care este modul în care elaboraţi un roman?

Răspunsul se află în ultimul meu roman, "Bucureşti, oraşul prăbuşirilor". Am introdus un romancier care la un moment dat îi explică eroinei travaliul romanului. Mi-l asum, cu excepţia vinului.

● Cum priviţi literatura nouă?

Îmi place literatura nouă rusă. Sunt câţiva tineri prozatori care posedă cea mai nouă şi pronunţată structură de roman. Construiesc din blocuri, fără o prea legată cimentare între ele. Legătura o face cerebralul cititorului. Şi cred că o carte care te face să reflectezi şi să găseşti anumite sensuri e mult mai interesantă decât vechea metodă care-ţi serveşte totul. Un autor rus a construit un roman din şapte nuvele, cu eroi diferiţi; cu surprindere constaţi la urmă că au contribuit cu toţii la exprimarea unei aceleiaşi teme. Încercare temerară, reuşită în parte.
În ceea ce priveşte stilul, modernismul i-a eliminat ţinuta literară şi l-a lăsat în haina lucrătorului de uzină. Polenul literar a dispărut. Atenţia cea mare în literatura modernă şi în special în roman e îndreptată asupra acţiunii, neglijându-se stilul. Socotesc că există un echilibru între acţiune şi stil. Dacă e nevoie să sacrifici unul în favoarea celuilalt, cred totuşi că stilul poate fi jertfit. Dar nu înţeleg abuzul.

● Se dezbate de multă vreme criza cititului. Ce credeţi despre publicul cititor?

Este ştiut că o carte de apreciabil succes are un tiraj maxim de cinci mii de exemplare. E cauza din care decurge scumpetea cărţii româneşti. Şi de aci un adevărat cerc vicios. Cititorul condamnă scumpetea, editorul constată îndurerat lipsa cumpărătorilor. Soluţia: ori publicul cititor să-şi sporească numărul pentru zece mii de exemplare, ceea ce ar reduce preţul cărţii, ori editorii să scadă dintr-un început preţul cărţii, fapt care ar atrage desigur publicul şi ar spori tirajul. Dar nu oricare editor va înţelege acest lucru fiindcă, de fapt, editorul este un neguţător, la care prevederea intră în calculul lui de toate zilele. Se pare că femeile citesc mai multă literatură. Librarii întăresc această observaţie. În ce mă priveşte, ştiu că "Zvetlana" a plăcut mult femeilor. Am primit din partea multora scrisori, care căutau să comenteze şi să precizeze. Am primit şi vasul acela chinezesc de la o rusoaică pribeagă, măritată în ţara noastră, care a ţinut să rămână anonimă. Rândurile însoţitoare m-au înduioşat. Vasul acela era o relicvă care a întovărăşit-o în interminabila ei rătăcire.

(Interviu acordat de Octav Dessila lui Teofil Arcaşu, apărut în Epoca, nr. 585, 11 ianuarie 1931 şi reprodus în volumul I al "Romanului românesc în interviuri", antologie îngrijită de Aurel Sasu şi Mariana Vartic)

Iubim literatura, frumosul, "Femeia tânără"...
Se spune că o fotografie reuşită face cât o mie de cuvinte. Dar un tablou sugestiv cât de bine poate "face reclamă" unei cărţi? Pentru coperta volumului I al trilogiei "Iubim" de Octav Dessila, "Început de viaţă", am ales tabloul "Femeie tânără" al pictorului Mişu Popp (1827-1892), lucrare expusă la Muzeul Judeţean Argeş din Piteşti.

Braşoveanul Mişu Popp s-a format în mediul vechilor iconari transilvăneni, fiind descendent dintr-o familie cu tradiţie în arta bisericească. Studiile la Academia de Artă Sf. Ana din Viena, la clasa profesorului Gselhoffer i-au oferit deschiderea necesară pentru a se elibera de rigorile impuse de canoanele reprezentării creştine. Activitatea sa a fost legată permanent de proximitatea sacrului, fiind ca şi prietenul său, Constantin Lecca, unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi pictori de biserici ai vremii sale. Pictura de şevalet, pătrunsă în spaţiul românesc prin intermediul artiştilor străini, a abordat-o în special în cea de-a doua jumătate a carierei sale, manifestând o predilecţie pentru portret.

Lucrările sale se remarcă prin acurateţea compoziţiei, realizată în spirit neoclasic, într-o manieră uşor idealizată. O lucrare atipică pentru linia portretelor de aparat pe care obişnuia să le lucreze este "Femeie tânără", expusă la Muzeul Judeţean Argeş din Piteşti. Cu un sân dezvelit şi o privire melancolică, femeia din tabloul ales drept supracopertă pentru volumul I al romanului "Iubim" este reprezentată într-o ipostază romantică. Preocupat de redarea materiei, Mişu Popp realizează un portret corect, cu incontestabile calităţi compoziţionale care-şi păstrează valoarea de efigie reprezentativă a unei personalităţi. Deşi tinde spre un ideal de frumuseţe artificial şi adeseori convenţional, "Femeie tânără" este o lucrare care generează sentimente profund umane. Poate fi oricare femeie iubind sau pur şi simplu visând la iubire, poate fi oricare dintre personajele feminine ale romanului "Iubim".