Sergiu Nicolaescu: De ce atâta bâlbâială, domnule Ministru?

Într-o scrisoare deschisă adresată ministrului Culturii, regizorul Sergiu Nicolaescu vorbeşte despre necesitatea găsirii unor soluţii viabile în vederea depăşirii crizei cu care se confruntă cinematografia românească a ultimilor ani, dar şi despre amendarea Legii cinematografiei, în aşa fel, încât aceasta să se plieze şi pe nevoile şi cerinţele tinerilor cineaşti.

Pe 15.04.2009, pe site-ul Ministerului Culturii şi Cultelor a apărut o informaţie cât se poate de discretă prin care dl Th. Paleologu invită reprezentanţii cinematografiei româneşti la o întâlnire pe 27.04.2009 la sediul ministerului. Spre marea mea uimire, mai scria: "Sunt aşteptaţi să participe Cristian Mungiu, Tudor Giurgiu, Sergiu Nicolaescu şi alţi reprezentanţi de seamă ai cinematografiei. Tema va fi situaţia filmului românesc".

Am luat cunoştinţă cu destulă mirare, întrucât noi, cei de la Comisia de cultură a Senatului, am avut deja trei întâlniri pe aceeaşi temă cu cineaştii din diferite uniuni sau asociaţii. Dar nu am mai stat să caut chichiţe acestui comunicat şi am vorbit cu Mircea Mureşan. Acesta la început a spus că el şi alţi cineaşti cu care vorbise nici nu se gândesc să meargă, fiind jigniţi de nominalizarea făcută. Cineaştii există în uniunile de creaţie, convocarea lor se face eventual oficial. Orice nominalizare atrage după sine ideea minimalizării celorlalţi. Chestie de diplomaţie! Până la urmă, l-am convins să mergem împreună. Mureşan participase şi el la discuţiile avute la Senat privind Concursul de proiecte cinematografice secret al CNC, Fondul cinematografic, împărţirea şi rolul său, situaţia cinematografiei pe cale de dispariţie (de la 800 de săli la 50 în momentul de faţă), la numărul de spectatori îngrozitor de mic; un film aflat pe primul loc în 2008 nu a reuşit să aibă mai mult de 26.000 de spectatori (?!). Ar trebui un milion de spectatori pentru ca filmul să-şi recupereze banii coproducătorilor şi ai CNC-ului. Cinematografia este o artă şi o industrie, dar trebuie să devină şi un business. După 50 de ani de profesie, noi ştim că trebuie să facem artă, dar să obţinem şi succes de public. Ani de-a rândul am avut un covârşitor succes de public, dar aveam 830 de cinematografe, plus caravane care mergeau în sate. Noi, regizorii, indiferent de vârstă, trebuie să ne dorim acest succes de public şi să găsim căile care ne vor duce sigur la depăşirea acestei crize, care din 1971 a colindat Europa, dar şi-a revenit după transformarea marilor cinema-uri în două sau trei săli. Pe Champs-Élysées sunt tot atâtea cinematografe câte erau în 1970. S-au făcut săli mai mici, mai cochete, mai confortabile, dar tot săli de cinema au rămas, nu discoteci sau săli de jocuri.

Revin: După câteva zile, pe acelaşi site şi cu acelaşi text, întâlnirea este schimbată pe 28 aprilie a.c. Spre marea mea uimire, apare al treilea comunicat al Departamentului de comunicare al MCC. O treabă serioasă. Ce spune acesta: "... anunţă o dezbatere (în) cinematografie...", dar nu oricare, o "dezbatere publică": "Nevoia de lumină în camera obscură a cinematografiei româneşti". Recunoaşteţi, idilic, metaforic, pastoralo-pascal. O poezie?!

Domnule ministru, ce vreţi să spuneţi, că dvs. ne daţi "lumina"? Curată pleaşcă pe capul nostru!
Ar trebui să se ştie că în ultimii ani în cinematografia românească au mai rămas câţiva consacraţi şi o generaţie tânără care promite. Se fac totuşi 10-12 filme pe an, ceea ce nu este rău. Explicaţia: nu avem producători şi finanţatori.

Viitorul e negru nu din cauza dvs., domnule ministru, ci din cauza precedenţilor pe care i-aţi avut la acest minister. Este de cea mai proastă calitate să ignoraţi aportul seniorilor, care sunt necesari şi au făcut ceva pentru cinematografia românească. Firesc, ei se duc şi vin alţii, dar nu există viitor fără trecut. În primii ani după '90, noi am încurajat 3-4 debuturi pe an.
Domnilor colegi din noul val, nu aveţi nici  şansă să anulaţi ceea ce au făcut seniorii ("expiraţii"). Nu vă veţi impune decât după ce veţi realiza cel puţin cinci filme. Contează premiile internaţionale, dar mai important este ceea ce faci aici, la tine acasă.

Domnule ministru, să lăsăm colocviile şi bâlbâiala. Comisa de cultură de la Senat se preocupă de amendarea legii, care va rezolva o parte din problemele cinematografiei şi care a ţinut cont de toate propunerile, atât ale tinerilor, cât şi ale seniorilor. Ar trebui să fiţi mulţumit că în această comisie aveţi trei cineaşti. Un caz de excepţie. Lucrarea noastră, care este gata, o punem la dispoziţia tuturor celor interesaţi.

Întâlniţi-vă de câte ori puteţi cu tinerii regizori, vă vor spune lucruri interesante, dar lăsaţi-ne şi pe noi să ne ocupăm de o lege, că o facem mai bine decât toate grupurile de lucru ale consilierilor dvs. Tânăra generaţie îşi are locul ei bine definit din noile amendamente aduse Legii cinematografiei, iar tânăra generaţie nu se opreşte la câteva nume sau grupuri de absolvenţi cu ceva timp în urmă.
Regizor,
Sergiu Nicolaescu
27 aprilie 2009