Starea isterică a vremii

Hai, că ai treabă. Du-te sus pe clădire şi transmite de acolo ştirile meteo, să vadă lumea cum îţi bate vântul prin plete şi cum ţi-a îngheţat mâna pe microfon.

Hai, că ai treabă. Du-te sus pe clădire şi transmite de acolo ştirile meteo, să vadă lumea cum îţi bate vântul prin plete şi cum ţi-a îngheţat mâna pe microfon. Ah, nu! Pe video­telefon, că nu mai avem microfoane, prea mulţi reporteri, prea puţine microfoane, tu zi mersi că ai telefon cu cameră video, că altfel nici nu te angajam. Cocoaţă-te undeva unde e frig şi naşpa şi spune-le oamenilor cât e de frig şi cum e cu gradul de vi­zibilitate, dar vezi, să nu mai spui ca data trecută “gradul de vizibilitate e sub 20 de metri”, să spui şi tu “gradul de vizibilitate e de sub 20 de metri în zonele cutare şi cutare”, adică să specifici, nu aşa, în general, că n-are cum, în general, să fie aşa, decât în capul tău, ăla sec, ai înţeles? Hai, executarea! Şi pune-ţi căciulă, ceva, pe cap, ca să nu-mi răceşti acuma, că n-am cu cine să te înlocuiesc. Aşa. Hai, că mă uit, fii frumoasă, dar fii şi deşteaptă!

åăă, da, suntem acum în direct prin videotelefon pentru ştirile me­teo, colega noastră ne spune mai multe, bună ziua, colega noastră, spune-ne cum e vremea şi cum o să fie în următoarele zile, hai că te as­cul­­tăm şi dăm şi din cap ca să-ţi dăm de înţeles c-am înţeles, nu suntem chiar aşa tâmpiţi, şi cu ocazia asta îţi şi confirmăm că nu vorbeşti de una singură, legătura directă este direc­tă, videotelefonul tău func­ţio­nea­ză grozav, noi doar să ştim cum e vremea, să vedem dacă ţie ţi-e frig sau nu. Nu, te rugăm, colega noastră, nu mai urla aşa, nu mai fi aşa isterică, vorbeşte şi tu mai calm când vorbeşti despre presiunea atmosfe­rică, pe bune, te rugăm, păstrează-ţi firea, fii calmă, numără până la cinci şi respiră adânc, aşa, inspiri-expiri, vezi, că te-ai mai calmat, aşa, acuma spune-ne cum e cu frontul atmosfe­ric. Nu, nu, vezi că iar te ambalezi, nu mai ţipa, ţi-ai luat porţia zilnică de magnebeşase? Păi vezi, noi, colegii tăi din studio, ţi-am spus şi ţi-am tot repetat să-ţi iei porţia zilnică de magnebeşase ca să nu mai fii aşa iste­ri­că atunci când intri în direct, că-i spe­rii pe oamenii ăştia care te ascultă şi fug în lumea mare îmbrăcaţi doar în tricou şi răcesc pe urmă. Aşa, mai liniştit, mai aplicat, mai calm, mai relaxat, că nu te aleargă nimeni. Aşa, acuma spune-ne cum e cu gradul de vizibilitate. Gradul de vizibilitate e scăzut? Scăzut, scăzut rău de tot? Dar, te rog, nu mai ţipa aşa, fată, că te auzim, să vezi ce-o să te-ndop cu magneziu când te văd înapoi în studio, să vezi, numai, ce-o să-ţi fac în pauza publicitară!

Cum? La munte ninge visco­lit? Iar tu te tai cu lama? Fată, nu! Nu! Nu! Nuuuu! Nu mai ai baterie la telefon? Hai, zi mai repede cum e cu viscolitul ăla, mai zi o frază despre cum să ne tragem puloverele pe noi şi să nu care cumva să ieşim afară fără fular, mai bagă o metaforă despre cum ne invadează norii dinspre nord-vest, acolo unde deja au provocat ravagii, şi cum se îndreaptă înspre noi, astfel că în zilele următoare nu ne putem aştepta la o schimbare semnificativă a regimului termic, dar repet, repet şi iar repet, nu mai ţipa, fată, te rog, te implor, nu mai ţipa când spui “minus un grad”. Pliz! Pliz! Pliiiiiiz!!!!!