Stoenescu, pastelul mereu tânăr

Oltean prin naştere, pictor prin vocaţie, Eustaţiu Stoenescu a văzut lumina zilei la data de 14 mai 1884 în Craiova, într-o mahala ridicată la rang de suburbie, numită Petre Boji. Nepot de boier şi fiu de senator pe linie paternă, neam de viconţi francezi pe linie maternă, micul Eustatiu Ion Mihail avea să ia contact cu arta prima dată la vârsta de 5 ani, atunci când a stat nemişcat, ca vrăjit de culori şi de penel, lângă pictorul Durand Durangel, cel care a făcut portretul mamei sale. Primele lecţii de desen le-a luat în liceu, de la profesorul Nicolae Rădulescu, exersând primele peisaje pe malul Jiului. Iar prima „lecţie” a pri­mit-o la expoziţia lui Nicolae Grigorescu din 1897 când, fermecat de desenele maestrului s-a apucat să facă schiţe chiar acolo, în sălile de expoziţie, dar a fost prins de profesorul Tzigara-Samurcaş şi admonestat.

Pentru a putea pleca la studii în Franţa împreună cu prietenul său Nicolae Titulescu, dă ultimele două clase de liceu într-un singur an astfel că, în vara lui 1900 pleacă la Paris pentru a urma şcoala de pictură. În toamna aceluiaşi an dă examen şi intră la Academia Julien fiind elevul lui Jean Paul Laurens în atelierul căruia rămâne timp de 11 ani. În afară de prietenia cu viitorul stralucit mi­nistru de Externe al României, aceşti ani îl leagă de alţi colegi de studiu precum Camil Ressu, Nicolae Dărăscu sau Pierre Gaudault şi Dunoye de Segonzac. Printre prietenii domniei sale din acea perioadă se numară şi A. Rodin, Georges Cle­men­ceu, mareşalul Ferdinand Foch, precum şi viitorul preşedinte al SUA, F.D. Roosevelt.

Ca pictor debutează concomitent şi la Paris (la Salonul Oficial „Societe des Artistes Francais”) şi la Craiova natală, la Expoziţia Societăţii Artistice „Th. Aman”. Este cunoscut în special ca un maestru al portetului, dar se distinge şi cu numeroase peisaje pictate cu deosebită măiestrie. Nu numai viaţa sa privată este învăluită într-un dulce mister, ci şi opera sa, unele tablouri – precum cel despre care se presupune că îl reprezintă pe regele Ferdinand cu ziarul în mână, în halat de casă şi papuci, aşa cum până şi monarhii  îşi încep ziua – find şi ele un adevărat mister chiar şi pentru cunoscători.

Autor a numeroase tablouri în ţară şi în străinătate, Eustatiu Stoenescu se vinde în continuare foarte bine la licitaţii demonstrând încă o dată, dacă mai era nevoie, că noţiunea de „criză” pe piaţa de artă este, chiar şi în aceste vremuri, doar o utopie.

Toate aceste date şi ilustraţii în condiţii grafice excepţionale, precum şi alte lucruri interesante le datorăm lucrării „E. Stoenescu” apărute, sub coordonarea Corinei Firuţă, la Editura Alcor Edimpex.