Teatru / Cine poate sfida criza financiară?

Pentru mulţi directori de teatru, criza financiară anunţată cu multă putere de convingere este, evident, o piedică în desfăşurarea proiectelor gândite cu ceva timp în urmă. Majoritatea dintre ei încă nu ştiu cum se vor îndeplini, în 2009, bunele lor intenţii de anul trecut. Unul însă, hotărât, abil, aşa cum îi merge vestea, s-a încumetat să declare că el nu crede în existenţa unei crize financiare, ci doar în existenţa unei crize de management. E director la Sibiu.

Teatrul Naţional “Radu Stanca” din Sibiu, condus de actorul Constantin Chiriac, un manager care a ştiut cum să deschidă pentru trupa sa drumul către lumea mare, a afişat deja calendarul pe tot anul: 14 premiere; 13 turnee internaţionale (în ţară doar unul) şi desigur desfăşurarea unei noi ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru, al cărui fondator şi director este. Aşa cum a obişnuit presa şi critica de specialitate, el organizează cu periodicitate vizionări ale noilor spectacole sub forma unor microstagiuni. Am spune, spectacole la pachet. Unele pot fi foarte reuşite, altele mai puţin reuşite. În primele trei zile ale lunii martie au fost prezentate noile spectacole din acest an: “Sfârşit de partidă” de Samuel Beckett, regia Charles Muller din Luxemburg (despre care Jurnalul Naţional a consemnat deja), “Auto-Da-Fé” de Tennessee Williams, regia Theodor Cristian Popescu, şi “Visul unei nopţi de vară” de Shakespeare, în viziunea regizorală a Luizei Brandsdörfer.

Lupta cu sine

Spectacolul lui Theodor Cristian Popescu “Auto-Da-Fé” ne poartă de la o extremă la alta a existenţei noastre şi negăsind nimic ne proptim pe mijloc de o speranţă, poate, poate găsim salvarea, în urma acestei lupte cu noi înşine. În această idee s-a montat spectacolul compus din trei piese scurte de Tennessee Williams: “Auto-Da-Fé”, “Aceasta e scara pe care trebuie s-o păzeşti” şi “Vorbeşte-mi ca ploaia şi lasă-mă să te ascult”. Sunt trei scene total diferite din punct de vedere stilistic. Aşa cum spune regizorul, este “o viziune în ton cu ceea ce trăim”. El a alăturat textele, gândindu-se la un Auto-Da-Fé, cu o imagine care nu se revelă, cu efect comercial, cel puţin pervers, al unei imagini mişcătoare. E o trimitere la “Vorbeşte-mi ca ploaia şi lasă-mă să te ascult”, în care doi oameni încearcă să se prindă unul pe altul, dar se scapă printre degete. Scenic se rezolvă printr-o continuă mişcare, dar nu este o expresie “atât de pregnantă ca dansul” (coregrafia Florin Fieroiu). Asistăm la reprezentarea a trei faze de luptă a omului cu sine însuşi, aşa cum şi-a închipuit creatorul spectacolului. În prima piesă se arăta că avem ideea fixă de a ne crea ceva care să ne disciplineze mereu, să ne cureţe obsesia murdăriei, a răului din noi. Să ne purificăm. Sunt două personaje, cu actorii Dana Taloş şi Cătălin Pătru. Purificarea se  realizează aici prin ardere, prin foc. Corupţia e tema celei de-a doua piese. În rolul principal e Adrian Matioc. Personajul său se “curăţă” şi el de “jegul” în care a lucrat zece ani. În al treilea text, regizorul a dezghiocat postcorupţia. Doi oameni ajung la capăt, mereu căutând ceva şi nu găsesc nimic. Interpreţii personajelor sunt Ofelia Popii şi Florin Coşuleţ. Ei te pot convinge de faptul că, de unde am porni, tot în impas ajungem. Decorul (Andu Dumitrescu) ne ajută să sărim brusc dintr-o poveste în alta şi sărind de la o etapă la alta alergăm între două extreme, văzând lupta din mijloc. Totul se schimbă la vedere, se demontează: de pe o prispă, aflată între două lumi, trecem într-un fel de cinematograf, în care o uşă e păzită şi nu se ştie ce este înăuntru şi apoi într-un buncăr – un spaţiu gol, crăpat dar solid, iar dincolo de el e neantul. Muzica şi Sound Design-ul, semnate de Vlaicu Golcea, te apropie şi mai mult de texte.

Japonezul din Sibiu

Spectacolului “Visul unei nopţi de vară”, regizat de Luiza Brandsdörfer la secţia germană, atrage atenţia prin pata de culoare pe care o dă un actor japonez, colaborator al teatrului – Tomohiko Kogi. El a venit în 2007 la Sibiu în echipa de japonezi, voluntari pentru Programul “Sibiu – Capitală Culturală Europeană”. I-a plăcut şi a rămas. Are roluri secundare în câteva spectacole. Regizoarea a încercat din răsputeri să fie cât mai originală în montarea “Visului”, dar a reuşit cu nişte momente cât de cât mai vesele, în special prin scenele cu meşterii.

Proiecte, turnee

Până la sfârşitul anului, Teatrul “Radu Stanca” va aduce în faţa publicului alte 11 producţii, semnate de regizorii Şerban Puiu – “Suflete la preţ redus”; Robert Raponja – “The Love Factory”; Silviu Purcărete – “Metamorfoze” după Ovidiu (varianta sibiană a spectacolului montat în 2007 la Luxemburg); Gavriil Pinte – “Jurnalul de pe frontul de acasă”; Radu Alexandru Nica – “Breaking the Waves” şi “Some girl(s)”; Andriy Zholdak – “Prinţesa Turandot”; Theodor Cristian Popescu – “Opinia publică”, Yuriy Kordonskiy – cu un text de Shakespeare, etc. În 2009, trupa va merge în turnee şi la festivaluri. “Lulu” de Silviu Purcărete va participa la Spring Festival de la Budapesta, la Norderzoon Festival din Olanda. Spectaculoasa montare a lui Purcărete, “Faust”, va fi prezentată la Edinburgh International Festival. Alte două spectacole de acelaşi creator – “Aşteptându-l pe Godot” şi “Cumnata lui Pantagruel” – se vor juca în Turcia. A fost invitată la Festivalul de Teatro Clasico din Merida, Spania, coproducţia Sibiu-Luxemburg “Metamorfoze” de Purcărete. În Germania, va ajunge “Suferinţele domnului Mockinpott”, regia Istvan Szabo, la Napoli şi la Izmir – “Electra”, regia Mihai Măniuţiu, în Cipru – “Perşii” (tot de Măniuţiu). “Aşteptându-l pe Godot” va merge şi în Japonia, şi la Tel Aviv, iar în Finlanda – “Viaţa cu un idiot”, regia Andriy Zholdak.