TEATRU / TV-maniacul, între culise şi scenă

Spectacolul "Şapte dintr-o lovitură", intrat în repertoriul Teatrului Naţional din Bucureşti, a fost proiectat din perspectiva unei strategii: lansarea cu brio a celor şapte tineri actori primiţi în trupă cu un an în urmă şi, pentru că direcţiunea i-a văzut "ca o echipă", s-a născut ideea "de a comanda un text anume pentru ei". Astfel, cei şapte au servit ca modele la scrierea personajelor, la crearea tipologiilor.

Ideea a fost fenomenală. Piesa a scris-o, la comandă, Lia Bugnar, actriţă şi autoare a mai multor texte dramatice, scenarii sau scenete inspirate din actualitate. I-a cunoscut pe actori şi i-a pus în pagină. Apoi, li s-a pus talentul la încercare. Mesajul menit să fie transmis publicului în sala de spectacol nu se profilează pe linia unei poveşti spuse direct, ci răbufneşte din firescul cu care joacă fiecare. Ca tinereţea lor, împreunată, precum şi lipsa de experienţă pe scena profesionistă, să nu conducă la o deviere, bagheta regizorală a fost mânuită de un actor cu mare experienţă – Ion Caramitru însuşi, directorul teatrului, care a regizat în activitatea sa artistică mai multe spectacole de teatru, dar şi de operă. Cei aleşi au fost chemaţi să-şi justifice aptitudinile în faţa publicului, să demonstreze că la acel aşteptat concurs din octombrie 2007, la care s-au prezentat 150 de candidaţi, s-a făcut o selecţie potrivită.

MARELE CÂŞTIG
Actorii au dat lovitura. Cu profesionalism, sub "privirea" atentă a lui Ion Caramitru, cel cu pretenţia de a păstra curat creierul şi sufletul artistului. Au jucat formidabil în formula aleasă. Se poate spune că Naţionalul i-a câştigat şi ei au câştigat Naţionalul. Aceştia se numesc: Ana Macovei, Mihai Calotă, Florin Lăzărescu, Alexandru Nedelcu, Axel Moustache, Victoria Dicu. Al şaptelea nume nu-l amintim aici. Este al unei actriţe care a ieşit din distribuţie cu puţin timp înainte de prima reprezentaţie cu public. Şi-o fi greşit menirea? În locul ei (rolul fiind destul de solicitant) a intrat chiar autoarea, Lia Bugnar. Deocamdată, până va obţine rolul o altă interpretă, pe măsura personajului. Din distribuţie face parte şi Carmen Ungureanu, al optulea personaj – actriţă a Naţionalului, cu o experienţă scenică mare comparativ cu cea a noilor săi colegi, însă aspectul fizic nu o "trădează", ea menţinându-şi "fragedă" tinereţea. În scenă intră şi figuranţi – "tehnicieni", "cameramani", "maşinişti" de la "Maniac tv".

RATINGUL CONTEAZĂ
Într-o televiziune, patronul acesteia tună şi fulgeră de supărare că nu are subiecte sau subiecţi pentru a sparge audienţele. Vrea ca televiziunea sa "Maniac" să duduie. Să fie sex în direct, sinucideri în direct, naşteri în direct, mult sânge, chiar şi "maţe" umane înşirate pe ecran. Chipul nu i se vede, el nu apare în scenă, ci este doar auzit. Vorbeşte de undeva şi de pretutindeni. Se adresează producătorului (actriţa Victoria Dicu) cu multă asprime. Replicile lui se fac auzite grav prin vocea lui Ion Caramitru. Simţi fiori. Poate nu este uşor să suporţi în scaunul de spectator expresiile dure ale unui patron lipsit de orice scrupule şi nici linguşirea unei producătoare, care se lasă mânjită de stăpân, comportându-se aproape la fel cu cei aflaţi sub oblăduirea ei, dar toate acestea sunt puse în scenă atât de reuşit încât te îngrozeşte gândul că în societatea în care trăim s-a scăpat ceva de sub control. Ceva esenţial care ţinteşte distrugerea nucleului culturii, a bunului-simţ.

Sub o psihoză bine instaurată în pereţii televiziunii, producătorul găseşte soluţia. Aranjează o momeală. Anunţă un casting. Tineri, în căutarea norocului, împinşi de năzuinţă spre o viaţă normală sau mai bună, sau foarte uşoară, vin să susţină o audiţie pentru un rol într-o telenovelă şi apar în scenă, pe rând, potenţialii "interpreţi".

COMPETIŢIE DEFORMATĂ
Pentru că valoarea umană nu mai înseamnă nimic pentru patron şi producătorul servil, cei veniţi sunt închişi, într-un studio, pentru trei zile şi trei nopţi. Desigur, cu consimţământul lor, convinşi prin perversitate mascată şi puşi în imposibilitatea de a riposta. Căci fiecare râvneşte la rol în spaţiul închis (după formula emisiunii "Big Brother") sunt camere de luat vederi.

Totul se transmite în direct. Li se spune că telespectatorii îi vor alege pe doi dintre cei mai "buni" (o fată şi un băiat), conform voturilor acordate. Cine va lua cele mai multe puncte va fi ales pentru rol şi se întrec...

Ce se reliefează? Devoalarea intimităţii fiecăruia, expansiunea depresiei ce duce şi la tragism. Totul însă este jucat cu credinţă întru meserie, întru idealul artei scenice care poate fi atins dacă ei, tinerii actori, vor persevera, dincolo de gândul de a se lăsa ademeniţi de câştiguri uşoare, de un succes mediatic imediat. Altminteri, vor depinde de ratingul care vinde şi ucide, dar nu de actul cultural.