Să mă prinzi dacă poţi

De aproximativ o oră ne aflăm pe străduţa asta îngustă şi accidentată de deasupra Sunset Plaza, din LA, şi nu s-a întâmplat nimic. Nimic. Stropitoarele au terminat de udat întinderile vaste de gazon care împrejmuiesc palatele. Ceaţa de dimineaţă s-a dispersat de tot, dându-ne ocazia de a vedea, într-o lumină cât se poate de limpede, oceanul în Santa Monica. Iar copiii sunt duşi la şcoală în matahale negre ca Escalade sau Q7.

Încep să mă întreb dacă nu cumva am ajuns prea repede.

Feţele hollywoodiene nu sunt chiar cele mai matinale. Sau poate maşina în care ne aflăm e suspicioasă. Am cerut ceva care să nu iasă prea mult în evidenţă şi am sugerat un Mercedes, având în vedere că fiecare a doua maşină este un Benz. Dar poate că nu am fost suficient de specific. Maşina noastră este unul dintre cele mai bune produse ale Stuttgartului, fără îndoială. Sau, mai bine zis, a fost. Acum este un 450SEL ponosit, de 30 de ani şi cu 640.000 de kilometri la bord şi care mai are şi un scaun pentru copil în spate. Putea foarte uşor să aibă un semn luminos pe care să scrie:

„Atenţie: Nu suntem de pe-aici. Evitaţi.“

Dar suntem aici, aşa că tot ce trebuie să facem e să aşteptăm. Pentru că nu prea putem să facem altceva, oricum. Am venit astăzi până aici ca să-l întrebăm pe Leonardo DiCaprio, unul dintre primii posesori de Fisker Karma, ce crede despre Maşina de Lux a Anului la TopGear, şi fix asta vom face. Poate. Sperăm...

Am încercat să-l sunăm, dar asta n-a mers prea bine. Oamenii lui le-au spus oamenilor noştri să-i sune pe oamenii lor care, în cel mai amiabil mod posibil, ne-au zis să ne cărăm dracu’. Ce-i drept, Leo e destul de ocupat în perioada asta. Cel mai recent blockbuster al lui, J. Edgar ‒ o biografie a celui mai enigmatic şef al FBI-ului, J. Edgar Hoover ‒, va debuta în LA în viitorul apropiat, plus că e în focul filmărilor pentru următoarea peliculă, The Great Cosby, care au loc în Australia.

Aşa că a fost cu atât mai stupid cu cât noi am crezut că am putea, ştii, să dăm de el în faţa casei lui. Mai ales ţinând cont de ura declarată pentru paparazzi. „Motivul pentru care nu zâmbesc sau pentru care par tot timpul încruntat este acela că nu vreau să se profite de pe urma vieţii mele personale,“ a declarat acesta

într-un interviu recent. Dar noi am ales să credem că nu este la fel de valabil şi pentru noi.

Şi nu e ca şi cum n-am avea despre ce să discutăm. De când şi-a comandat Karma, marele Fisker a făcut un număr de update-uri şi teste care, cu siguranţă ‒ ca un adevărat mascul alfa al tribului eco şi notoriu consumator de bunuri de lux ‒, l-ar interesa.

În fruntea listei stă noul sistem de evacuare. Una dintre cele două pete din dosarul conceptului Karma era faptul că generatorul intra în funcţiune în cele mai nepotrivite momente, ca un beţivan guraliv la o serată. Imaginează-ţi cum navighezi liniştit pe marea ta de linişte, minunându-te de excelenta sofisticare, apoi, într-o clipă, un elefant cu gaze la stomac îţi umple cabina şi-ţi spulberă reveria.

Dar s-a rezolvat acum, mulţumită unui nou rezonator al evacuării ‒ cunoscut de cei din interior după numele foarte tehnic de Cutia de Pizza ‒ şi a remapării software-ului care controlează când bateria de 20kW este încărcată. Tot ce auzi acum sunt câteva  păcăneli uşoare şi câteva duduituri ale trenului de rulare, dar astea aşa trebuie să fie.

Cealaltă schimbare majoră este la greutatea direcţiei, care era perfectă imediat ce maşina se punea în mişcare, dar cam greoaie la viteze de parcare. Resetarea pompei de direcţie a rezolvat problema asta, aşa că acum Karma este la fel de uşor de parcat pe cât este de aruncat pe viraje.

Ambele modificări au fost făcute maşinii argintii ale lui Leo, aşa că am vrea să aflăm de la el dacă a sesizat diferenţele. De asemenea, am fi interesaţi să ştim cât consumă maşina lui - dacă a alimentat vreodată sau a mers doar pe electric până acum. În modul electric are o autonomie de 83 de kilometri, aşa că e posibil ca maşina sa plug-in să nu fi văzut vreodată pompa de benzină.

Doar dacă ar şti el că noi îl aşteptăm în faţa casei lui, suntem convinşi că i-ar plăcea să ne povestească despre... Stai aşa, se deschide poarta! Îl plesnesc pe şofer peste ceafă ca să-l trezesc şi acesta porneşte motorul din reflex, învăluind Merţul (un hibrid de metal-şi-rugină) într-un nor de fum negru şi înecăcios. Sper că Leo n-a văzut asta. Nu va vorbi niciodată cu noi dacă a văzut.

Prima maşină care iese e un Q7, apoi un Audi RS5 negru, apoi ‒ bingo! ‒ este Karma. Nu ştim în care dintre maşini este Leo, având în vedere că foloseşte diversiuni din astea pentru a scăpa de urmăritori. Dar noi o să ne ţinem, oricum, după Fisker.

După ce Audiurile se împrăştie, Karma argintie - care arată fabulos în lumina dimineţii ‒ şuieră în timp ce coboară dealul, lăsând în urma sa nişte sunete parcă desprinse din Tron. Întoarcem Merţul rablagit şi îl urmăm, cu camerele şi cu întrebările pregătite.

Prima oprire este după trei kilometri, pe bulevardul Sunset nr. 9200. Aici se află casa de producţie a lui Leo, Appian Way, unde acesta, ehm... face filme, desigur. A ajuns aici înaintea noastră, mulţumită vitezei lui Karma şi a lipsei de viteză a Mercedesului. Dar putem să-l aşteptăm şi afară să iasă.

Iar asta se întâmplă cu mult mai repede decât ne gândeam. Normal că şoferul meu are maşina poziţionată în direcţia opusă şi pe partea opusă a străzii, aşa că Fisker o şterpeleşte în sus pe Sunset, cu jantele lui de 22 de inchi până când apucăm noi să întoarcem nava Rot Box. Nu e problemă a totuşi, pentru că s-ar putea să ştim unde s-ar putea îndrepta.

Filmul J. Edgar este produs de către Warner Bros, după dealul din Burbank, aşa că ne târâm într-acolo, lăsând în urmă o dâră impresionantă de fum caustic. Ajungem la fix cât să vedem Karma argintie intrând pe poartă şi dispărând înăuntru, după un salut respectuos din cap pe care portarul l-a îndreptat către şoferul maşinii.

Încercând să aflăm care ar putea fi următoarea oprire, ne logăm pe Twitter ca să vedem dacă Leo a postat ceva care să ne dea vreun indiciu. Aici, nimic altceva în afară de postările în care el susţine încetarea comerţului cu fildeş. Chiar îi pasă de chestiile astea cu „salvează animalul“, ceea ce explică şi alegerea interiorului Eco-Chic din Fisker. Este echiparea de top care nu implică piele, ci doar material textil şi lemn eco. Şi e mult mai convingător decât sună, încercând să arate, să se simtă şi să miroasă premium fără să dezbrace nicio vacă pentru asta.

Atât de bine se potriveşte Karma cu stilul de viaţă şi convingerile lui DiCaprio, încât ai fi tentat să crezi că el însuşi a fost model inspirator. Iar asta ar fi adevărat. Henry Fisker a zis că ideea de înfiinţare a Fisker Automotive i-a venit când l-a văzut pe Leo ieşind dintr-un Prius la decernarea premiilor Oscar din 2007. „El (DiCaprio) ar fi putut cumpăra oricare maşină din lume“, spune acesta. „Îmi amintesc că mă uitam la televizor şi mă gândeam că atunci când un tip care şi-ar putea cumpăra oricare Ferrari sau Rolls-Royce îşi ia un Prius, ceva s-a schimbat radical.“

Aventura noastră continuă cu Karma care părăseşte studiourile Warner Bros. O luăm de la capăt. Nu putem să vedem cine o conduce, dar indiferent cine-o fi, nu e încântat de prezenţa noastră. Până să spunem „Suntem de la...“, maşina demarează spre Beverly Hills.

E greu de crezut că aproape-decedatul Mercedes în care ne urcăm ca să pornim în urmărire a reprezentat, la un moment dat, vârful clasei limuzinelor de lux, aşa cum Fisker Karma o face acum. Dar a făcut-o.

Recunoscut ca primul S-Class, acest Mercedes avea o serie de inovaţii, care în ziua de astăzi sunt la ordinea zilei. Dotări precum ABS; sau bord căptuşit. Atunci, toate păreau imposibil de high-tech şi destinate doar maşinilor de lux. Dar acum oricine le are şi încă o grămadă pe deasupra. Poate că peste 30 de ani şi 600.000 de kilometri ne vom uita în urmă la Karma şi ne vom amuza de trenul de rulare hibrid rudimentar şi vom face glume pe seama interiorului. Sau nu.

În momentul ăsta, tot ce vreau este un semn de la Leo. M-am săturat de mirosul de căcat de bebeluş din maşină, iar suspensia moale de barcă de pe puntea spate îmi provoacă greaţă. Sunt convins că Leo stă numai bine în Karma lui, şuierând pe stradă într-un lux liniştit şi tăcut.

Îl urmărim câţiva kilometri, dar nu putem vedea prin geamurile nuanţate, aşa că nu avem idee dacă ne-a văzut sau nu. Rămânem blocaţi în trafic, iar când reuşim să îl ajungem din urmă, suntem deja în Santa Monica. Maşina este parcată şi încuiată. Plaja este pustie.

Cred că am înţeles mesajul: nu vom obţine niciun interviu astăzi. Suntem oarecum dezamăgiţi, dar nu prea tare. Oricât de mult ne-am fi dorit să povestim cu Leo despre maşina lui, Karma este de fapt vedeta pe care am vrut s-o vedem azi. Poate că pare exagerat să o alegem Maşina de Lux a Anului 2011, dar dă-i nu mai mult de 30 de ani şi ţi se va părea deplasat să fi ales orice altceva în schimb. Poate că nu crezi, dar aşteaptă şi vei vedea...