Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Guvernul a anunțat noua lege a interzicerii cumulului pensiei cu salariul ca pe o binefacere pentru România. Au mai încercat și alte guverne să impună o astfel de lege, dar s-au lovit de realitatea cruntă: în domeniile cele mai importante nu vor mai fi specialiști. Dacă s-au găsit soluții pentru Educație, unde profesorii care au ieșit la pensie ar putea fi plătiți suplimentar, la număr de ore lucrate, institutele de cercetare sunt printre cele care vor rămâne fără experți, după ce o astfel de lege va intra în vigoare. Interzicerea cumulului pensiei cu salariul presupune ca persoanele care doresc să lucreze în continuare în sistemul de stat să renunțe la pensie. Acest lucru nu se va putea întâmpla, din mai multe motive.
Un bun exemplu care poate face lumină în legătură cu legea interzicerii cumulului pensiei cu salariul este în cercetare, în orice domeniu. Salariul unui specialist din cercetarea pomicolă este de circa 500 de euro, în timp ce firmele private plătesc cel puțin dublu, în domeniile conexe, absorbind toată forța de muncă de pe piața românească. Astfel, cercetarea se face, de mulți ani, cu experții care au ieșit la pensie și mai adaugă ceva la venituri, lucrând în continuare. Nimeni nu ar renunța la pensie pentru salariul foarte mic din domeniul în care a lucrat o viață întreagă, iar ceea ce nu înțeleg reprezentanții actualului guvern este valoarea muncii unui specialist, care nu poate fi comparabilă cu a unui muncitor necalificat sau cu a unui începător. Institutele nici măcar nu pot cere bani în plus pentru plata acestor specialiști, dacă ar vrea să-i determine să muncească în continuare, în folosul statului român, renunțând la pensie, din simplul motiv că finanțarea lor este deficitară și așa va rămâne. Pe de altă parte, la nivel de guvern nu se înțelege nici măcar rolul și activitatea institutelor de cercetare, iar auditul Curții de Conturi poate constata că finanțările sunt inutile, pentru că nu există producție, deși nu poate fi vorba despre producție acolo unde se face cercetare științifică.
Nevoia de formare a tinerilor specialiști
Un alt aspect important pe care nu-l înțeleg cei care fac legile (la nivel de executiv, ignorând Parlamentul) este nevoia de formare a tinerilor absolvenți de facultate, cu ajutorul specialiștilor cu zeci de ani de experiență și rezultate deosebite. „Foarte mulți cercetători care lucrează la noi sunt pensionari. Cercetarea nu este ca mersul pe bicicletă. Are foarte puține legături cu ceea ce se studiază în facultate. Tinerii se formează în cercetare cu ajutorul celor care au deja zeci de ani de experiență. În plus, salariul unui cercetător este puțin peste 2.000 de lei, în timp ce o firmă de pesticide plătește un tânăr absolvent cu peste 1.000 de euro lunar, plus telefon, laptop și mașină. Astfel, noi nu avem cum să concurăm, pe piața aceasta, cu firmele private”, explică Daniel-Nicolae Comănescu, directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Voinești. Daniel Comănescu nu este un simplu manager, ci un cercetător cu 25 de ani de experiență, doctor în domeniul pe care-l coordonează. Printre martorii implicării lui în cercetarea pomicolă de la Voinești sunt și arborii pe care i-a plantat când a intrat în Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare de aici, care acum au 23 de ani. De atunci și-a dedicat viața și activitatea acestui domeniu. „La noi se lucrează mai mult din pasiune, cu puțini specialiști, dar foarte bine pregătiți, în timp ce alții au foarte multă resursă umană disponibilă și foarte mulți bani pentru a face cercetare”, mai spune directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Voinești.
Cât costă expresia „lasă că merge și-așa”
În țările civilizate – pe care le dau ca exemplu reprezentanții actualului guvern, ori de câte ori pretind că salvează România și o dezvoltă – un cercetător care îi formează pe începători poate lucra și după pensionare, dar nu pe 500 de euro lunar, ci pe mii de euro. Formarea profesională, la acest nivel, se plătește cu sume foarte mari, tocmai pentru că toate celelalte țări conștientizează nevoia de cercetare, dezvoltare și inovare. Membrii actualului guvern nu au înțeles nici ce rol are Academia Română în parteneriatul cu institutele de cercetare. Academia este interfața între partea științifică și ceea ce se produce la institutul de cercetări. Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Voinești a fost înființată la 1 ianuarie 1950, iar de atunci a făcut posibilă salvarea multor culturi, care înseamnă și foarte mulți bani. „După 2000, aici s-au omologat 18 soiuri de măr și 7 soiuri de păr. Aici se află singura colecție cu peste 700 de soiuri de măr. Dacă nu erau oamenii de aici, nu se reușea nimic. A venit în țară foarte mult material săditor cu probleme. Unele soiuri nu rezistă la secetă, altele nu rezistă la frig, altele nu se adaptează la solurile de la noi. Marea problemă este legată de virusurile pe care le aduc cei care iau material săditor necertificat, din afara țării”, spune specialistul. Chiar dacă un astfel de institut poate valorifica și producția, nu poate fi confundat cu o cooperativă, așa cum se întâmplă de mulți ani în România. Plusvaloarea adusă de cercetarea științifică aduce venituri în primul rând din salvarea banilor deja investiți sau care urmează a fi investiți. Sumele sunt enorme, dar greu de calculat de către cei care nu țin cont decât de încasările din eventuale vânzări. „Activitatea principală a Institutului este ameliorarea soiurilor. În activitatea de cercetare nu există certitudini. Noi nu facem producție. Rezultatele noastre sunt altfel cuantificabile. Nu suntem CAP sau IAS. Aici este cercetare, dezvoltare și inovare. Nu trebuie să fim întrebați de producție, chiar dacă rezultă niște pomi în surplus din pepinieră, care se pot vinde”, mai explică directorul Daniel Comănescu.
Consultanță gratuită sau la prețuri reduse
Pomii care se vând la magazine sau în piețe pot avea probleme grave. Specialiștii care fac cercetare științifică în România sunt și cei care pot salva culturile, iar consultanța este gratuită, în unele situații. „Noi avizăm proiectele de înființare a livezilor, în funcție de soiurile care se pot planta în anumite zone. La cais sau la piersic sunt mai multe condiții de respectat decât la măr. Noi căutăm să găsim cea mai bună variantă posibilă, pentru a da sfaturi pomicultorilor. Noi putem oferi și material săditor certificat. Sumele pentru avizarea proiectelor sunt modice, iar consultanța o oferim gratuit celor care vor să-și înființeze livezi în afara proiectelor cu finanțare europeană”, mai explică directorul institutului. Cei care nu înțeleg de ce trebuie să ia material săditor certificat ar trebui să se gândească la consecințele înființării unei plantații care fie nu are șanse să se dezvolte, pentru că plantele nu se adaptează la condițiile de mediu și la sol, dar mai gravă este situația în care plantele cu proveniență incertă le pot îmbolnăvi și pe cele din vecinătate. „În primul rând, se poate face o plantație plină de viroze care îmbolnăvește și ceilalți pomi. În momentul în care au cumpărat de la o unitate certificată, cum este a noastră, cu certificat «virus free» (fără virusuri – n.r.) au garanția faptului că materialul săditor cu pașaport fitosanitar, plantele sunt certificate și de calitate. Cei care cumpără din surse incerte ne fac și nouă mari deservicii. Unii dintre cei care cumpără plante de la marginea drumului sună uneori la noi, după doi ani, să reclame că au luat meri și le-a ieșit salcie, dar nu-și dau seama că au greșit chiar pentru că n-au cumpărat dintr-o sursă sigură”, mai explică specialistul.
Casetă
Cum poate să-și facă singur rău un pomicultor
Chiar în acest moment, mulți dintre pomii care există la vânzare în magazine, în piețe sau pe marginea drumului sunt dintre cei scoși de pe plantațiile făcute cu material săditor necertificat, după ce oamenii și-au dat seama că livada lor este un eșec. La astfel de situații se ajunge adesea, dar nu se mediatizează, astfel încât cei care nu cunosc foarte bine domeniul sunt extrem de ușor de păcălit. Mulți ignoră importanța cercetării științifice și nevoia de consultanță de specialitate, chiar și atunci când prețul pe care l-ar plăti în plus pentru materialul săditor sau pentru sprijin este foarte mic, iar riscurile pe care și le asumă sunt de a pierde toată investiția, plus banii pe un an sau doi în care își îngrijesc plantațiile. Dacă materialul săditor este și virusat, pierderile pot fi mult mai mari, dacă se distrug și alte livezi din vecinătate.
În Maramureș s-au distrus plantațiile de castani comestibili după ce câțiva întreprinzători au adus în zonă material săditor cu virusuri. Astfel au fost afectați arborii sănătoși, iar producția a fost compromisă pe termen lung.
Un institut de cercetare din Franța are un buget anual de peste un milion de euro, în timp ce unul din România are cel mult 50.000 de euro pe an. La noi se lucrează mai mult din pasiune și cu cercetători ieșiți la pensie, dar legea se va schimba și pensionarii nu vor mai putea lucra.
