Cele mai sigure joburi ar putea fi de acasă

Organizația Mondială a Sănătății anunța, încă din luna februarie, că nu ne vom mai întoarce niciodată la viața pe care o știam înainte. Tocmai pentru că s-a ajuns la concluzia că nimic nu va mai fi la fel, având perspectiva reizbucnirii în orice moment a unei pandemii, companiile au început să conceapă strategii pe termen lung, pentru adaptarea la noua situație, iar una dintre soluțiile care deja funcționează este munca de la distanță, acolo unde se poate lucra online. Astfel, în caz de „lockdown”, firmele nu vor înregistra pierderi sau acestea vor fi minime, în funcție de piața pe care activeză, dar nu vor mai fi obligate să-și suspende activitatea, în timp ce angajații vor avea locurile de muncă asigurate și nu vor mai avea nevoie de ajutor de la stat.

Munca de acasă este deja practicată în toată lumea, de peste zece ani, cu rezultate foarte convenabile, atât pentru companii, cât și pentru angajați, pentru că scad foarte mult costurile. Până și târgurile de joburi s-au mutat în mediul online, în ultimii ani, iar la cele organizate în spații publice au fost prezenți, de la un an la altul din ce în ce mai mulți angajatori care au venit cu oferte foarte bune pentru cei dornici să lucreze de acasă, în diverse domenii. Această posibilitate de a nu depinde de spațiile de birouri și de a face aceeași muncă folosind tehnologia de ultimă generație a fost salvarea imediată pentru foarte multe firme, în perioada pandemiei, iar viitorul ar putea fi așa, mai ales pentru că există deja suportul tehnic necesar, dar și practica.

Nu este arest la domiciliu

Unii dintre cei care lucrează de acasă în această perioadă se tem de permanentizarea acestei situații, din perspectiva unui „arest la domiciliu”, corelând soluția cu ceea ce au trăit în perioada de „lockdown”, însă își vor da seama, curând, că pot părăsi domiciliul și se pot adapta la alte condiții. Nu întâmplător, toate campaniile de promovare a muncii online, din ultimii zece ani, s-au făcut folosindu-se imagini cu persoane care lucrează la un laptop stând pe iarbă, în parcuri sau în zone turistice, într-un cadru rustic sau la munte ori la mare. Depinde de fiecare angajat să se adapteze la munca în afara spațiului de birou, iar problemele apar în zona capacității de concentrare, pentru care se poate exersa, până când angajații se adaptează. Cei mai avantajați din acest punct de vedere sunt tinerii care nu au apucat să-și formeze deprinderi legate de spațiul de desfășurare a activității, iar pentru cei deja obișnuiți cu un anumit cadru, program și organizare, va fi nevoie de traineri și psihologi care să-i ajute să se desprindă de vechile obiceiuri, astfel încât să dea randament de oriunde. Și cadrul legislativ trebuie modificat, dar nu foarte mult, pentru că deja prevede această posibilitate de a avea inclusiv contract individual de muncă fără specificarea locului de desfășurare a activității, mai ales pentru cei care trebuie să facă cercetare de teren.

Cultura organizațională, înlocuită cu parteneriatul

În ultimii zece ani, la nivel mondial a fost introdusă o nouă metodă de fidelizare a angajaților, prin munca de acasă. La început s-a pus problema controlului permanent al angajaților, însă angajatorii au ajuns la concluzia că nu controlul îi face mai productivi, ci chiar libertatea totală, la care se adaugă schimbarea de perspectivă: angajatul devine partener, deci este direct interesat de rezultatul proiectului și, astfel, va face tot ce poate pentru a da cele mai bune rezultate. Astfel, toate părțile implicate sunt în avantaj. Practic, oamenii nu mai muncesc pentru companie, ci pentru ei înșiși, fiind cointeresați de bunul mers al afacerii pentru care lucrează.

Cavalerii mesei rotunde și meritocrația

Astfel, nu mai este nevoie de toate eforturile depuse până acum de companii pentru a impune cultura organizațională, pentru a crea cadrul de „mare familie”, pentru că rezultatul se obține mult mai ușor prin această schimbare de perspectivă – un fel de „cavaleri ai mesei rotunde”, unde regele Arthul (liderul) este egal cu toți ceilalți. Schema se aplică deja cu succes și dă cele mai bune rezultate. În plus, s-a modificat deja și statutul liderului, în sensul că orice membru al echipei poate prelua rolul de lider, în funcție de abilități și de proiectul la care se lucrează. Eliminarea șefiei sau „ubicuizarea” rolului de conducător, în funcție de proiect și de abilitățile liderului ales pentru a conduce fiecare proiect, dintre membrii echipei, pe baza calităților profesionale, este o metodă de instaurare a meritocrației, care contribuie maxim la fidelizarea membrilor echipei. Oamenii nu se vor mai lupta pentru a urca pe scara ierarhică, ci se vor concentra pe munca depusă în fiecare proiect, astfel încât rezultatele obținute să fie cele mai bune. Tocmai de aceea s-a constatat că angajații cei mai epuizați sunt exact cei care lucrează de acasă și de câțiva ani s-au conceput metode de determinare a acestora să-și „pună frână”, pentru a nu intra în „burnout” – o metaforă intrată recent în analizele de HR, chiar după ce a crescut numărul celor care lucrează în acest regim de parteneriat cu angajatorul.

Idee

Din practica ultimilor zece ani s-a putut observa că o astfel de abordare reduce foarte mult și riscul ca angajații cei mai buni să fie „vânați” de firmele concurente, pentru că foarte mulți profesioniști preferă avantajele unui sistem bazat pe meritocrație.

Mentalitatea balcanică pune frână adaptării la nou

Cel mai recent studiu Eurostat arată că România și Bulgaria sunt codașele muncii de acasă, iar „vinovată” este mentalitatea noastră și frica de nou. La aceste două „ingrediente” ale eșecului se adaugă teama de a pierde locul de muncă, pentru că în cultura organizațională din țara noastră și din țara vecină s-a împământenit ideea că în caz de nevoie de reducere a personalului, ultimul venit este primul plecat. După criza economică din 2008-2009, lucrurile s-au schimbat, companiile constatând că trebuie să-și păstreze cei mai eficienți angajați, nu pe cei mai „vechi”. Studiul Eurostat dat publicității săptămâna trecută arată că aproximativ 5,4% dintre persoanele angajate din Uniunea Europeană, cu vârsta între 15 şi 64 de ani, lucrau în mod obişnuit de acasă, anul trecut. Statele cu cea mai scăzută pondere a persoanelor care lucrează de acasă sunt Bulgaria (0,5%) şi România (0,8%), în contrast cu Olanda şi Finlanda, țările aflate pe primele locuri în UE la munca în sistem „remote”, cu 14,1% din persoanele angajate din cele două ţări lucrând în mod obişnuit de acasă în 2019. În top urmează Luxemburg şi Austria, unde 11,6%, respectiv 9,9%, dintre persoanele angajate lucrează în mod obişnuit de acasă. Studiul Eurostat mai arată că ponderea femeilor care lucrează de acasă este mai mare decât cea a bărbaţilor, 5,7% comparativ cu 5,2%. În ultimii zece ani, ponderea persoanelor angajate care lucrează de acasă în UE a rămas constantă, în jurul a 5%, în timp ce în România s-a dublat, de la 0,4% în 2012 la 0,8% în 2019.