Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru sistemul bancar, intrarea româniei în Uniunea Europeană a permis o dezvoltare fără precedent, momentul 2007 marcând o nouă etapă în evoluţia calitativă şi cantitativă a acestuia.
Banca Naţională nu a pierdut niciuna din atribuţiile anterioare integrării, ci, dimpotrivă, rolul său s-a întărit tot mai mult pe parcursul ultimilor şase ani.
Băncile străine au putut pătrunde cu mai multă uşurinţă pe teritoriul României, iar amplificarea concurenţei a dus la diversificarea portofoliului de produse şi servicii financiare inovatoare şi de o calitate superioară. Datorită concurenţei bancare interne, nivelul dobânzilor a înregistrat pentru prima dată la credite valori sub 10%, în timp ce dobânda la depozite a început să aibă o valoare real pozitivă.
Ultimele restricţii impuse de Banca Naţională la circulaţia capitalului au fost ridicate începând cu data de 1 septembrie 2006, iar leul a devenit o monedă pe deplin convertibilă. Astfel, pe canale financiare, fluxurile masive de valută au început să intre în ţară, în 2007 şi 2008 sumele nete totalizând 52,2 miliarde de euro. În prima jumătate a anului 2007, moneda naţională s-a apreciat substanţial faţă de euro. Leul a atins un maxim în data de 2 iulie 2007, cursul coborând la 3,112 lei/ euro şi înregistrând o apreciere de 8% faţă de începutul anului.
Singura „nerealizare” post-aderare din sistemul bancar, ca urmare a opoziţiei puternice a BNR, a fost imposibilitatea introducerii pe piaţa românească a derivativelor, acele produse financiare denunţate în mai puţin de un an drept „toxice”.
Start cu 38 de bănci
La „momentul 2007”, sistemul bancar românesc trecuse deja printr-un proces de restructurare profundă, al cărui cost a fost estimat la 10% din PIB.
Un număr mare de bănci au apărut şi au dispărut, ca parte a unui proces de selecţie în cursul căruia multe dintre instituţiile de credit înfiinţate nu au putut face faţă cerinţelor.
De la patru bănci comerciale existente în 1989, numărul lor a crescut rapid şi a atins cifra de 45 în 1998, după care s-a stabilizat la 38 în 2006. Cele mai importante măsuri luate au fost: soluţionarea situaţiei băncilor-problemă prin retragerea autorizaţiilor şi declararea procedurilor de faliment; întărirea reglementărilor de supraveghere prudenţială; înfiinţarea unor instituţii care să sprijine indirect sistemul bancar - Centrala Riscurilor Bancare, Centrala Incidentelor de Plăţi şi Fondul de Garantare a Depozitelor.
În urma aderării şi a liberalizării pieţei serviciilor, un număr de 349 de instituţii străine au notificat intenţia de a desfăşura activitate bancară în mod direct, dintre care 230 instituţii bancare, 3 instituţii financiare nebancare, 16 instituţii emitente de monedă electronică şi 100 instituţii de plată.
Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, a început o nouă etapă de evoluţie a sistemului bancar românesc.
În cursa pentru o cotă de piaţă mai bună, instituţiile de credit din România şi-au continuat tendinţa de extindere a activităţii în teritoriu, chiar dacă la sfârşitul anului 2008 cu o intensitate mai redusă, din cauza influenţei declanşării crizei economice mondiale.
Ca o alternativă pe piaţa creditelor bancare şi-au făcut apariţia şi băncile specializate în acordarea de microcredite pentru dezvoltarea afacerilor.
Cu puţin timp înainte de aderarea la Uniunea Europeană, în sistemul financiar bancar din România au fost reglementate societăţile de microfinanţare.
Citeste AICI cum a evoluat leul, creditarea si procesul de convergenta cu zona euro
