x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Bani şi Afaceri Economie „Afacerea Statina”: cum am devenit dependenți de medicamente

„Afacerea Statina”: cum am devenit dependenți de medicamente

de Florian Saiu    |    27 Iul 2021   •   07:30
„Afacerea Statina”: cum am devenit dependenți de medicamente

Temelia industriei farmaceutice este alcătuită din așa-numiții „3 Mari D“: depresie, diabet și demență. Dar medicamentul cel mai prescris din lume este statina, utilizat pentru scăderea colesterolului. Statinele sunt cheia pentru a înțelege cum am devenit cu toții dependenți de medicamente.

 

 

Statele Unite ale Americii - poate cel mai potrivit studiu de caz - au o populație de aproximativ 320 de milioane de indivizi. Conform Centrului Național de Statistică în Sănătate Publică al guvernului de peste Ocean, aproape jumătate din adulți înghit în fiecare dimineață câte o „bulină” care poartă același nume: Simvastatin. Dar ce sunt, concret, statinele care compun acest remediu? Ele formează o clasă de medicamente care, odată administrate, scad cantitatea de lipide din organism prin inhibarea unei enzime cu rol esențial în sinteza colesterolului. Și cum s-a dovedit științific că nivelurile ridicate de colesterol sunt în legătură directă cu bolile cardiovasculare, majoritatea pacienților cu această afecțiune, dar și cei neafectați, încă, cumpără și consumă pastile pe bază de statină. Primii, pentru că trebuie, ceilalți - cei mai mulți - pentru a preveni boala. Sau cel puțin așa le explică medicul (convins de marile companii farmaceutice să recomande tuturor acest leac miraculos). Cercetările în domeniu au confirmat că statinele reduc incidența bolilor cardiovasculare, deci mortalitatea în rândul oamenilor predispuși la aceste afecțiuni. Există, bineînțeles, și efecte secundare, durerile musculare, creșterea riscului de instalare a diabetului zaharat și afectarea enzimelor hepatice numărându-se printre cele mai des (și importante) întâlnite. Dar, hei, ce medicament n-ar și efecte secundare? Ce-ar mai fi de spus despre statine? Încă din 2010, pe piața farmaceutică din întreaga lume statinele se regăseau sub mai multe denumiri: atorvastatina, fluvastatina, pitavastatina, pravastatina, rosuvastatina, lovastatina, simvastatina etc. Există chiar și preparate combinate, statină plus o altă substanță. În această categorie ar intra ezetimiba și (din nou) simvastatina.

 

Dependența generează miliarde de dolari

 

Altceva? Ah, un aspect mai mult decât interesant: în 2005, vânzările de statine erau estimate la 18,7 miliarde de dolari doar în America! Cea mai intens comercializată era atorvastatina, care în 2003 devenea și cel mai vândut medicament din istoria omenirii. Pfizer, de pildă, producătorul care „ne-a înțepat” anul acesta împotriva coronavirusului, raporta în 2008 vânzări de 12,4 miliarde de dolari. Bani proveniți doar din vânzarea medicamentelor pe bază de statine, să ne înțelegem. Și asta în condițiile în care au comercializat și pastile „statinate” ieftine, deoarece multe dintre brevete, indispensabile businessului, expiraseră. Una peste alta, „Afacerea Statina” a fost, a rămas și probabil va rămâne mult timp de acum înainte una colosală. Să deslușim acum și culisele acestei întreprinderi farmaceutice de succes (financiar), pentru că impactul asupra existenței umane este și el pe măsura afacerii. Nu-i un secret că îndoparea cu medicamente a devenit aproape un mod de viață care creează dependență. În anul 2000, de exemplu, 8% din adulții Americii luau cinci sau mai multe medicamente eliberate pe bază de rețetă. În mai puțin de douăzeci de ani acest procentaj a crescut de două ori, dacă nu mai bine. Suntem societatea cea mai medicalizată din istorie și, dacă judecăm după tendințele actuale, până în 2050 toți americanii adulți vor înghiți câte un medicament eliberat pe bază de rețetă. Să nu iei unul va părea anormal, chiar iresponsabil. Cum am ajuns în această situație?

 

Povestea unui pacient obișnuit

 

Nu suntem ca prin minune mai bolnavi decât eram acum cincizeci de ani. În ultimele două decenii, am îmbătrânit și ne-am îngrășat ca societate, dar cu toate acestea utilizarea crescută a medicamentelor eliberate pe bază de rețetă depășește cu mult nevoile reale. „Toate grupurile socio-economice iau pastile în SUA: oamenii albi, mai bogați, iau aproximativ de două ori mai multe medicamente eliberate pe bază de rețetă decât americanii mexicani mai săraci, de pildă. Temelia industriei farmaceutice este alcătuită din celebrii «3 Mari D»: depresie, diabet și demență. Dar medicamentul cel mai prescris din lume rămâne statina, utilizat pentru scăderea colesterolului. Statinele sunt cheia pentru a înțelege cum am devenit cu toții dependenți de medicamente”, aprecia cercetătorul Jacques Peretti în studiul „Înțelegerile care ne-au schimbat lumea” (Editura Litera, 2019). Și putem specula că britanicul știe despre ce este vorba, fiind el însuși un pacient căruia i s-au recomandat medicamente pe bază de statine. Să-i devoalăm povestea, pentru că se potrivește impecabil în context: „În dimineața de 14 octombrie 2008, la ora 10:15, eram la o ședință la Londra, când a început să se întâmple ceva foarte ciudat. A început să-mi fugă podeaua de sub picioare. Pereții se apropiau de mine, apoi se depărtau. Mă simțeam ca și cum m-aș fi aflat pe o navă în mijlocul furtunii”, relata Peretti. În continuare: „M-am dus la baie și m-am stropit cu apă pe față. În mâinile mele, picăturile de apă se mișcau dintr-o parte în alta. Reflecția mea în oglindă era deformată. Apoi am simțit furnicături în degete. Furnicăturile au înaintat în mână, apoi în braț, până la umăr. Când eram în drum spre spital, mi se părea că o mână gigantică se lăsase în jos din cer și îmi zdrobea trupul într-un colțișor al ambulanței”.

 

Diverse accidente vasculare cerebrale, același leac

 

Ce pățise jurnalistul BBC Jacques Peretti? Îi cedăm cuvântul: „Suferisem un accident vascular, dar am fost norocos. Puteam să vorbesc și știam cine sunt. În paturile de spital din jurul meu se aflau bărbați care păreau voinici și sănătoși, cu vârste între 25 și 40 de ani. Un gunoier care în fiecare zi parcurgea echivalentul unui minimaraton, un negociator care mergea la sală de trei ori pe săptămână, un barman care lua lecții de salsa în timpul liber, un informator vizitat de doi polițiști care îi aduceau struguri și eu”. Ce aveau acești oameni în comun? „Cu toții suferiserăm accidente vasculare cerebrale, cu mult înainte ca vreunul dintre noi să considere că era vremea unui astfel de accident. De ce? Stresul? Toată lumea este stresată, dar nu toată lumea suferă un accident vascular cerebral. Pierdusem ceva din simțuri, dar îmi revenisem în câteva minute. Nu am orbit, nici nu aveam probleme să stau în picioare, cum li s-a întâmplat unora dintre pacienți. «Când am făcut accidentele vasculare, parcă ne-a lovit un ciocan, dar tu ai scăpat mai ușor», m-a informat tipul din patul de lângă mine“. Și-acum, informația care ne interesează: „Am plecat de la spital cu o pungă de medicamente. M-am dus acasă și m-am uitat la pastile. Erau o grămadă de sticluțe. Pe toate scria același cuvânt: Simvastatin, iar pastilele aveau o culoare argiloasă. Am băgat una în gură”. 

 

Ce este zona gri?

 

Concluziile cercetătorului britanic, autor al unor anchete BBC memorabile în domeniul sănătății, merită evidențiate: „Când am suferit accidentul vascular cerebral, am intrat în zona gri dintre înălțimile însorite ale sănătății și valea întunecată a bolii. Această zonă gri reprezintă obiectul activității industriei farmaceutice. Extinzând la maximum această zonă gri, industria farmaceutică a maximizat potențialul bolii și a avut o revelație”. Ce fel de revelație? Jacques Peretti e ferm: „În loc să trateze bolile existente, industria farmaceutică medicaliza însăși viața modernă. Reinventa boala catalogând anxietățile și nevrozele confuze ale vieții moderne drept sindroame medicale. Și, astfel, în noua realitate, chiar avem mai multe boli decât aveam acum cincizeci de ani”. Mai mult: „Suferind un accident vascular cerebral, m-am situat în regiunile inferioare ale zonei gri, în care medicamentele se iau ca «măsură preventivă rațională». Dar milioane de oameni din întreaga lume care iau Simvastatin nici măcar nu au suferit un accident vascular cerebral. Lor de ce li s-au prescris statine?” Chiar, care-i miza din culise? Din nou Peretti: „La câteva zile după ce am fost externat, i-am pus această întrebare specialistului care se ocupase de mine. M-a lămurit rapid: «Vreți varianta oficială sau opinia mea?» «Ambele», i-am răspuns. «OK. Varianta oficială - a zis el - este următoarea: chiar dacă riscul dumneavoastră de a face un alt accident vascular cerebral este de 0,005%, trebuie să luați statine tot restul vieții»”. Aiuristic, nu?

 

Există un singur câștigător

 

Și încă nu v-am dezvăluit totul: „Apoi, l-am întrebat: «Și cu restul lumii, cei care n-au suferit încă astfel de accidente, dar li se recomandă statinele, cum rămâne?» «Cam cu zece ani în urmă - mi-a explicat specialistul -, companiilor farmaceutice li s-a dat undă verde să le recomande medicilor să prescrie statine nu numai pentru accidente vasculare, ci pentru orice. Așa că acum le prescriem ca pe bomboane oricui are peste 40 de ani, ca o măsură preventivă. Medicamentul este vândut pacientului ca și cum ai pune antigel în mașină sau ca și cum ai curăța depunerile din interiorul fierbătorului electric. Dar nu știm precis în ce cazuri funcționează medicamentul. Ar putea să fie eficient pentru mai puțin de 5% din pacienți. Un singur lucru este sigur. Există un câștigător și acela este industria farmaceutic㻓. Edificator, nu? Și când te gândești că „Afacerea Statina” e doar una dintre zecile de acțiuni bine dirijate ale jucătorilor din industria farmaceutică … Ultimele tușe ale pacientului Jacques Peretti, la care subscriem: „Nu sunt împotriva medicamentelor. Dimpotrivă, mă enervează oamenii care au o reacție negativă față de orice face industria farmaceutică. Medicamentele eliberate pe bază de rețetă i-au păstrat ani buni în viață pe bunicii mei. Medicamentele au ținut sub control tensiunea arterială mare a tatălui meu timp de patruzeci de ani. Industria farmaceutică a prelungit viața și a ușurat durerea a miliarde de oameni zilnic. Dar iată-mă îndoindu-mă de faptul că trebuia să iau o pastilă care, am fost asigurat, avea să mă țină în viață. Care era problema mea? Problema mea era că nu sunt singurul aflat în zona gri dintre sănătate și boală. Toată lumea se află acolo”. Iar miliardele curg, curg, curg ...

 

 

În anul 2000, doar 8% din adulții din America luau cinci sau mai multe medicamente eliberate pe bază de rețetă. Apoi, în mai puțin de 20 de ani, acest procentaj a crescut mai mult de două ori

 

 

Suntem societatea cea mai medicalizată din istorie și dacă judecăm după tendințele actuale până în 2050 toți americanii adulți vor înghiți câte un medicament eliberat pe bază de rețetă. Să nu iei unul va părea anormal, chiar iresponsabil”, Jacques Peretti, jurnalist BBC

 

 

Cu zece ani în urmă, companiilor farmaceutice li s-a dat undă verde să le recomande medicilor să prescrie statine nu numai pentru accidente vasculare, ci pentru orice. Așa că acum le prescriem ca pe bomboane oricui are peste 40 de ani, ca o măsură preventivă”, medic

 

 

În 2005, vânzările de statine erau estimate la 18,7 miliarde de dolari doar în America. Cea mai intens comercializată era atorvastatina, care în 2003 devenea și cel mai vândut medicament din istoria omenirii

 

 

×
Subiecte în articol: statine anticolesterol