Câte decenii vom purta cocoașa datoriei COVID?

În cei doi ani pandemici, statul a deschis băierile pungii, obligat să asigure din bugetul public, în regim de urgență, bani pentru a depăși criza sanitară și a amortiza căderea economiei. Politica fiscală pe ansamblul UE a suspendat în 2020 restricțiile bugetare, adoptându-se la Bruxelles tactica de a închide ochii la derapajele de deficite și îndatorări. Odată cu estomparea crizei sanitare și reluarea creșterii economice, ieșim din zona de protecție a conceptului „cheltuim pentru tot ce ar fi nevoie”, aplicat temporar. Începe ora socotelilor, este întoarsă pe toate fețele nota de plată Covid-19, sunt evaluate deteriorările finanțelor publice produse în epoca numită acid „prostituție fiscală”. Pauza se termină! Sună clopoțelul!

Când va fi recuperată „datoria Covid-19? Un studiu al companiei Euler Hermes, difuzat în 20 mai 2021, evaluează orizontul de timp în care vor fi absorbite cheltuielile publice făcute în zona euro sub presiunea crizei sanitare. Concluziile analiștilor sunt sumbre, cu mult diferite de tonul optimist al politicienilor: vor fi necesare decenii pentru a amortiza acest șoc produs în finanțele publice, situație care trimite în derizoriu criteriile nominale Maastricht privind datoria publică. Harta datoriei publice este eterogenă, cu mari discrepanțe: în ZE, șapte țări (Grecia, Italia, Portugalia, Spania, Cipru, Franța și Belgia), reprezentând împreună mai mult de 50 % din PIB-ul zonei euro, au   acum înregistrate datorii raportate la PIB apropiate sau mai mari de 120 %, adică dublu față de obiectivul datoriei acceptate de Maastricht.    

 Datoria va apăsa câteva decenii pe bilanțurile reale 

Datoria publică va rămâne mult timp la niveluri ridicate, iar revenirea la nivelurile raportate la PIB înainte de criză nu este previzibilă până în 2035, precizează studiul citat. Calculele au în vedere creșterile PIB  și deficitele primare, care reprezintă diferența dintre deficitul fiscal și dobânda plătită pentru împrumuturi. Față de aceste date ar rezulta că Spania ar absorbi datoria Covid în 89 de ani, Franța ar avea nevoie de 67 de ani , Italia de… doar 26 de ani. Germania, cu puterea ei economică și disciplina financiară strictă, ar reveni la nivelul de raportare a datoriei guvernamentale  la PIB peste șapte ani, în 2028. Pe ansamblul ZE, ponderea datoriei publice a crescut cu 17 % în pandemie, cu 2000 de miliarde euro, dar cele mai lovite țări au avut cheltuieli publice mai mari, amplificând mai substanțial deficitele. Datoria angajată de guverne a crescut cu 20 % în Franța și cu 25 % în Italia. Aceste perioade îndelungate de așteptare care trasează traiectoria datoriei publice pentru următorii 15 ani depind de o gamă largă de rezultate posibile care țin esențial de creșterea PIB, dar și de nivelul dobânzilor la care s-au împrumutat istoric statele, reflectat în volumul serviciului datoriei. Prognozele indică și o ieșire din perioada dobânzilor negative, care au creat mirajul banilor ieftini și au stimulat acumularea de datorii. 

 Cât de gravă este situația?

 La prima vedere, o criză a datoriilor uriașe ar putea anunța o prăbușire a finanțelor publice în multe țări „etalon” ale ZE. Supracontractarea de datorii în criza Covid a fost însă „răscumpărată” de Banca Central Europeană care o are în portofoliul ei și nu va fi aruncată pe piață, consideră economistul șef de la Natixis. Se poate considera că ea nu va „costa” nimic, fiind inclusă în BCE sau în sarcina băncilor centrale, adică în „cârca statelor”. Alți experți apreciază că asemenea teorii care propun schimbări cosmetice în bilanțuri, inclusiv evidențierea separată a supraîndatorării Covid-19 din stocul de datorii publice restante, sau propunerile controversate, precum anularea  datoriilor suverane deținute de BCE, nu vor schimba nimic substanțial din fondul problemei, dar pot submina credibilitatea fiscală. Un studiu Allianz apreciază că normele fiscale „tradiționale” vor rămâne suspendate până în anul 2023.  

90% AR PUTEA FI NOUL 60%

Șocul Covid-19 va lăsa un impact pe termen lung asupra finanțelor publice ale regiunii, nu doar sub forma unei depășiri persistente a datoriilor, ci și prin consolidarea unei schimbări de paradigmă atunci când ne referim la gândirea privind datoria publică și politica fiscală. Într-un context în care fluxurile de creditări globale sunt mai largi, studiul celor de la Euler Hermes avansează ideea că, în orizontul de planificare pe termen lung, o ancoră comună a datoriei publice acceptate ca normală ar putea fi ridicată la nivelul de 90 % din PIB. Deja acest nivel a fost depășit în 2020 , când media pe ZE a ajuns la 98 %. Cu toate acestea, opt țări au reușit să mențină ratele datoriei sub limita de 60% stabilită ca sacrosantă de criteriile Maastricht.

Cursa cu șapte obstacole pentru recuperarea post-Covid

După ce „s-a decretat” la nivel mondial redresarea, traseul optimist prognozat este condiționat de câteva elemente-cheie. Perspectiva pentru PIB-ul global anunță o revenire cu 5,1% în 2021, un sfert din redresare fiind plasat de SUA. Pentru 2022 ar urma o nouă creștere de 4%, Uniunea Europeană ajungând cu economia la nivelul anterior crizei sanitare spre mijlocul anului viitor. Cursa de recuperare este condiționată, potrivit studiului difuzat de Allianz în aprilie 2021, de șapte obstacole. Primul este legat de campaniile de vaccinare, care cunosc o pierdere de ritm. Analiștii consideră că o întârziere de șapte săptămâni a vaccinării echivalează cu pierderi economice de 123 miliarde euro în UE. Al doilea obstacol este format de economiile acumulate de populație în timpul izolării impuse de pandemie. Sumele se vor elibera treptat spre consum, iar viteza cheltuirii acestora este „o injecție” de 163 miliarde euro în consumul privat la nivelul EU. Riscurile ce decurg din decizii politice greșite în eliberarea și administrarea fondurilor de redresare, la care se adaugă incertitudinile privind alocarea fondurilor de redresare spre proiecte productive, sunt alte două obstacole care trebuie trecute. În fine, alte probleme care pot perturba redresarea sunt în blocajele din lanțul de aprovizionare, fluctuațiile inflației în afara prognozei și sursele exogene de risc cumulate în piețele de capital.

ROMÂNIA, ÎN MIRAJUL BANILOR IEFTINI

 Datoria publică a României a crescut cu 12  puncte procentuale din PIB  ÎN 2020, dar rămâne una din cele mai mici din UE. În 2018, nivelul a fost de 34,7% din PIB, după un an a ajuns la 35,3% și a explodat în 2020, până la 47,3%, trendul ascendent accelerat urmând și în acest an. Jumătate din creșterea datoriei publice din anul 2020 - de 125 miliarde lei - a fost pusă în seama cheltuielilor impuse de combaterea efectelor pandemiei. Asta înseamnă echivalentul a circa 25 miliarde euro care au umflat cocoașa de cheltuieli Covid-19. Prin bugetul în exercițiu, nivelul de împrumuturi a fost fixat la 131 miliarde lei, din care  51 miliarde lei sunt necesari pentru plata împrumuturilor scadente. Premierul Florin Cîțu a declarat recent că România se împrumută ieftin. Calcule privitoare la o achitare a datoriei Covid-19 în cazul României nu sunt disponibile. Probabil că o asemenea lucrare se află în studiu la MF și BNR. Așteptăm cu interes.

Ministrul Cîțu, care a condus Finanțele, i-a lăsat premierului Cîțu să rezolve problema presiunii datoriei publice în creștere accelerată