Ceaușescu, invocat în Planul național de redresare trimis la Bruxelles

Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), transmis la sfârşitul anului trecut Comisiei Europene spre avizare de către fostul Guvern Orban a stârnit, cu siguranţă, multe zâmbete la Bruxelles. Pe lângă faptul că luminaţii de la Bucureşti nu au priceput ce aşteaptă Comisia Europeană de la ei, planul, care a fost lansat la Bucureşti cu mare fast şi cu discursuri sforăitoare de ai fi crezut că banii sunt deja pe drum spre Bucureşti, este conceput într-o notă tânguitoare care încearcă să impresioneze cititorul, să-l sensibilizeze, în legătură cu greutăţile cu care se confruntă ţara, pentru ca, în final, să-l determine să-şi deschidă punga. Pentru a le atinge coarda sensibilă celor cu banii, Guvernul a apelat chiar la un truc penibil, nedemn pentru statutul unei ţări europene. O poză veche, luată din revista Historia, în care apar mai mulţi copii îmbrăcaţi sărăcăcios, care aşteaptă  să primească raţia de mâncare. Documentul se încheie însă într-o notă optimistă, cu un citat al părintelui managementului modern Peter Drucker: „Singura cale de a prezice viitorul este să îl construiești”. Pentru Guvernul Orban nu a fost să fie, eşecul fiind unul pe măsura incompetenţei sale. Orban şi gaşca au ales greşit citatul. „Eu nu cred în lideri”, era cu mult mai potrivit şi aparţine aceluiaşi Druker.

Guvernul Orban nu a publicat niciodată PNRR-ul, dar dacă îl citeşti îţi răspunzi singur la întrebarea de ce a ales să-l „secretizeze”. Prin acest program de sprijin financiar, ţării noastre i s-au alocat granturi în sumă de 14.248.020.000 euro, plafonul putând fi extins cu împrumuturi, dacă există proiecte fezabile. Structura bugetului PNRR a fost conceput pe trei piloni care totalizează un buget de 33 de miliarde de euro, din care pilonul transporturi şi schimbări climatice era şi cel mai consistent, valoarea lui fiind de 21,42 de miliarde de euro. Era cel mai consistent, dar şi cel mai deficitar, pentru că în timp ce Comisia Europeană vorbeşte de reformă, despre ecologie, despre transportul curat, despre investiţii în calea ferată, ai noştri au înţeles distorsionat mesajul, drept pentru care s-au axat pe construcţia de autostrăzi.

O lecţie de istorie pentru Bruxelles

PNRR-ul trimis la Bruxelles se deschide, în mod ciudat, cu o lecţie de istorie, ca şi cum ar fi interesat-o pe doamna Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, ce se întâmpla prin România pe la 1866. Dar probabil având informaţii că mai-marii UE nu mai pun geană peste geană până nu aflau această informaţie, Ludovic Orban s-a gândit că trimiterea PNRR-ului este momentul cel mai fericit pentru a le satisface acestora setea de a cunoaşte mai profund ţara noastră. Aşa au aflat cei de la Bruxelles că la 1866 Domnitorul Carol I dădea prima Constituţie. Dar asta nu este nimic. Guvern Orban găseşte de cuviință să le mai aducă la cunoştinţă acestora că 100 de ani mai târziu, în anul 1966, fostul preşedinte Nicolae Ceaușescu dădea celebrul Decret 770 prin care au fost interzise avorturile. Asta da informaţie, mai ales că mulţi dintre cei care astăzi sunt parlamentari UE nu erau născuţi în acel an şi era păcat să se piardă o asemenea informaţie, iar dacă mai ţinem cont că în Polonia este acum un adevărat scandal pe tema interzicerii avorturilor, informaţia furnizată capătă accente vitale pentru mersul Uniunii Europene. Spicuind în continuare din minimanualul de istorie pentru clasa ajutătoare, elaborat de Orban & Co, cei de la Bruxelles au mai avut şansa să afle că în anul 1974 era adoptat „Programul PCR de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism (Congresul XI)”. Şi dacă tot a pomenit despre acel program economic, poate nu ar fi fost rău ca Guvernul să-l fi răsfoit, chiar şi pe repede-înainte, pentru că ar fi avut câte ceva de învăţat. Ultima dată însemnată care a marcat evoluţia României este, bineînţeles, noiembrie 2020, luna când Comisia Europeană s-a cutremurat. Descoperea la cutia poştală Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă făcut pe genunchi de Guvernul Orban. Acum că Guvernul Cîţu pregăteşte varianta B a planului, lecţia de istoria ar putea să înceapă de la un nou reper: data la care Comisia Europeană i-a dat cu PNRR-ul în cap lui Orban. Şi să o marcheze cu roşu pentru că este foarte importantă. 

Şi una de economie, că nu strică

După ce le-a explicat şefilor de la Bruxelles cum a evoluat România de la ’48 încoace pe două pagini, Guvernul Orban s-a gândit că nu ar strica să-i explice, pe scurt, într-o pagină, Comisiei Europene şi care este contextul european în care a fost elaborat acest PNRR. Cu siguranţă, Comisia s-a luminat la minte când a citit că efectele crizei pandemice sunt creșterea datoriilor guvernamentale și adâncirea deficitelor bugetare, contracții ale economiilor statelor membre, sincope în lanțurile de aprovizionare cu bunuri de consum și materiale, suprasolicitarea serviciilor publice de sănătate și educație, întreruperi ale activităților curente și de investiții ale companiilor. Înarmată cu astfel de informaţii vitale despre mersul Europei, Comisia era acum pe deplin pregătită să afle şi situaţia economică a României.

Moştenirea grea, accentuată şi ea

Guvernul Orban subliniază, din start, că a primit o moştenire grea, dar că prin măsurile luate de el, în plină pandemie a început să îndrepte lucrurile. Şi urmează câteva pagini în care curg cifre şi date economice care încearcă să zugrăvească anul 2020 ca unul de succes pentru guvernarea liberală. Finalul apoteotic aparţine Comisiei Naţionale pentru Prognoză, care aşază pe o traiectorie ascendentă economia românească anul acesta. Ce mai, creşteri pe toată linia. 

Centrul de greutate pe şosele, o greşeală

După această lungă pierdere de timp, într-un final, Guvernul Orban se decide abia pe la pagina 18 să intre în esenţa problemelor. La capitolul transporturi, PNRR prevede alocare a 6,4 miliarde de euro pentru construirea a 662,82 km de autostrăzi şi drumuri expres. La această sumă ar mai fi urmat să se adauge 2,34 miliarde de euro pentru construirea a 636,2 km de centuri ocolitoare şi conexiuni cu reţeaua europeană TEN-T. Principalele proiecte de autostrăzi pentru care Guvernul ar fi vrut să obţină finanţări erau:

- A0: Centura Sud București

- A1: Sibiu-Pitești

- A3: Autostrada Transilvania, Brașov-Comarnic

- A8: Autostrada Tg. Neamț-Iași-Ungheni

- A13: Brașov-Bacău

În ceea ce priveşte drumurile expres, acestea erau  București - Alexandria - Craiova, Craiova - Drobeta-Turnu Severin - Lugoj, Euro-trans, Trans-Regio și variante ocolitoare, în total fiind propuşi 396 km.  

Calea ferată,  neglijată

În tot acest timp, pentru transportul nepoluant pe calea ferată, pe care Comisia Europeană îl încurajează, prin PNRR-ul în varianta Orban erau alocaţi doar 4 miliarde de euro pentru reabilitarea a numai 318 km de cale ferată. Este vorba despre modernizarea a 156 km de pe Magistrala feroviară 300 care leagă  Gara București Nord de Gara Oradea, și, mai departe, de calea ferată Oradea - Salonta - Budapesta Keleti  şi modernizarea a 162 km din Magistrala feroviară 900, care urmează traseul Gara de Nord - Craiova - Caransebeş - Timişoara - Salonta. Alţi bani, 350 milioane de euro, ar mai fi urmat să se aloce pentru achiziţionarea a 39 de rame electrice, mult prea puţine faţă de necesar. În ceea ce priveşte metroul, aici se prevedea alocare a 2,87 miliarde de euro pentru construcţia a 34,8 km în Bucureşti, un miliard de euro pentru 13 km de linie în alte oraşe şi 0,5 miliarde de euro pentru achiziţionarea a 50 de rame. 

Investiţiile în sistemul medical, subţiri

Pe de altă parte, nici la capitolul sănătate publică, PNRR-ul nu excela la investiţii, în condiţiile în care România are un mare deficit de unităţi medicale şi de echipamente. Cu toate acestea, investiţiile propuse vizau doar 351 de unităţi, iar bugetul solicitat era de numai 2,19 miliarde de euro. De asemenea, alte 4,07 miliarde de euro ar fi urma să fie alocate din fonduri europene şi de la bugetul de stat pentru construcţia unor spitale regionale, creşterea calităţii serviciilor medicale, creşterea eficacităţii, digitalizarea sistemului medical, susţinerea cercetării şi informatizării sistemului.