De ce dispar banii lichizi și cine controlează banii virtuali?

Banii lichizi marchează linia de diviziune între generații. Cei vârstnici au mai multă încredere în cash, pe când tinerii mizează mai degrabă pe banii digitali. În 2007, odată cu inventarea iPhone-ului, a fost creat un instrument care a transferat capitalul de încredere de la bănci către cinci giganți tech: Apple, Microsoft, Facebook, Amazon și Alphabet (compania-mamă a Google). Ei sunt acum noii stăpâni ai banilor. Cum s-a ajuns aici, care sunt culisele acestei afaceri globale? Vom încerca să răspundem mai jos.

În Suedia, unde se estimează că banii de hârtie și monedele urmează să dispară total în următorii cinci ani, există o dezbatere aprinsă referitoare la pericolele pe care le-ar putea genera acest fenomen. De ce am ales ca studiu de caz această țară? Pentru că în 2016, de pildă, plățile cash au reprezentat mai puțin de 2% din toate plățile făcute în Suedia. Plata cu cardurile de credit reprezintă metoda principală de plată: în medie, 207 glisări pe an. De trei ori mai multe decât în orice altă țară europeană. Aplicațiile pentru telefoanele mobile, în special Swish, care sunt elaborate de cele mai mari patru bănci din țară, preiau rapid rolul cardurilor: ultimul cui bătut în sicriul banilor lichizi suedezi. 900 din cele 1.600 de bănci suedeze nici măcar nu au în păstrare bani lichizi, nici nu primesc depozite în bani lichizi. „În aprilie 2013, un hoț a aflat lucrul acesta pe propria piele. Într-o dimineață de luni, la ora 10:32, imaginile înregistrate de camerele de supraveghere au surprins ceea ce poliția a descris ca fiind un singur vinovat, bărbat, care a intrat într-o bancă din Östermalmstorg, în centrul orașului Stockholm, cu un obiect asemănător unui pistol. După ce a cerut personalului să deschidă seiful, o femeie din spatele ghișeului l-a informat pe jefuitor că banca nu avea bani lichizi. Seifurile erau goale. Grație imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere s-a dovedit că în momentul în care jefuitorul a ieșit din bancă, la mai puțin de două minute după ce a intrat, nu avea niciun ban asupra lui”, evoca Jacques Peretti, jurnalist BBC de investigație, într-un studiu care a bulversat lumea afacerilor: „Înțelegerile care ne-au schimbat lumea” (Editura Litera, 2019). Și pe bună dreptate!

Cotitura: criza din 2008

În 2012, în Suedia au fost raportate doar douăzeci și două de jafuri în bănci. Jumătate din numărul de spargeri înregistrate în 2011 și cea mai scăzută rată înregistrată vreodată. Dar, pe măsură ce spargerile bancare sunt pe cale de dispariție - avertiza Peretti în lucrarea citată anterior -, fraudele online ating un nivel-record în Suedia. Bjorn Eriksson, fost președinte al Interpolului, conduce în prezent mișcarea numită „Rebeliunea cash-ului“ - un grup care face presiuni pentru păstrarea fluxului de bani lichizi pentru a împiedica frauda. Eriksson susține că dispariția banilor lichizi va avea drept rezultat marginalizarea săracilor și va da puterea economică pe mâna noilor giganți tech, care nu pot și nu știu ce măsuri să ia împotriva fraudelor. Oricât de prost ar sta băncile la capitolul fraudă - aprecia Eriksson -, se va dovedi că erau modele de vigilență în comparație cu giganții tech. Și Eriksson e departe de a fi un protestatar anticapitalist. Nu de alta, dar a condus cele mai mari forțe de poliție antifraudă din Europa. E limpede însă că banii lichizi separă iremediabil generațiile. Vârstnicii au încredere în banii lichizi, pe când tinerii au încredere în banii digitali. „Afacerile care nu folosesc bani lichizi, precum cafenelele din Suedia, sunt conduse de tineri antreprenori care utilizează o singură aplicație comercială numită iZettle”, remarca Jacques Peretti, care nu ezita să completeze: „Momentul hotărâtor al acestei diviziuni dintre tineri și vârstnici în Suedia îl constituie prăbușirea sistemului bancar din 2008. Vârstnicii își amintesc că a existat o vreme, înainte de prăbușire, când băncile erau de încredere. Tinerii cred că acea criză a sistemului bancar a falimentat iremediabil băncile, motiv suficient pentru a-și pune acum nădejdea în noii giganți tech, care vor să înlocuiască băncile”.

Un singur click și banii digitali dispar!

În 2007, odată cu inventarea iPhone-ului, a fost creat un instrument care a transferat capitalul de încredere de la bănci către acești giganți tech. De altfel, ei sunt acum noii custozi ai banilor. Dar prezintă aceste companii tehnologice un grad de securitate mai mare decât cel al băncilor? Criticii banilor digitali, ca Bjorn Eriksson, cred că prăbușirea digitală este inevitabilă și că va avea efecte mai grave decât ultima criză. Riscurile gestionate de bănci în 2007 au fost limitate, dar spargerea sistemului „block chain” e de ajuns ca să radă de pe fața pământului banii digitali prin apăsarea unui singur buton. Urmează analiza cercetătorului Jacques Peretti: „Putem să trăim fără «Lehman Brothers», dar nu putem să trăim fără Google și Facebook, pentru că ele constituie astăzi infrastructura. Dincolo de deficiențele tehnologice ale unui sistem de plată sigur, care nu a fost, de fapt, niciodată sigur, cantitatea considerabilă de bani creată de sistemul bancar cu rezerve fracționare va crește foarte mult posibilitatea unei crize”. Cum? „Elementul crucial pentru stimularea creșterii economice îl reprezintă cheltuielile de consum. Dar acest boom al consumului are nevoie ca prețurile de consum să rămână scăzute. Când bula prețurilor explodează, în cele din urmă - în timp ce prețurile mărfurilor cresc, generând inflație -, întregul castel din cărți de joc se prăbușește”.

Ce se urmărește de fapt?

Dar care ar fi miza reală a eliminării banilor lichizi? Din nou Peretti: „Suntem pe cale să pășim pe o frânghie la mare înălțime, pentru că asta înseamnă, de fapt, capitalismul în totalitate digital. Pretextul îl constituie viteza și eficiența sporite pentru consumator, însă adevăratul motiv îl reprezintă dorința de eradicare a economiei subterane și trecerea controlului banilor în mâinile a cinci companii tech”. Oare? Argumentele lui Jacques Peretti sunt interesante: „Cu zece ani în urmă, când revoluția digitală era la început, s-au făcut eforturi uriașe pentru crearea unei conexiuni de Internet de mare viteză care creștea rapiditatea tranzacțiilor de pe Wall Street cu o miime de secundă”. Și? „Această miime de secundă în plus se traduce printr-un miliard de dolari în plus tranzacționați pe Wall Street în fiecare oră. Dar pe măsură ce viteza devine zeul noilor bani, pericolele pe care le presupune o economie pe deplin digitală, care poate fi compromisă pentru că un algoritm distructiv decide să vândă în loc să cumpere, depășesc limitele controlului omenesc. Acest tip de economie este, pur și simplu, prea rapid pentru ca omul să poată ține pasul”.

De ce ni s-a pus „pata” pe card

Din păcate, oamenii încep să se obișnuiască tot mai mult cu plățile operate prin intermediul cardului, fără a mai apela la banii lichizi nici măcar atunci când situația o impune. Episodul relatat de Jacques Peretti în continuare este elocvent în acest sens: „Într-o zi m-am oprit la un magazin să cumpăr un sendviș. Aparatele pentru plata cu cardul încetaseră în mod misterios să mai funcționeze, iar magazinul accepta doar cash. Cei care serveau i-au rugat politicos pe clienți să scoată bani de la bancomatul de alături, dar nimeni n-a făcut-o”. De ce? „Pentru că acest lucru le-ar fi răpit un minut din viață. În schimb, au preferat să rămână la coadă până când avea să se refacă acea conexiune necesară funcționării aparatelor pentru plata cu cardul și pentru plata fără contact. Cei care serveau au spus că putea să dureze și o jumătate de oră, dar oamenii au preferat să aștepte, pentru că se obișnuiseră cu o nouă metodă de plată”. Una care - după cum a demonstrat profesorul Drazen Prelec, doctor în neuroștiință - ne afectează emoțional mai puțin. Mai precis, când efectuăm plăți cu cardul o facem mai relaxați decât atunci când achităm numerar. Pur și simplu ne despărțim mai ușor de banii pe care nu-i vedem și nu-i pipăim. Interesant, nu?

Exploatarea fricii

Mai mult, pentru a ne convinge cât mai repede să renunțăm la banii lichizi, marile companii exploatează temerile oamenilor în legătură cu bolile ce pot fi transmise prin circulația banilor lichizi din mână-n mână. Compania Visa, de exemplu, a efectuat o cercetare referitoare la mulțimea de bacterii care se află pe o bancnotă. „Boala psihologică contagioasă pe care o poartă banii lichizi este, de fapt, frica de sărăcie! Acesta este adevăratul succes al revoluției digitale: să ne facă să credem că banii lichizi sugerează inferioritatea socială, iar utilizarea lor, chiar și contactul cu ei, ar putea presupune contaminarea cu eșecul. Unul dintre motivele pentru care tinerii suedezi preferă banii digitali în locul banilor lichizi este acela că ei cred, în conformitate cu cercetarea companiei Visa, că banii lichizi sunt plini de bacterii. Pentru cei care au aspirații sociale, termenul digital este echivalentul curățeniei, iar curățenia este echivalentă cu succesul”, concluziona Jacques Peretti în cercetarea sa.

De la 8.000 de monede, la bitcoin

În 1860, numai în Statele Unite existau în circulație mai bine de 8.000 de monede diferite. Băncile, companiile feroviare ori comercianții aveau metode de plată proprii: obligațiuni, sisteme de schimb și numeroase forme de credit. Legea Băncii Naționale din 1863 a încercat să pună capăt acestei fragmentări haotice și să introducă în Statele Unite o singură monedă: dolarul (periclitat astăzi de bitcoin). A reușit, dar cât timp va mai dura acest echilibru?

Când banii lichizi vor dispărea, în cele din urmă, întrebarea dacă a fost sau nu o idee bună să scăpăm de ei va fi una pur academică”, Jacques Peretti, jurnalist BBC

În 2014, pentru prima dată în istorie, plățile cu cardul și plățile contactless au depășit tranzacțiile achitate cu numerar

În Suedia, cântăreții ambulanți folosesc aparate pentru plata fără contact. Londonezii pot face și ei același lucru printr-o nouă aplicație, BuSK. În Olanda, a fost concepută o haină pentru persoanele fără adăpost care poate „încasa” donațiile trecătorilor prin simpla apropiere a cardului de mânecă

„Generația următoare nici măcar nu va mai ști ce-au fost banii”, Tim Cook, director executiv al companiei Apple

Dispariția banilor lichizi este rezultatul unui plan - acela de a transfera controlul masei monetare din mâinile băncilor și chiar ale guvernelor în mâinile unor noi jucători: companiile din domeniul tehnologiei”, Jacques Peretti, jurnalist BBC

Monedele (banii de metal) au început să circule pe trei continente în secolul al VI-lea î.Hr. Erau o inovație tehnologică la fel de răspândită ca iPhone-ul astăzi

Banii lichizi au creat «globalizarea» cu 2.000 de ani înainte ca acest termen să devină un clișeu”, Jacques Peretti, jurnalist BBC

1. Vârstnicii au mai mare încredere în banii lichizi decât în plata cu cardul. Tinerii preferă însă tranzacțiile online

2. Vremea în care banii erau tipăriți cu regularitate în medii specializate pare să apună

3. Se estimează că Suedia va elimina banii lichizi în maximum cinci ani

4. Monedă din aur britanică aflată în circulație în 1914

5. Bitcoin, noua monedă (una virtuală)