Fondul de investiţii, tras pe linie moartă

Promovat cu fervoare evanghelică drept soluţia miraculoasă care o să permită finanţarea investiţiilor în infrastructură şi ieşirea ţării din criză, Fondul Român de Investiţii a rămas un proiect în sertarele autorităţilor. Punctat cu tot felul de “ghiduşii” economice, precum includerea banilor de la CEC Bank şi Banca Naţională a României (BNR) în fond, proiectul a fost tras pe linie moartă de  Executiv. Foamea de bani a ţării a făcut ca participaţiile minoritare pe care statul vrea să le vândă anul viitor pe bursă să aibă ca destinaţie directă bugetul, în vreme ce banii care vor fi obţinuţi din certificatele de carbon pe care România le va vinde vor avea aceeaşi direcţie.

“Eu nu cred că lucrările de infrastructură sunt o soluţie de ieşire din criză nicăieri pe Pământ. Ele dau rezultate economice pe termen mediu şi lung, iar pe termen scurt, datorită tehnologiei moderne, sunt angajaţi puţini oameni”, a declarat pentru Jurnalul Naţional Varujan Pambuccian, liderul grupului parlamentar al minorităţilor, aflat în coaliţia de la guvernare. “E bine să avem infrastructură, dar, dacă vrem să facem autostrăzi, ar trebui să le facem cu chinezii, pentru că le fac repede. Să fim practici. Polonezii aşa au făcut, şi sigur am putea trata cu ei să le rambursăm banii peste câţiva ani”, a continuat Pabuccian.

Unitatea de monolit a Guvernului a fost şi ea zguduită proiect, premierul Emil Boc dorind ca Fondul Român de Investiţii să se afle în subordinea Guvernului, în vreme ce fostul ministrul al Economiei, Adriean Videanu, îl dorea în parohia sa, deoarece companiile la care s-ar fi vândut acţiunile sunt manageriate de Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), adică tot în subordinea sa. Ministerul Economiei s-a mai încurcat reciproc şi cu Ministerul Mediului în privinţa realizării Fondului, deoarece Laszlo Borbely dorea ca banii din vânzarea certificatelor de emisii să rămână în ministerul său pentru a “repara” câteva dintre infringement-urile pe care România este trasă de urechi de la Bruxelles.

“Ceea ce am încercat eu să realizez viza un singur domeniu: energia”, ne-a declarat şi Adriean Videanu, prim-vicepreşedinte al PDL şi fost ministru al Economiei. Întrebat dacă se va mai continua proiectul sau dacă s-a discutat despre el în coaliţie, Videanu a replicat: “Nu mă bag în treburile Guvernului”. Ministerul Economiei nu a răspuns solicitării noastre. Ioana Muntean, purtătorul de cuvânt al Guvernului, nu a putut fi contactată.

Varianta de lucru care se discuta în luna aprilie la Guvern prevedea ca Fondul Român de Investiţii să fie o entitate independentă şi autoadministrată, dar care nu se supunea nici controlului şi nici supravegherii din partea Băncii Naţionale a României (BNR) sau a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM). În schimb, acesta trebuia să prezinte anual rapoarte Guvernului privind destinaţia banilor. Conducerea ar urma să fie asigurată de un Consiliu de Administraţie numit de Executiv. În schimb, documentul iniţiat de Ministerul Economiei prevedea constituirea structurii în subordinea instituţiei în cauză, ca fond de investiţii care administra activele statului în industrie şi energie. Acesta trebuia să participe la finanţarea proiectelor de investiţii şi să valorifice acţiunile deţinute la companiile din portofoliul statului. În această variantă ar fi putut obţine dividende de la companiile din subordinea Economiei, pe care le-ar fi investit mai departe.

Potrivit lui Adriean Videanu, în această variantă ar fi trebuit să se cheme Fondul de Investiţii în Energie.  Dintre proiectele la care ar fi participat se află, de exemplu, realizarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă sau la modernizarea complexurilor energetice.

În varianta Guvernului, Fondul trebuia să aibă ca aport şi bani în numerar de la CEC Bank şi din banii obţinuţi înainte din privatizări. Aceştia au fost depozitaţi anterior în Fondul Naţional de Dezvoltare, care trebuia să conţină 11 miliarde de lei din vânzările BCR, Petrom, Distrigaz Sud şi Nord şi altele. Între timp, banii au fost cheltuiţi pentru nevoile statului. Statul a stabilit deja că va lista în 2011 9,84% din Petrom, şi câte 15% din Transelectrica, Transgaz şi Romgaz, de pe urma cărora va putea primi un miliard de euro.

România ar obţine alte 2 miliarde de euro din vânzarea surplusului de 350 de milioane de tone de CO2 echivalent, care s-a acordat ţării noastre pentru perioada 2008-2012. Denumite AAU (Assigned Amount Units – Unităţi ale Cantităţii Atribuite), acestea se tranzacţionează acum cu 4-8 euro pe plan internaţional. Însuşi ministrul Borbely a recunoscut pe 30 noiembrie că certificatele nu s-au putut vinde până acum “din cauza certurilor interne”. Iar acestea trebuie vândute până la finele lui 2012, deoarece nu se reportează.