Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă până pe 30 aprilie Comisia Europeană nu va da undă verde programului de restructurare al societăţii, cei de aici vor fi obligaţi să apeleze la Guvern sau să ia drumul băncilor pentru a obţine banii necesari cumpărării celor circa 7,5 milioane de certificate de CO2 aferente producţiei de 8,5 TWh de anul trecut. Un calcul sumar arată că la un cost de 40 euro/certificat, CE Oltenia va avea nevoie de 300 de milioane de euro. Surprinzător, în timp ce la noi se pune o presiune foarte mare pe lichidarea producţiei de energie pe bază de cărbune cât mai repede, alte ţări, care au ştiut să negocieze mai bine cu Bruxellesul, îşi cresc producţia.
Majorarea subvenţiilor şi un cadru legislativ optim au creat la nivel european un curent favorabil dezvoltării energiilor verzi, dar el se poate dovedi extrem de periculos, putând duce la un blackout costisitor, mai ales în cazul României, al cărui sistem energetic este la limita supravieţuirii, din cauza lipsei investiţiilor. Să ne aducem aminte că România a trecut pe 10 mai 1977 printr-o pană de curent de circa 4-5 ore, iar daunele produse au fost mai mari decât cele lăsate în urma cutremurului din 4 martie 1977, după opinia unor specialiști. Mai mult, în ultimii ani, sistemul energetic românesc a mai fost aproape de câteva ori de a reedita situaţia. Deşi văzută de ONG-urile de mediu ca o soluție providențială pentru acoperirea cererii de energie în creştere şi pentru reducerea poluării, morile de vânt şi panourile fotovoltaice au limitele lor. Impredictibilitatea producţiei generează situaţii de criză imposibil de gestionat în lipsa unei producţii pe bază de combustibili fosili, hidro sau nuclear. Pentru a evita astfel de probleme, mai ales că în ianuarie 2017 şi sistemul său energetic a fost aproape de colaps, Germania a stabilit ca dată de închidere a unităților pe cărbune anul 2038. Cunoscută ca o ţară care are mari rezerve de cărbune, Germania a avut momente în această iarnă în care a produs şi de 20 de ori mai multă energie în bandă pe bază de cărbune decât România. De asemenea, Olanda, o altă ţară care s-a înverzit puternic în ultimii ani, produce de două ori mai multă energie pe bază de cărbune decât de noi. În acelaşi timp, şi Polonia, ţara cu cele mai mari rezerve de cărbune din UE, nu va renunţa prea curând la acest combustibil, termenul asumat fiind 2050.
De ce nu se pot închide centralele pe cărbune din Oltenia
În prezent, termocentralele CE Oltenia au o producţie de energie pe cărbune în bandă de circa 1.500 MW, asigurând 20% din producţia naţională. Potrivit unui studiu realizat în 2019 de Transelectrica, fără centralele CE Oltenia nu s-ar putea asigura necesarul de energie al țării, nici în varianta în care este folosită la maximum capacitate de interconexiune transfrontalieră pentru importuri. Şi pentru că tot vorbim despre importuri, din cauza lipsei de investiţii, România s-a transformat dintr-un exportator de energie într-un importator net. “Să ne uităm că importăm energie din Serbia, din Ucraina. Ţări care nu sunt membre UE şi, deci, nu sunt obligate să achiziţioneze certificate de CO2. Asta le permite să vină cu un preţ mai mic al energiei, dar noi ne facem că nu vedem că, de fapt, vorbim despre concurenţă neloială. Ăsta este adevărul. În timp ce noi stăteam acasă în şomaj tehnic, România importa energie din Serbia şi Ucraina”, ne spune Dumitru Pîrvulescu, liderul sindical al Federației Naționale Mine Energie.
Studiul de adecvanță al Sistemului Energetic Național realizat de Transelectrica: “rezultatele arată că în anul 2022, primul an în care CE Oltenia nu va mai avea niciun grup în funcțiune (conform scenariului fără mecanism de sprijin), capacitatea lipsă la vârful de sarcină este de aproximativ 2800 MW, iar capacitatea de import a RET (reţeaua electrică de transport- n.red) este de 1800 MW. De asemenea, în anii 2023 - 2027 capacitatea lipsă este mai mare decât capacitatea de import a RET. În al doilea scenariu al studiului, cel al unei ierni foarte grele şi în lipsa energiei eoliene, “rezultatele arată că în toată perioada 2020 – 2030 capacitatea lipsă la vârful de sarcină este mai mare decât capacitatea de import a RET. Pentru anul 2022 diferența dintre capacitatea lipsă la vârful de sarcină și capacitatea de import a RET este de 2200 MW, ceea ce reprezintă folosirea la capacitate maximă a întregii capacităţi disponibile în prezent a CE Oltenia”. Trebuie adăugat însă că situaţia poate deveni mult mai grea în condiţiile de stres ale sistemului energetic european, pentru că atunci nimeni nu va mai exporta energie, iar căderea sistemului nu va putea fi evitată.
Producătorii iau doar 35% din preţul energiei
Restul îl iau distribuitorii, furnizorii şi statul prin taxe şi impozite. În ultimul timp am asistat la o creştere a preţurilor, iar asta a generat câştiguri foarte mari pentru unii producători de energie, potrivit lui Dumitru Pârvulescu. “La CE Oltenia preţul energiei a crescut artificial din cauza certificatelor de CO2. Alţi producătorii care nu au astfel de obligaţii de mediu au crescut şi ei preţurile, fapt ce le-a generat câştiguri foarte mari “, este explicaţia liderului sindical pentru creşterea preţurilor.
La Cernavodă va apărea un gol de 700 MW
Pe de altă parte, Nuclearelectrica va trebui să oprească un grup pentru retehnologizări în următoarea perioadă, ceea ce va însemna retragerea unei capacităţi de 700 MW şi o scădere a producţiei cu 9% la nivel naţional. În prezent, în afara termocentralei de la Iernut, construită de Romaz, cu o capacitate de 430 MW, România nu are altă capacitate care ar putea suplini Unitatea nr. 1 de la Cernavodă. Alternativa pentru acoperirea necesarului de consum va însemna creşterea importurilor şi menţinerea în funcţiune a actualelor capacităţi, inclusiv cele de la CE Oltenia. “Mai devreme de 2028 nu avem cum să renunţăm la cărbune. Acesta este un termen optimist, pentru că până acum nu a început nicio investiţie care să folosească drept combustibil gazul, iar realizarea lor nu se poate face într-un termen foarte scurt”, spune Dumitru Pîrvulescu. Realizarea noilor grupuri pe gaz va reprezenta o perioadă de tranziţie pentru că acestea se pretează foarte bine să fie ulterior trecute pe hidrogen. Sigur, deocamdată ţara noastră nu are deocamdată capacităţi de producere a hidrogenului, dar are un mare potenţial pentru a obţine acest combustibil din gaze naturale.
Hidrogen din gaze, o variantă
Conform tehnologiilor actuale, hidrogenul poate fi extras din biomasă apă şi gaze naturale, acesta din urmă fiind principala sursă pentru producerea noului combustibil verde. Procesul are însă şi un preţ. Extragerea hidrogenul din gaz este poluantă, astfel că sunt necesare investiţii în captarea carbonului. Investiţiile sunt însă foarte mari, iar România nu are în momentul de faţă niciun proiect pentru stocare. În urmă cu mai mulţi ani a existat o iniţiativă care ar fi trebuit realizată la termocentrala Turceni din cadrul CE Oltenia, dar din cauza costurilor prea mari a fost oprită.
Dacă ne uităm pe bursa OPCOM, acolo se vinde o cantitate de energie mult mai mare decât consumă România. Ştiţi ce înseamnă asta? Bişniţă. Şmecherii care stau cu un calculator într-un apartament şi fac profituri de milioane de euro, în timp ce noi, cei care muncim să producem această energie, suntem puşi la zid.
Dumitru Pîrvulescu, preşedintele Federației Naționale Mine Energie
La fiecare MWh produs, termocentralele de la CE Oltenia eliberează în atmosferă 0,9 tone de noxe.
