„Manevra Clepsidra”: cum a fost transformată inegalitatea în super-business

În urmă cu cincisprezece ani, într-o sală de consiliu de la etajul 49 al unei bănci din America, un bărbat inteligent, Tobias Levkovich, a prezis că societatea viitoare va arăta fix ca o clepsidră: cei putrezi de bogați, foarte puțini, se vor regăsi în vârf, iar cei foarte săraci, la bază. În virtutea acestei previziuni, Tobias i-a învățat pe cei mai importanți jucători din lumea afacerilor cum să facă mai mulți bani, profitând și de lăcomia bogătașilor, și de necazul sărăntocilor.

Închipuiți-vă o mașină de golf în care încap opt persoane. Apoi puneți în acea mașină cei mai bogați opt oameni din lume. În față ar sta mogulul mexican din industria de telecomunicații Carlos Slim (cu o avere de 50 de miliarde de dolari). Lângă el, Bill Gates (75 de miliarde de dolari). Pe locurile din mijloc ar sta fondatorul Zara, Amancio Ortega (67 de miliarde de dolari), Warren Buffet (60,8 miliarde de dolari) și Jeff Bezos de la Amazon (45,2 miliarde de dolari). Pe următorul rând ar sta Mark Zuckerberg de la Facebook (44,6 miliarde de dolari) și Larry Ellison de la Oracle (43,6 miliarde de dolari), iar pe locul din spate, Michael Bloomberg (cu o avere de 40 de miliarde de dolari). Acești opt oameni dețin echivalentul a 50% din bogăția planetei, totalul averilor lor ridicându-se la 426 de miliarde de dolari. Opt persoane au atâția bani câți au împreună 3,75 de miliarde de oameni, care, nu întâmplător, reprezintă jumătatea cea mai săracă din populația globului. Această polarizare a bogăției planetei s-a metamorfozat într-un proces ireversibil, care se extinde și se adâncește asemenea unei fisuri tectonice. Nimic nu este însă lăsat în voia sorții, mai ales când vine vorba de bogăție. În martie 2006, cu mult înainte ca inegalitatea să beneficieze de atenție sau să fie socotită un dezastru social, un grup de analiști a prevăzut totul și a făcut ceva destul de șocant: a hotărât să trateze inegalitatea mondială ce urma să vină ca pe o oportunitate de afaceri, pe care s-o exploateze și s-o lărgească. Acești oameni urmau să își dea seama cum să facă bani de pe urma celui mai mare decalaj din istorie și, astfel, să accelereze procesul de creștere a inegalității, făcând din el o profeție care se împlinește singură. „Dacă prăpastia dintre bogați și săraci era o problemă care lua proporții seismice, însemna, atunci, că era, totodată, un cal de dar nemaivăzut. Înainte ca acei 99% și cei 1% să devină un slogan pe bannerele Occupy, expresia fusese deja inventată de acești oameni într-o sală de consiliu”, remarca cercetătorul Jacques Peretti în studiul „Înțelegerile care ne-au schimbat lumea (Litera, 2019).

Un proces unic în istorie

Cine a fost creierul din culisele acestei afaceri nemaipomenite? Un băiat deștept, evident. Jurnalistul de investigații Jacques Peretti i-a schițat un portret memorabil: „Tobias Levkovich m-a primit într-un birou enorm cu vedere la râul Hudson, de la etajul 49 al unei bănci clasate pe locul patru în lume, Citigroup. De la această înălțime, Tobias conducea inclusiv strategia globală a instituției menționate. Mai întâi mi-a povestit despre o carte care-i place: Leviatanul (de Thomas Hobbes), un tratat politic ce pornește de la premisa că oamenii sunt în stare de orice, dacă pot să scape nepedepsiți și dacă nu există niște reguli aspre care să le pună stavile”. Bun început. „Când nu citește filosofie politică de secol al XVII-lea - mai evoca Peretti -, lui Tobias îi place să reflecteze mult asupra lumii, cu profunzime și în moduri diferite. Iar în 2006, Tobias avea în buzunar o fotografie a viitorului care, dacă alegea s-o împărtășească clienților lui, avea să le aducă acestora din urmă o grămadă de bani”. Tobias este unul dintre cei mai importanți bancheri din lume: responsabilitatea lui e să identifice deplasarea plăcilor tectonice în funcționarea economiei globale și să consilieze jucători precum Citigroup sau Wall Street să investească nu doar milioane sau miliarde, ci trilioane de dolari în ceea ce crede el că urmează să se întâmple. Tare tipul, nu? Așadar, în 2006, Tobias a ochit ceva mare. Trei colegi de la Citigroup - Ajay Kapur, Niall Macleod și Narendra Singh - scriseseră un raport despre strategia de echitate internă, intitulat „Revizuirea plutonomiei: Cei bogați devin și mai bogați”. Cum așa? În raport, ei susțineau că asistăm la polarizarea bogăției globale, proces care nu se petrecea la o scară mică sau mare, ci într-un mod de neimaginat, care avea să eclipseze orice alt proces din istorie.

O viziune înfricoșător de aproape de realitate

„Vorbim despre cei 1%, dar, în termeni preciși, vorbim, de fapt, despre cei 0,1%”, a explicat Tobias Levkovich. „Am avut mereu oameni foarte bogați și oameni foarte săraci, dar acum vom avea oameni foarte bogați, oameni foarte săraci și oameni superbogați”. Tobias a prezis - în pofida scepticismului colegilor lui - că până în 2015, atunci la un deceniu depărtare, cei mai bogați 100 de oameni aveau să dețină aceeași cantitate de bogăție ca jumătate din populația lumii. S-a constatat ulterior că estimarea sa fusese ușor optimistă (ca să nu scriu înfricoșător de aproape de realitate), pentru că, în prezent, doar opt oameni dețin 50% din bogăția planetei (cei din mașinuța de golf). „Tobias a lansat bomba în 2006, în fața unei mulțimi de femei și bărbați inexpresivi, îmbrăcați în costume scumpe - menționa Peretti într-o anchetă pentru BBC. Acești indivizi bățoși reprezentau cele mai mari companii din lume: din industria petrolului, a oțelului, a construcțiilor; giganți din domeniul fondurilor de investiții; multinaționale din industria alimentară și cea chimică; supermarketuri; companii din industria construcțiilor aviatice; companii farmaceutice și producătoare de mașini; furnizori de telefonie mobilă și de internet de pe toate continentele. „Deceniul care vine va fi marcat de polarizare și tulburări sociale”, a mai prezis Tobias. „O consecință directă a inegalității economice în creștere”. Clienții au tușit și s-au uitat în jos, la carnețelele lor. „Pe mulți îi va îngrijora acest lucru. Pe noi, cei de la bancă, mai puțin”. Tobias a anticipat corect, la acea întâlnire, că inegalitatea dintre diferite țări se va micșora în anii ce aveau să urmeze pe măsură ce inegalitatea din interiorul fiecărei țări avea să crească, și aici le-a prezentat clienților lui corporatiști o analogie înfiorător de simplă: o clepsidră.

Iluzii pierdute

„Fiecare țară, a detaliat Tobias Levkovich, va ajunge, în timp, să se asemene cu o clepsidră. În vârf se va afla elita globală superbogată, căreia îi vei putea vinde Learjeturi și autoturisme Bentley. La bază, sărăcimea globală. În ceea ce-o privește pe ultima, vor apărea noi oportunități de neînchipuit de a-i vinde produse specifice pauperității: credite rapide până la salariu, contracte de muncă de zero ore, credite cu rate ridicate ale dobânzii. Pe măsură ce săracii vor deveni tot mai stresați, industria jocurilor de noroc și cea a alcoolului vor prospera. Magazinele cu produse de un dolar și cele care oferă reduceri de prețuri vor deveni afaceri uriașe, pe măsură ce oamenii nu vor mai izbuti s-o scoată la capăt”. Era o viziune care îți putea tăia pur și simplu respirația. De unde până unde însă analogia cu clepsidra? Tobias Levkovich a oferit un răspuns bulversant: „Mijlocul clepsidrei, partea aceea conică, e clasa de mijloc. Eh, cei din clasa de mijloc vor fi eliminați. Nu vor mai avea deloc putere de cumpărare și deci nu vor mai reprezenta o oportunitate de investiții”. De fapt, conchidea la rândul lui Jacques Peretti, cei din clasa de mijloc se vor adăuga lumpenilor. Se vor scufunda în partea de jos a clepsidrei, dar, pentru un timp, vor continua să trăiască peste mijloacele lor, agățându-se cu disperare de iluzia că fac parte din clasa de mijloc (achiziționând bilete pentru vacanțe în străinătate sau o mașină nouă). Iluziile statutului.

Minunata lume nouă

„Ca să punem lucrurile în context - verticaliza Peretti -, prețul mediu al unui Lamborghini este de 180.000 de lire sterline, la fel ca prețul mediu al unei case în Marea Britanie. Dacă ai fi un client al Citigroup, confruntat cu dizolvarea clasei de mijloc, ai vinde un Lamborghini unuia din cei 1%, pentru care 180.000 de lire sunt mărunțiș, sau ai deveni un megaproprietar cu 10.000 de proprietăți răspândite prin cartierele sărace?”. Răspunsul a căzut ca o ghilotină: „Le-ai face pe ambele, doar că nu te-ai preocupa deloc de clasa de mijloc. În viziunea pe termen lung a lui Tobias, partea de jos a clepsidrei va ajunge să reprezinte o nouă clasă globală gigantică, din care vom face parte noi toți, inclusiv clasa de mijloc dizolvată. Adică cei pe care îi știm acum că reprezintă procentajul de 99%, care trăiesc sub amenințarea falimentului. Așa-numitul precariat”. În timp ce Tobias Levkovich le prezenta clienților Citigroup această minunată lume nouă, a observat ceva în sală. Liniște totală. „Puteai să auzi și musca”, a rememorat bancherul. Inițial, Tobias a crezut că această nemișcare bizară putea fi pur și simplu rezultatul șocului suferit de cei confruntați cu viziunea apocaliptică a viitorului pe care o prezenta el. Dar apoi și-a dat seama că era altceva. Pe fețele lor se citea o expresie de uimire când au început să priceapă cât de mulți bani se puteau scoate de aici. „În cei doi ani scurși între prezentarea de la Citigroup și criza din 2008, companiile prezente atunci în sală și-au diversificat portofoliile, întocmai cum le sfătuise Citigroup, concentrându-se asupra afacerilor de ambele părți ale clepsidrei: bunuri de lux pentru cei bogați și produse specifice pentru cei săraci”, releva Jacques Peretti. Însă abia după ce s-a produs criza, lucrurile au început să ia cu adevărat avânt pentru clienții Citigroup. Predicția lui Tobias Levkovich se împlinise mai repede decât și-ar fi imaginat cineva vreodată.

„Procesul de bază care stimulează perpetuarea inegalității este extragerea bogăției de la cei mai săraci și redirecționarea ei către cei mai bogați”, Thomas Piketty, economist

„Am avut mereu oameni foarte bogați și oameni foarte săraci, dar acum vom avea oameni foarte bogați, oameni foarte săraci și oameni superbogați”, Tobias Levkovich, consultant bancar

50% dintre locuitorii planetei supraviețuiesc cu mai puțin de 5,5 de dolari pe zi. Dintre aceștia, 4,6 milioane trăiesc în România (potrivit Oxfam, organizație care militează împotriva sărăciei și a nedreptăților sociale)
 

„Fiecare țară va ajunge, în timp, să se asemene cu o clepsidră. În vârf se va afla elita globală superbogată, căreia îi vei putea vinde Learjeturi și autoturisme Bentley. La bază, sărăcimea globală”, Tobias Levkovich, consultant bancar

Opt oameni de afaceri dețin echivalentul a 50% din bogăția planetei, totalul averilor lor ridicându-se la 426 de miliarde de dolari