România intră pe harta mobilităţii electrice

Pentru a atenua schimbările climatice, UE şi-a stabilit ţinte şi obiective de reducere a emisiilor sale de gaze cu efect de seră extrem de ambiţioase, în condiţiile în care producţia de energie şi utilizarea ei sunt răspunzătoare pentru generarea a 79 % din emisiile de gaze cu efect de seră din spaţiul comunitar. În acest context, sectorul transportului rutier este principalul factor de poluare, în special în aglomerările urbane, iar contracararea acestei ameninţări impune o schimbare fundamentală, de la sistemul energetic actual, bazat pe combustibili fosili, la un sistem energetic cu emisii reduse de carbon, bazat în principal pe surse regenerabile de energie, se arată într-un raport recent al Curţii de Conturi a Uniunii Europene.

Studiile au arătat că un trafic fluid în aglomerările urbane are un impact pozitiv asupra creşterii economice. Astfel, o scădere cu 10% a duratei călătoriilor poate spori productivitatea cu 2,9% şi, în zonele aglomerate, fluidizarea traficului ar putea creşte productivitatea cu până la 30%. În condiţiile actuale însă, ineficienţa mobilităţii urbane a costat UE aproximativ 110 miliarde de euro pe an, ceea ce înseamnă mai mult de unu la sută din PIB-ul UE. Astăzi, transportul rutier este unul dintre cei mai mari poluatori, iar în spaţiul economic european poluarea aerului reprezintă cel mai mare risc pentru sănătate. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, 96% dintre cetăţenii UE care trăiesc în zonele urbane sunt expuşi poluării.

Bucureştiul, lider la înghesuiala pe şosele

Bucureştiul este cel mai aglomerat oraş din Europa, ceea ce face ca unui şofer să îi ia cu 98% mai mult să ajungă la destinaţie decât în mod normal, se arată într-un studiu al companiei olandeze Tom Tom publicat la sfârşitul anului trecut. Doar şoferii din Bangkok (Thailanda) şi cei din Mexico City (Mexic) pierd mai multe ore în trafic, la orele de vârf, decât bucureştenii. Lipsa unei infrastructuri rutiere care să ţină pasul cu dezvoltarea oraşului şi un parc auto învechit fac ca Bucureştiul să se confrunte cu un grad mare de poluare, iar din această perspectivă creşterea mobilităţii urbane electrice trebuie să devină unul dintre obiectivele-ţintă pentru anii următori.

România are circa 390 de staţii de încărcare

În prezent, România are circa 390 de staţii de încărcare a maşinilor electrice şi hibride, amplasate în 150 de locaţii publice şi private. Problema este că ele sunt răspândite aleatoriu şi prezintă risc de suprapunere sau discontinuitate. Aceste probleme vor fi rezolvate în următorii ani, odată cu lansarea unor ample proiecte de construirea a reţelelor de staţii. Unul dintre acestea este derulat din acest an în cadrul proiectului european NEXT-E. El prevede construirea unei reţele de încărcare pentru autovehicule electrice în şase ţări din Europa Centrală şi de Est: România, Slovacia, Republica Cehă, Slovenia, Ungaria şi Croaţia, iar instalarea staţiilor ultrarapide este planificată pentru anul 2019. Întregul proiect se ve termina la sfârşitul anului 2020 şi beneficiază de o finanţare de 18,84 milioane de euro. De asemenea, Enel X România, companie membră a Enel X, divizia de servicii avansate de energie a Grupului Enel, a lansat tot la sfârşitul anului trecut un plan de dezvoltare de infrastructură pentru mobilitatea electrică din ţară. Planul vizează instalarea a circa 2.500 de puncte de încărcare în toate regiunile României, în perioada 2019-2023, în urma unor investiţii totale de 15 până la 20 de milioane de euro. Planul acoperă toate zonele României, astfel încât poziţionarea şi instalarea infrastructurii de încărcare să fie adaptată creşterii gradului de utilizare a vehiculelor electrice la nivelul gospodăriilor, al instituţiilor, precum şi în rândul companiilor, ca urmare a cererii pentru flote. Circa 300 de puncte încărcare cu putere de 22 kW (Quick), 50 kW (Fast) şi peste 150 kW (Ultrafast) urmează să fie instalate în 2019. În paralel cu aceste proiecte, Guvernul, prin Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, a lansat în luna martie programul de finanţare pentru achiziţia de staţii de încărcare. Scopul programului îl reprezintă stimularea utilizării autovehiculelor electrice şi electrice hibrid plug-in, astfel încât să fie instalate 6.000 de staţii de reîncărcare până în anul 2020. Finanţarea ambiţiosului plan este asigurată prin Fondul pentru Mediu. Finanţarea maximă este de 900.000 lei/solicitant, reprezentând până la 80% din cheltuielile eligibile.

Situaţia la nivelul UE

În prezent, UE dispune de aproximativ 160.000 de puncte publice de încărcare pentru vehiculele electrice. Potrivit Comisiei, până în 2025, ar putea fi necesare două milioane de puncte de încărcare publice, dar acest obiectiv este greu de atins în condiţiile în care cadrul legislativ din majoritatea ţărilor UE este incomplet şi incoerent, iar ţintele naţionale stabilite de statele membre se situează cu mult sub previziunile privind necesarul până în 2020. Neatingerea obiectivului asumat pentru 2020 ar putea avea ca rezultat acoperirea insuficientă a teritoriului de către infrastructura de încărcare, la nivelul UE, iar acest lucru ar putea descuraja consumatorii să cumpere vehicule electrice. În punctele de încărcare publice din UE coexistă deja mai multe tipuri de conectori, iar acest lucru scumpeşte încărcarea deoarece un utilizator de autoturism electric este nevoit să dispună de mai multe cabluri, fiecare costând sute de euro, pentru a putea avea acces la întreaga infrastructură de încărcare sau, măcar, la cea mai mare parte a acesteia, arată raportul Curţii de Conturi Europene.

Depăşită de concurenţă

Uniunea Europeană se află în urma concurenţilor săi în ceea ce priveşte capacitatea de producţie a celulelor pentru bateriilor destinate maşinilor electrice. Există riscul ca actualul cadru strategic al Uniunii să nu facă faţă provocărilor tranziţiei energetice. De asemenea, există riscul ca UE să nu sprijine suficient introducerea pe piaţă a unor soluţii inovatoare de stocare a energiei, potrivit analizei Curţii de Conturi europene. Între 2014 şi octombrie 2018, prin Orizont 2020, principalul program pentru cercetare al Comisiei Europene, s-au alocat 1,34 miliarde de euro pentru proiecte privind stocarea energiei în reţeaua electrică sau mobilitatea cu emisii reduse de carbon.

Bateriile, călcâiul lui Achile în Europa

Bateriile sunt o componentă esenţială a vehiculelor electrice, ele reprezentând aproximativ 50 % din costul vehiculului. Potrivit unei companii internaţionale de consultanţă, citată în analiza Curţii de Conturi europene, cu cât furnizorii de baterii sunt situaţi mai aproape de producătorii de autoturisme, cu atât lanţul de aprovizionare este mai scurt, mai ieftin, mai sigur şi mai flexibil şi cu atât este mai uşor să se inoveze prin testarea componentelor bateriilor. În aceste condiţii, Comisia consideră că este important ca UE să dispună de propria capacitate de producţie de baterii. Creşterea producţiei de vehicule electrice sporeşte cererea de litiu şi de cobalt, materii prime de bază necesare pentru producţia de baterii litiu-ion. Potrivit CCI InnoEnergy, China deţine aproximativ 50 % din exploataţiile miniere de litiu şi de cobalt. Comisia consideră că este important să se asigure accesul la materii prime din ţări bogate în resurse din afara UE, să se faciliteze accesul la sursele europene de materii prime, precum şi accesul la materiile prime secundare printr-un proces de reciclare într-o economie circulară a bateriilor. Până în 2018, UE reprezenta aproximativ 3% din capacitatea mondială de producţie de celule de baterii, faţă de 84% regiunea Asia-Pacific şi 12% America de Nord.

Investiţii estimate la 20 mld. euro

Comisia consideră că, pentru a acoperi numai cererea de baterii existentă la nivelul UE, care se estimează că ar putea ajunge la o valoare de 250 de miliarde de euro pe an până în 2025, ar fi necesare cel puţin 10-20 de instalaţii de producţie de celule de baterii de dimensiuni gigantice, care să producă aproximativ 200 GWh/an din bateriile de litiu-ion. Comisia estimează că valoarea totală a investiţiilor necesare se ridică la aproximativ 20 de miliarde de euro. Între 2018 şi 2021, UE îşi va dezvolta capacitatea de producţie de baterii, dar va face acest lucru mai târziu decât alte regiuni mai avansate la nivel mondial. Centrul Comun de Cercetare al Comisiei (JRC) preconizează că, după 2021, alte patru instalaţii vor spori şi mai mult capacitatea de producţie în UE. Potrivit unei analize realizate de CCI InnoEnergy, pentru construirea unei infrastructuri de producţie de celule de baterii sunt necesari patru ani. În total, capacitatea de producţie a UE ar putea atinge 70 GWh în 2023, cu mult sub obiectivul UE de 200 GWh stabilit de Alianţa europeană pentru baterii pentru 2025. Până atunci, piaţa bateriilor din UE ar putea fi deja aprovizionată în mare parte de fabrici care nu se află în UE sau producătorii de automobile ar putea să îşi fi relocat o parte din producţie în afara UE, mai aproape de producătorii de baterii.

Numărul de maşini ecologice achiziţionate în primul trimestru al anului 2019 în România a ajuns la aproape 960, ceea ce a reprezentat o creştere cu 45,5% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, când au fost vândute doar 659 de unităţi, potrivit datelor Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA).

1,34 mld. euro pentru cercetarea şi inovarea

Programul-cadru pentru cercetare şi inovare pentru perioada 2014-2020, Orizont 2020, este principalul instrument al UE pentru finanţarea cercetării şi inovării. Până în octombrie 2018, Orizont 2020 alocase 1,34 miliarde de euro pentru proiecte privind stocarea energiei în reţeaua electrică sau mobilitatea cu emisii reduse de carbon. Această sumă reprezintă 3,9% din contribuţia totală a UE (34 de miliarde de euro) acordată proiectelor din cadrul programului Orizont 2020 până la data respectivă. Pentru 2019, programul Orizont 2020 a inclus o cerere de proiecte în materie de baterii în valoare de 114 milioane de euro şi fonduri suplimentare sunt prevăzute pentru acestea în 2020. În plus, pentru a sprijini proiecte demonstrative inedite de infrastructură energetică la scară comercială, care implică un nivel ridicat de risc pentu investitorii privaţi, Banca Europeană de Investiţii (BEI) acordă împrumuturi, garanţii şi finanţare de capital prin intermediul mecanismului de proiecte demonstrative energetice din cadrul InnovFin. Până în octombrie 2018, mecanismul acordase un 

împrumut de 52 de milioane de euro unui proiect în domeniul stocării energiei, potrivit raportului citat. 

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră

Producţia de energie şi utilizarea acesteia generează 79% din emisiile de gaze cu efect de seră din UE, cea mai mare parte a emisiilor provenind din furnizarea de energie şi din transporturi. Aproximativ trei sferturi din emisiile de gaze cu efect de seră generate de sectorul transporturilor din UE provin din transportul rutier, în special de la autoturisme. După o scădere între 2007 şi 2013, emisiile din sectorul transporturilor au crescut între 2014 şi 2016. UE a stabilit ţinte specifice privind ponderea energiei din surse regenerabile utilizate în transporturi: 10% până în 2020 şi 14% până în 2030, iar acest lucru va aduce noi provocări legate de stocarea energiei. Prin urmare, va fi necesar să se stocheze mai multă energie, atât în reţeaua electrică, cât şi pentru transporturi.

Doar 1% din parcul auto

Pe lângă biocarburanţi, carburanţii regenerabili precum energia electrică din surse regenerabile, hidrogenul regenerabil şi gazul natural sintetic pot reduce emisiile de gaze cu efect de seră din sectorul transporturilor. Extinderea parcului de vehicule care utilizează astfel de carburanţi este în prezent limitată, printre altele, de autonomia redusă a acestor vehicule, de costul lor şi de lipsa infrastructurii de reîncărcare. Vehiculele electrice constituie în prezent aproximativ 1% din parcul de vehicule la nivel mondial. Potrivit previziunilor unor companii care activează pe acest segment, această cifră ar putea ajunge la 20% până în 2030.

Iniţiativele Chinei

China a introdus un sistem de credite pentru autoturismele noi, cu emisii reduse de carbon. Fiecărui vehicul hibrid, vehicul cu pilă de combustie sau vehicul complet electric i se atribuie un număr de două până la şase credite. În 2019, întreprinderile producătoare de automobile cu un volum anual de producţie sau de importuri de cel puţin 30.000 de autovehicule trebuie să obţină un număr de credite echivalent cu 10% din totalul vânzărilor lor de autovehicule. Acest procent va creşte la 20 în 2025. China oferă, de asemenea, stimulente pentru producţia de autobuze electrice, subvenţii pentru consumatorii care achiziţionează vehicule electrice şi eliberarea cu prioritate a certificatelor de înmatriculare pentru proprietarii de vehicule electrice în marile oraşe.