Ceramica de Horezu

Unele tradiţii nu au vârstă şi nici termen de va­labilitate. Aşa se întâmplă şi cu ceramica de Horezu, cu celebra ceramică de Horezu, cunoscută în toată ţara şi, din câte am aflat, în mai multe colţuri ale lumii. Această tradiţie ne aşteaptă întotdeauna acolo, în Oltenia atât de dragă nouă, ca să ne amintească de obiceiurile de altădată şi de poveştile cu adevărat româneşti. Perfecţiunea aproape insesizabilă a formelor e impresionantă. La fel ca urmele lăsate de simbolurile cele mai importante pe lutul ars cu pricepere şi trudă de cei mai talentaţi oameni ai zonei.

Chiar dacă au mai adaptat modelele la cerinţele clienţilor, după cum chiar ei mărturisesc, olarii din Horezu ştiu că valoarea pe care o deţin ei nu poate fi egalată de nimeni. Farfurii cu cocoşul de Horezu, mari, mici, medii, adânci sau întinse, oale de lut bune la orice preparat tradiţional, solniţe cu modele specifice, linguri de lemn, pahare de vin fiert şi păhăruţe de vişinată şi ţuică, obiecte pur-decorative sau boluri pentru mesele bogate, toate se găsesc acolo, la intrarea în localitate, pe stânga şi pe dreapta, unde comercianţii îşi întind marfa ca pe un drapel naţional.

Când toate par că nu mai au nici un rost, când lumea pe care o avem în jur ni se descompune în firicele de dezamăgire, când nimic nu mai e la locul potrivit, e bine să ni se amintească, fie şi pe fugă, că, undeva, la o distanţă mică de Capitală, la o distanţă rezonabilă de orice colţ al inimii noastre, se află tradiţii care nu pleacă nicăieri, care nu-şi pierd impactul şi frumuseţea. Probabil, ca şi mine, sunt oameni care au uitat sau nu au ştiut niciodată cât e de linişte la Horezu, oraş ordonat de sud de ţară. Ceramica de Horezu, cocoşul de Horezu, mâinile olarilor pe lutul moale. Şi cu aceste imagini se poate lua viaţa de la capăt.