Până la Capătul Lumii, cinstind doi Mari Români

Am aşteptat cu nerăbdare întâlnirea cu directorul Carlos P.Vairo şi cu Maria Alejandra Rossel, directoarea adjunctă de la "MUSEO MARITIMO. FIN del MUNDO" din Ushuaia, care ne-au primit special, în vederea amplasării celor două plăcuţe realizate special de membrii Expediţiei RAPAPATATIERRA 2011 pentru a cinsti memoria celebrilor exploratori şi călători români Iuliu Popper şi Emil Racoviţă. În ceea ce priveşte ţara de Foc, exploratorul Emil Racoviţă a fost doar... călător în această zonă pe unde, ca naturalist al faimoasei Expediţii "Belgica" el s-a aflat în trecere pe la sfârşitul anului 1897.

Patagoniei însă, ultima noastră destinaţie i-a acordat mult mai mult timp pentru explorare şi cercetare. Însă despre Marea Aventură a lui Iuliu Popper în ţara de Foc vorbeşte sau măcar a auzit orice locuitor al capitalei ţării de Foc. Personalitate mai mult sau mai puţin contestată mai ales de istoricii şi cronicarii vremurilor şi locurilor – despre care am scris rândul trecut, românul Iuliu Popper a fost cel care cu adevărat a început să scrie povestea acestor meleaguri. De vis şi de poveste. Pentru că doar aici poţi afla cu adevărat ce înseamnă senzaţia că te afli într-o altă lume, unde totul are alte dimensiuni, unde uiţi de toate grijile şi problemele (care oricum n-au cum să te găsească aici, la Capătul Lumii!), unde chiar îţi găseşti liniştea şi pacea. Desigur, vremea oarecum capricioasă anunţa că peste numai trei luni vine iarna-cea-grea-cea-lungă-cea-fără-de-sfârşit. Şi totuşi, localnicii vorbesc amuzaţi, zâmbind, cumva în colţul gurii, despre "beneficiile" acesteia... "După fiecare iarnă, în Ushuaia se înregistrează o creştere bruscă a natalităţii"– ne-a spus Adres Meiller, ghidul nostru. "Majoritatea femeilor mai aşteaptă câte un copil!"...

"MUSEO MARITIMO.FIN DEL MUNDO" unde Iuliu Popper şi Emil Racoviţă au rezervate fiecare câte o încăpere – de fapt o... celulă, la care se adaugă alte două dedicate Expediţiei "Belgica", este amenajat într-o fostă închisoare celebră la vremea ei. A fost loc de detenţie a multor deţinuţi care aveau de ispăşit tot felul de pedepse, unii fiind foarte cunoscuţi la vremea respectivă. De aceea autorităţile au ţinut să redea imaginea reală a câtorva celule în care se află "locatarii" lor celebri (disidenţi, un criminal în serie, un scriitor, un deţinut de drept comun) din ceară.

Şi cum chiar şi acest loc trebuie să producă (extrem de interesant este însă periplul prin încăperile unde sunt ilustrate prin machete, hărţi sau diorame marile naufragii de la Capul Horn şi din zona unde apele dezlănţuite ale Pacificului se întâlnesc cu cele ale Atlanticului), la magazinul muzeului se vând până şi costumaţii complete cu zeghe, cătuşe, fotografii, statuete şi brelocuri cu deţinuţi faimoşi. Parcul Naţional Tierra del Fuego, aflat în sectorul argentinian şi cel mai sudic de pe Glob, pare o imensitate (îl străbaţi în mare parte cu maşina), la fel lacurile Escondido şi Fagnano, unde în partea de est se află orăşelul Tolhuin, al treilea ca mărime din provincia Ţara de Foc, după Ushuaia şi Rio Grande şi cu vreo 2.000 de locuitori. Aici, punctul de întâlnire al localnicilor, turiştilor şi aventurierilor din toată lumea este o… patiserie-cofetărie-brutărie unde se găsesc toate felurile şi soiurile de dulciuri, produse de patiserie, prăjituri, ciocolate, pâine, chifle… Reţetele aparţin tuturor naţiilor care s-au perindat pe aici, în Tolhuin, orăşelul care, în dialectul limba indienilor Selk'nam înseamnă "Like a heart” ("ca o inimă, ca un suflet"). Acesta se află pe celebra National Route 3, la 103 km de Ushuaia şi la 133 km de Rio Grande.  

Navigarea pe Canalul Beagle către Insula "Lobos" a Lupilor de Mare, cea a Cormoranilor (care de departe seamănă leit cu pinguinii…) şi Insula Pinguinilor îţi rămâne în galeria amintirilor de neuitat. Locuitorii necuvântători ai acestor insule nu numai că sunt obişnuiţi cu prezenţa omului, dar te ignoră, văzându-şi liniştiţi de treabă. Leii de mare fie dormitau pe stânci, fie se... fugăreau (puii şi cei mai tineri), fie se giugiuleau, "masculul alfa" – cel mai mare şi impunător exemplar, alintând la momentul trecerii pe lângă insulă vreo trei femele. Miile de cormorani "în alb-negru" ne-au păcălit, fiind convinşi că am ajuns la Insula Pinguinilor – cea mai aşteptată "destinaţie" şi pentru care trebuie (bineînţeles!) să plăteşti 25 de USD în plus. Când ne-am năpustit pe puntea catamaranului pentru a-i fotografia, ne-au apărut în cadru Cormoranii Imperiali…

Spre deosebire de exemplarele acestei specii, foarte mari, locatarii coloniei de pinguini sunt micuţi şi aparţin speciei "Gentoo" – majoritatea. Cei mai răsăriţi, dar şi cei mai frumoşi au nişte "sprâncene" stufoase spectaculoase, sunt pinguinii "Adélie". Abia la întoarcere am avut răgazul să observăm Puerto Williams (este de fapt un oraş-garnizoană) care aparţine statului Chile şi este considerat alături de Ushuaia cea mai sudică localitate locuită de pe Glob. Dar mai ales să ne bucurăm de întâlnirea cu "Farul de la Capătul Lumii" ("El Faro del Fin del Mundo") - un important punct de reper pentru navigaţia pe Canalul Beagle şi care funcţionează în prezent alimentat de energia solară. Ridicat iniţial pe Insula Observatorio, farul a fost mutat apoi în locaţia actuală, fiind folosit ca sursă de inspiraţie pentru romanul de aventuri cu acelaşi nume, scris de renumitul romancier Jules Verne.