Pe Paraná în sus, în paşi de tango

Situat la aproximativ 30 de km de Buenos Aires, oraşul Tigre atrage turiştii ca un magnet. Şi nu numai datorită aerului boem datorat în primul rând cafenelelor, teraselor şi restaurantelor, marea majoritate situate în clădiri vechi, restaurate, fiecare cu “istoria” sa perfect conservată.

Orăşel insular în care poţi ajunge din Buenos Aires cu trenul de coastă („Tren de la Costa”), Tigre este înconjurat de râurile Tigre, Lujan şi Reconquista. Plimbarea pe râul Paraná (cel mai mare din Argentina, pe care o traversează din nord spre centru), până la Delta del Tigre, este extrem de interesantă datorită peisajului şi ecosistemului foarte variat, a zecilor de insule mici împrăştiate pe cursul apei, dar şi datorită unui oraş “acvatic” care se desfăşoară de o parte şi alta a fluviului în toată splendoarea lui, cu pontoane şi case modeste, cu vile luxoase ascunse de vegetaţie luxuriantă, cu locuri special amenajate pentru picnic, restaurante, cluburi şi hoteluri.

Delta del Tigre se află printre cele mai mari 5 Delte din lume şi este singura care se varsă într-un curs de apă dulce – Rio de la Plata. Oamenii care trăiesc aici pot ajunge acasă doar cu barca. Rio Paraná este ca o autostradă (de pe la noi…) cu 2 benzi imaginare şi cu un trafic intens de catamarane şi vaporaşe pentru turişti, taxiuri, canoe şi caiace, staţii de benzină plutitoare (ca la noi în Deltă), cea mai inedită apariţie fiind barca-minimarket care circulă şi opreşte după un program fix şi de unde locuitorii se aprovizionează cu de toate. Exclusivistele cluburi de yachting organizează periodic regate internaţionale, iar pasionaţii de schi nautic şi surfing (vântul bate uneori cu putere) brăzdează apa în lung şi-n lat. Pescarii aşteaptă să le pice în undiţe delicioşii peşti boga, dorada şi surubí (somonul din Paraná), pe care oricine îi poate însă savura la restaurantele din oraşul în care atracţia principală nu este – aşa cum am crezut, „Piaţa de Peşte”, ci „Portul de Fructe”! Care, între timp, a devenit o piaţă unde se vând mobilă, alimente, bijuterii din argint, accesorii din piele şi chiar săpun natural asemănător săpunului nostru de casă.

Practic, Rio Paraná şi Delta del Tigre alcătuiesc un loc minunat pentru un ecosistem unde zeci de specii de păsări se simt ca…acasă. Considerată până nu de mult o zonă saracă, Delta del Tigre prosperă acum datorită dezvoltării turismului şi datorită locuitorilor săi, majoritatea oameni bogaţi din Buenos Aires, care şi-au construit aici case de vacanţă în stil colonial. Faptul că anul trecut însăşi Madonna şi-a petrecut o scurtă vacanţă aici, spune totul despre această “destinaţie” nouă pe harta atracţiilor turistice ale Argentinei.

Am încheiat seara de din’naintea plecării spre Ushuaia, capitala Ţării de Foc şi Capătul Lumii cu un spectacol de tango la celebrul local “El Querandi”, “acţiune” fără de care nici măcar nu ai dreptul să te lauzi că ai vizitat Buenos Aires – capitala mondială a tango-ului.

Istoria superbei clădiri incluse în Patrimoniul Naţional a început să se scrie prin anii 1580 când Juan de Garay a fondat pentru a doua oară oraşul. Abia în 1860 apare în arhivele istorice ca proprietate a unui doctor celebru al Buenos Aires-ului – Louis Belastegui, devenind apoi sediul Şcolii de Bune Maniere. Din 1920 a devenit restaurantul “El Querandi”, loc frecventat de boema argentiniană, de elevii prestigioasei Şcoli Naţionale din Buenos Aires şi de studenţii Universităţii de Arhitectură, Inginerie şi Ştiinţe Exacte aflate în apropiere. În anii ’70 localul a fost închis, clădirea complet restaurată din fondurile Comisiei Naţionale Permanente a Conservării şi Restaurării Clădirilor Istorice, iar din 1992, anul în care a avut loc redeschiderea oficială, la “El Querandi” trebuie să rezervi locuri cu cel puţin o săptămână înainte pentru a te răsfăţa cu preparatele bucătăriei argentiniene, dar mai ales pentru a savura un show total. Care te poartă în acordurile de tango ale quartet-ului alcătuit din vioară, contrabas, bandoneon şi pian, prin atmosfera începutului de secol XX (“El Arrabal: El Compadrito” de la sfârşitul secolului XIX şi până prin 1910, “Cabaret”-ul anilor 1905-1926 şi “Tango Cancion” cu celebrul Carlos Gardel din perioada 1917-1935 sau “Milonga” care se dansa în saloanele elegante în perioada 1932-1955) şi continuând cu tango-ul modern de după 1955.

Doar gândul că ne aşteaptă Capătul Lumii a mai atenuat din regretul sfârşitului unuia dintre cele mai frumoase şi emoţionante spectacole de dans şi muzică pe care le-am văzut vreodată.