Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Beatrice Rancea, directorul Operei Nationale Romane Iasi, a implinit vineri 50 de ani. La multi ani!
"Traiesc aceste vremuri, ca de obicei, mereu intre doua trenuri, la Bucuresti, Iasi sau in alte orase; pe scena, ca interpret, deoarece am doua spectacole de teatru dans «Bal» si «Kabaret – nostalgie in doua parti»; in «spatele scenei», ca regizor si mai nou in biroul Operei Nationale Romane Iasi. Cea mai mare bucurie o am cand am putin timp liber sa stau acasa cu cateii mei. Evident ziua este prea mica pentru cate imi propun sa fac.
Anul acesta, ca niciodata, mi-am dorit o vacanta, deoarece la Iasi a fost o stagiune plina, cu multe spectacole, multi invitati, dar se pare ca nu voi putea pleca din Bucuresti decat trei sau patru zile. Multi ani in urma glumeam spunand ca la 30 de ani mi-am schimbat meseria din balerin in regizor, la 40 de ani numele, am devenit Rancea; si ma intrebam ce va fi la 50 de ani. Iata ca, la 50 de ani, sunt managerul (director general) al unei institutii importante din tara – Opera Nationala Romana Iasi. La Iasi am cunoscut niste oameni minunati, acesta fiind si motivul pentru care m-am inscris la concursul pentru manager si pe 9 mai a.c. am fost investita de Ministerul Culturii si Patrimoniului National in aceasta functie.
Este o mare responsabilitate, dar si o mare provocare. Nu mi-am dorit sa ajung director, deoarece aveam in aceasta perioada proiecte importante ca regizor, dar cei din Iasi si-au dorit sa fiu alaturi de ei si sa-i ajut ca institutia sa-si recapete valoarea si locul pe care si-l merita. Adevarul este ca aceasta decizie am luat-o cu ajutorul sotului meu, care m-a convins sa particip la concurs pentru ocuparea postului. De ce spun asta? Deoarece este foarte greu sa pleci de acasa pentru o perioada mare. Din luna mai de cand am fost numita, pana la inchiderea stagiunii am fost numai in Opera. Doru a venit la Iasi de cate ori a putut. Acolo, tot timpul mi-e dor de casa si de catei. Unii sunt foarte batrani si imi pare rau ca nu stau mai mult cu ei. Mama nu a fost incantata de aceasta hotarare a mea, de a ma muta practic la Iasi si a fi departe de casa.
Imi doresc enorm ca Opera Nationala Romana din Iasi sa fie din nou recunoscuta si apreciata cum a fost cu foarte, foarte multi ani in urma. Pentru perioada urmatoare avem invitati importanti: regizori, dirijori, solisti, coregrafi, scenografi. Ceea ce nu stie foarte multa lume este ca in Opera se munceste foarte mult. Interpretii, chiar daca sunt solisti, instrumentisti, balerini, duc o viata de sportivi de performanta. Studiaza zilnic ore intregi si isi ridica toata cariera stachete pe care incearca sa le depaseasca. Sunt cel putin doi pe rol si asta inseamna o permanenta competitie, in sensul bun al cuvantului, intre ei.
Opera este o lume aparte si trebuie inteleasa ca atare. Avantajul meu este ca am crescut in Opera si pana in 1991 a fost a doua mea casa. In Opera nu te «nasti» artist peste noapte. Sunt o munca si un studiu carora te dedici de la 4 sau 5 ani, toata viata.
Din 1991, cand din cauza acelui accident a trebuit sa renunt la marea mea dragoste – dansul –, mi-am promis sa nu mai intru in opera, si asa a fost pana am fost invitata sa montez «Olandezul zburator» de Wagner. Pentru Wagner am revenit, apoi pentru Mozart – «Don Giovanni», sunt compozitorii mei preferati si am trait momente extraordinare montand aceste spectacole. Acum, la 50 de ani, marturisesc ca nu m-as fi imaginat niciodata la aceasta varsta dansand. Abia dupa ce am revenit pe scena mi-am dat seama ce dor mi-a fost de dans!
Pana acum am avut o viata frumoasa! Acum cateva zile ma uitam la filmari mai vechi... Am fost primul student care in anul al II-lea de facultate a avut o productie la Teatrul «Bulandra» si anume «Jocul de-a macelul» de Ionesco, iar in anul al III-lea a montat la sala mare a Teatrului National spectacolul «Romeo si Julieta», care s-a jucat sapte ani cu casa inchisa.
Am peste 40 de spectacole montate, am avut peste 30 de roluri pe scena Operei ca balerina si peste 30 de aparitii tv ca interpret. Am jucat si in doua filme in institut, am prezentat moda, coafura. Am avut sansa sa montez sapte ani in Ungaria si un an in America. In 1980 am facut parte din compania de balet a lui Marinel Stefanescu si Liliana Cosi si impreuna cu ei si o echipa internationala am avut un turneu de aproape trei luni in Brazilia. Am cunoscut artisti importanti in tara si peste hotare.
Acum trei ani am fost invitata la UNATC ca alaturi de domnul Tudor Marascu sa predau regie teatru. Experienta de profesor este foarte interesanta. Tot la UNATC, sub indrumarea doamnei Ludmila Patlanjoglu, imi pregatesc lucrarea de doctorat. Cum spuneam, mi-am propus foarte multe. Am fost un om foarte norocos! Tot ceea ce mi-am propus am realizat si nu am constiinta incarcata de compromisuri pe care nu a trebuit sa le fac.
Intrebarea care nu mi-a fost pusa niciodata este: cum dorm noaptea? Atunci cand lucrez la un text sau la un spectacol abia daca ma odihnesc doua-trei ore. Sunt nopti cand nu dorm aproape deloc!"
