Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Costin Mărculescu împlineşte astăzi 40 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
"Nu aş putea respira fără teatru, spectacole şi televiziune. Dacă nu aş mai profesa aş muri, pentru că altceva nu am vrut să învăţ să fac. M-am visat actor de la 14 ani, când, cu totul întâmplător sau poate nu, am «debutat» în serbările liceului spunând monoloage ale celebrului Nea' Mărin, alias Amza Pellea.
Pofta vine mâncând, aşa că în 1984, la doar 15 ani, am debutat în două piese de teatru la Televiziunea Română. Mă laud că fac parte dintre tinerii actori, adunând, iată, nu mai puţin de 25 de ani de televiziune. Părinţii nu-mi dădeau şanse pe vremea aceea, nici nu m-au încurajat, nici nu m-au descurajat, ci doar nu au luat în serios această pasiune a mea.
Am avut plăcerea să apar în 13 filme artistice alături de nume sonore, dar marea şansă a fost la debutul în film, în 1986, în celebrul "Liceenii", alături de Ştefan Bănică jr, Mihai Constantin, Oana Sârbu, George Ivaşcu, Tamara Buciuceanu, Ion Caramitru. Şi mă bucur că, deşi au trecut exact 23 de ani de atunci, şi acum sunt oameni care-şi mai aduc aminte şi mă întreabă amănunte despre acea perioadă de «pionierat artistic».
Fac parte din ultimul «bastion» de actori intraţi la Academia de Teatru şi Film pe patru locuri, pentru că am intrat cu ultima promoţie de dinainte de Revoluţie, promoţia '89-'93. M-a plăcut şi m-a vrut în facultate marele şi inegalabilul Dem Rădulescu, al cărui student am fost. O frumoasă perioadă şi, chiar dacă a plecat în Rai, eu fiind certat cu domnia sa, îl asigur acolo unde este de toată recunoştinţa şi dragostea mea.
Saltul de la rolul din Liceenii la ziua de astăzi, când am onoarea să joc într-o distribuţie de zile mari în excepţionala şi atât de actuala piesă a lui Caragiale, «O scrisoare pierdută», celebrul rol al prefectului Ştefan Tipătescu, rol jucat înainte în trei mari ecranizări cinematografice de uriaşii Niki Atanasiu, Toma Caragiu şi Victor Rebengiuc, reprezintă peste 20 de ani de muncă, de turnee, de mii de spectacole, speranţe, bucurii, momente de glorie, lacrimi de multe ori, dar şi de multă răbdare.
Am creat un fenomen artistic şi educaţional unic în România prin Şcoala mea de Modelling, care anul acesta a împlinit 10 ani de activitate şi care a fost absolvită de peste 30.000 de tineri.
Faptul că rolurile mele şi, mai nou, muzica mea bucură, sper, milioane de oameni, dragostea şi prietenia cu care sunt primit şi tratat oriunde mă duc în ţară îmi dau puterea şi credinţa că până azi, când împlinesc 40 de ani, am sădit, cum se spune, un pom sau am săpat o fântână cu apă curată, limpede şi gustoasă, care vor rămâne în urma mea.
Sunt, sper, la mijlocul drumului. Nu am spus până acum, în arta românească, decât cel mult un sfert din ce ştiu că pot şi, chiar dacă şi eu am mai fost târât în războaie mediatice care nu mă reprezintă şi nu-mi aparţin, garantez publicului meu că nu îl voi dezamăgi niciodată."
