Astăzi e ziua ta: Corina Creţu

Viaţa a învăţat-o că reţeta succesului este simplă. Muncă, responsabilitate, implicare. Şi un dram de noroc, fără de care nu se poate. Mai presus de toate, credinţa în Dumnezeu. „Tot viaţa m-a învăţat că pentru a-i înţelege pe oameni este important să încerci să vezi lucrurile din perspectiva lor. Să fii solidar cu ei. Să-ţi pese cu adevărat de necazurile lor, să-i ajuţi din convingere, nu din calculul rece al politicianului aflat în căutare de votanţi", ne mărturisea Corina Creţu. Astăzi împlineşte 43 de ani. Îi urăm „La mulţi ani!".

„Tocmai m-am întors din Statele Unite ale Americii, de la reuniunea Internaţionalei Socialiste, la care am participat în calitate de secretar execu­tiv al PSD pentru relaţiile internaţionale. Urmăresc cu îngrijorare ce se întâmplă în ţară şi mă gândesc ce se va întâmpla cu pensionarii şi bugetarii care vor avea de suferit de pe urma reducerii salariilor şi pensiilor. Încerc să aduc această problemă în faţa plenului Parlamentului European, pentru că mi se pare că pu­terea de la Bucureşti a ieşit de sub contro­lul cetăţenilor şi se comportă abuziv şi chiar totalitar. Este cazul să ne gân­dim dacă nu se impune, ală­turi de controlul Comisiei Euro­pe­ne asupra bugetelor statelor membre, şi un control asupra politicilor so­ciale, care, de pildă, să inter­zică sta­telor membre micşorarea pensiilor ca mijloc de reducere a deficitelor bu­getare.
În rest, este rutina activităţii din Parlamentul European, dar o rutină care rimează cu ordine şi eficienţă. Asta spre deosebire de haosul dâmboviţean, care a fost simpatic până la un punct, iar acum devine odios în ochii oamenilor, care aşteaptă altceva de la cei trimişi să le reprezinte interesele în Parlamentul de la Bucureşti.

În urmă şi înainte văd multe împliniri, destule oportunităţi fructificate, dar şi la fel de multe ratate, muncă, foarte multă muncă, satisfacţii, dar şi regrete, frustrări, ca toată lumea. Atunci când am ales o carieră în spaţiul public, întâi ca jurnalistă, apoi ca expert la Cotroceni. Eram liberă să decid, erau atâtea alegeri de făcut. Şi când eşti foarte tânăr, nu dai atenţie şi dezavantajelor şi vezi numai părţile bune ale lucrurilor. Cu timpul, graţie inevi­tabilelor cucuie, care devin chiar obligatorii, dacă vrei să reuşeşti, entuziasmul este temperat de raţiune. şi nu strică să-ţi iei, din când în când, momente de reflecţie, să-ţi faci un necesar bilanţ, să laşi în urmă un anume bagaj, afectiv vorbind, pentru a putea continua. Vreau să spun că în viaţa fiecăruia intervin momente de cumpănă, când simţi că nu mai poţi continua ca până atunci, că trebuie să schimbi ceva în viaţa ta. Dar dacă entuziasmul, şi chiar idealismul tinereţii nu s-au consumat, ai acel necesar «combustibil» necesar pentru a continua. Şi cel puţin până acum nu mi-am pierdut credinţa că pot face lucruri bune pentru oameni, că îi pot ajuta, că munca mea contează şi este apreciată.

Mi-aş dori să pot retrăi mo­mentele în care îi aveam alături de mine pe tata şi pe bunicii mei. Am în suflet vie această imagine a familiei întregi, la ea mă întorc când mi-e greu şi în ea îmi regăsesc puterea de a merge mai departe.
Eram încă din şcoală foarte pasionată de sport, de baschet mai ales. Apoi, a venit Revoluţia, am intrat în presă, ulterior în politică, în vârtejul acesta al evenimentelor ce s-au succedat foarte intens pentru noi toţi. De aceea, cred că azi am ajuns să apreciez cel mai mult fami­lia şi echilibrul interior. Nu e uşor, în vremuri atât de agitate, dar cred că e extrem de importantă această regăsire de sine."