Astăzi e ziua ta: Cristina Deleanu

Ochi strălucitori, un zâmbet franc, când ţi se adresează o face de fiecare dată cu o naturaleţe de un farmec aparte care te face să o admiri sincer. De o generozitate care te face să te simţi responsa­bil că odată intrat în micul ei univers să respecţi cu stricteţe anumite legi precum prietenia şi bunul simţ. Când o cunoşti pe Cristina Deleanu nu-ţi poţi reprima părerea de rău că marele ecran nu a pus-o în valoare mai mult. Fireşte, te bucuri că există teatrul, dar nici acesta nu şi-a dus la bun sfârşit misiunea. Cristina Deleanu îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează „La mulţi ani!”.

„Anul care a trecut a fost bogat în călătorii foarte frumoase pe care le-am început încă din ianuarie. Am fost în Dubai, cu nişte spectacole, în Azerbaidjan, într-o companie foarte selectă. În Tenerife, în concediu, unde ne place foarte mult, pentru a doua oară. În Deltă, unde ne-am bucurat că am avut acest prilej, împreună cu nişte prieteni. Am locuit pe un ponton, ne-am plimbat cu barca, am văzut lucruri superbe, canale sălba­tice, cormorani, nuferi.

Am fost la Letea într-o excursie exact atunci când trebuia să fie aduşi înapoi caii. Şi am ajuns acum două săptămâni în Irlanda într-un alt moment de spectacol. Trei zile, foarte puţin, dar foarte dens. Ce pot să remarc în toate aceste excursii este că am întâlnit şi români fericiţi. Am dat de oameni cu stare, de oameni care muncesc, care ştiu să câştige, să se bucure de viaţă. Bravo lor dacă au reuşit! Nu toţi fireşte, alţii sunt la începuturi. Nu-i invidiez pentru că au avut nevoie de un curaj teribil, dar foarte mulţi români tineri îşi caută o viaţă altfel decât cea de acasă, chiar dacă în sufletul lor mai plâng după ţară.

Anul acesta deschide o nouă decadă a vieţii mele şi încerc să mă bucur de fiecare zi pe care mi-o dă Dumnezeu, să fiu alături de omul meu drag şi de prietenii, puţini la număr, dar pe care îi mai am totuşi şi se mai gândesc la noi.

Încerc să fiu optimistă, chiar şi cu greutăţi, cu multe nefericiri în jur. Chiar dacă nu ne aparţin, ele plutesc în aer şi ne influenţează. Mai facem vrăji, că tot se poartă, şi le înlăturăm, căci frumuseţea vieţii şi a Soarelui pe care îl vedem în fiecare dimineaţă mi se par lucruri inestimabile şi trebuie să le apreciem.

Sufletul nostru de copii maturi ne ajută să mai zâmbim. Este esenţial să te detaşezi de anumite lucruri ca să nu te încarci de tot ce este negativ. Avem spectacole caritabile, pentru copii, cu un bănuţ, cu un cadou, cu nişte gânduri bune măcar. Face parte dintr-un soi de a gândi despre existenţă care cred că trebuie să fie propriu oamenilor. Mă bucur că mai există unii ca noi care iubesc şi animalele şi care se bat cât pot, în limitele puterilor, să apere şi aceste fiinţe, cum apărăm şi sufletele unor copii sau ale unor oameni care se bucură. Lumea ne place, ne doreşte, ne opreşte pe stradă, ne mai vede la televizor pledând pentru bunătate şi cinste şi se bucură că măcar unii dintre noi fac ceva în sensul acesta, nu numai vorbesc. Asta ne ţine vii.

Vârsta de 18 ani mi s-a părut una dintre cele mai frumoase. Nu prea ştiam ce să fac şi cred că abia atunci începeam să mă descopăr. M-am descoperit ca manifestare cu liberă conştiinţă şi cu libertate interioară un pic după ce am intrat în teatru. Teatrul m-a ajutat să învăţ nişte lucruri de viaţă, să ştiu cum să mă comport, să-mi verific relaţiile, să întind o mână sau fac în aşa fel încât să mi se întindă o mână. Nu am fost un copil precoce, pentru că sunt Capricorn, iar nouă lucrurile ne vin ceva mai târziu, mai greu, cu zbateri. Dar vin. Dacă vin cele rele, vin şi cele bune. Acum mă simt ca la 18 ani.

Ştiu că viaţa merge înainte şi că pe fiecare ne duce destinul acolo unde vrea până la urmă, dar nu sunt de părere că merită să-ţi baţi joc de ea. Am reuşit să gândesc limpede şi să-mi păstrez viaţa pe care o am chiar dacă mi-au dat alţii câte un şut sau mi-au pus o piedică. Eu şi Eugen am avut norocul să prindem nişte trenuri şi să rămânem în ele, să călătorim cu ele. E greu să te menţii ca om, ca individ, să stai la suprafaţă fără să te izbească valurile prea tare. Eu sunt o luptătoare şi sunt mândră de asta.”