Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Florian Lungu, alias “Moşu”, împlineşte mâine 70 de ani. La mulţi ani!
“Am fost de felul meu un şmecher simpatic, prietenos, cam tofolog, adică sedentar”
“Pot spune că am fost un om norocos în viaţă: mai întâi fiindcă m-am născut pe această lume; apoi că am ajuns cu numărătoarea la şapte decenii pe răbojul vârstei – şi asta fără multe reparaţii capitale; că am parte de o parteneră de viaţă (a doua şi definitivă) şi iubitoare, şi iubăreaţă, şi certăreaţă, şi împăciuitoare, şi isteaţă, şi interesantă, dar mai ales frumoasă, răspunzând la prenumele de Carmen şi la supranumele de Bimbirica; că am moştenit de la părinţi nu doar dragostea pentru muzică, ci şi minunata vocaţie care mi-a adus incomparabile împliniri afective şi totodată mulţi prieteni. Pentru mine, cele mai reprezentative capitole ale trăirii intelectuale, ale cunoaşterii rămân jazz-ul, literatura, electronica, automobilismul. Înclin să cred că totul în jurul meu ţine de miracol, altfel cum să-mi explic că, deşi nu eram o frumuseţe de băiat, vreun mascul feroce, nici măcar un superdotat demn de Fundaţia «Mereu aproape», am fost adulat de gagici – citiţi «femei superbe» – (mărturisesc că în ultima vreme dovezile de admiraţie pentru mine provin mai mult de la bărbaţi), iar acum, profesional vorbind, sunt mai activ decât la 20 de ani?
Viaţa, după opinia lui George Bernard Shaw, e un şir de nebunii inspirate, dificultatea constând în a le alege pe cele demne de a fi făcute. Ei bine, întrucât estimez că motorul existenţei mele este dintotdeauna curiozitatea, am vrut să ştiu cum funcţionează o sondă ori cum se mişcă sateliţii diferenţialului, de ce trăieşte o cioară sute de ani şi unele musculiţe doar o zi, ce ascunde un monument aztec şi cum de sunt eu atât de epidermic. Există însă şi întrebări la care o să mor şi nu voi afla răspunsuri, precum: ce se află în mintea unei femei?
Dacă ar fi să mă întorc la anii copilăriei, ai adolescenţei, la prima iubire, cel dintâi sărut, m-aş urca bucuros într-o maşină a timpului spre a sesiza că am fost de felul meu un şmecher simpatic, prietenos, cam tofolog, adică sedentar şi nu prea interesat de sport – de altfel, din clasa a III-a primară mi se trage porecla «Moşu» – în continuare m-am definit drept un adolescent şi un tânăr de gaşcă, înzestrat cu toate meritele, ca şi defectele vârstei. Rememorez cu veselă înfiorare momentul când «am împrumutat» într-o noapte motocicleta unui vecin şi m-am plimbat pe străzi până când... am înnoptat la Miliţie. Cu băutura am terminat-o în 1979, iar de fumat m-am lăsat (şi bine am făcut!) după 45 de ani de tras în piept, în schimb la admiraţia pentru sexul frumos nu am renunţat vreodată. Din păcate, nu prea sunt dus la teatru şi nu mă pricep foarte bine la artele plastice. Dar am încercat să nu fac umbră pământului degeaba, drept care, cu preţul a mii de nopţi nedormite, am realizat vreo 8.000 de emisiuni de radio, peste 1.000 de emisiuni de televiziune, câteva mii de articole publicate, multe prezentări de festivaluri şi concerte de jazz, precum şi câteva compoziţii cântate de solişti şi formaţii notorii. Sunt considerat un înfocat colportor de glume şi bancuri cu care îmi regalez publicul.
Fiind o fire optimistă, continuu să cred în prietenia frustă, în triumful raţiunii şi speranţa de mai bine, în aspiraţia spre perfecţiune a omului, cum ar zice Radu Tudor, «cât încă e legal».
Se zvonea că atunci când Matusalem a împlinit 945 de ani se ţinea atât de bine, încât nu-i dădeai mai mult de 371. Aşa şi eu, sunt un Moş încă tânăr şi mândru a fi contemporan cu soţia, cu sora, verişoarele şi nepoţii mei, cu partenerul Mihai Godoroja, cu mult numeroşii prieteni. Ce mi-aş dori în anul care începe? – să câştige spiritul constructiv şi să piară intenţiile malefice. Promit să predau la tipar în 2013 cartea numită «Scurtă istorie a jazz-ului românesc». Şi vorba latinului – Jazz longa, vita brevis!”
