Astăzi e ziua ta: Ioan Pânzaru

"Tot aşa cum nu poţi iubi dacă nu respecţi, nu poţi învăţa decât de la cineva care te cucereşte printr-o calitate"
"Perioada actuală este dominată de griji legate de gestiunea schimbării. Universitatea din Bucureşti este antrenată într-un vârtej de schimbări şi trebuie luate deciziile optime având în vedere anumite obiective. Principalul nostru obiectiv este fireşte să fim şi la anul tot printre universităţile din categoria A, şi dacă se poate cu toate programele în fruntea ierarhizării naţionale. A fi profesor în momentul de faţă este paradoxal, pentru că meseria noastră este concepută de obicei ca fiind o transmitere a cunoştinţelor şi valorilor către generaţia următoare. Astăzi ni se cere însă mai degrabă să producem cunoştinţe noi, cu alte cuvinte suntem evaluaţi drept cercetători şi nu drept oameni de catedră. A avut loc o mutaţie în conştiinţa publică. Este o epocă în care toată lumea cere serviciului public mai multă responsabilitate şi calitate (idee pe care o aplaudăm), dar nu mai este de acord să i se acorde resurse fără un control din ce în ce mai amănunţit. Aceste cerinţe sunt conflictuale, fiindcă educaţia se bazează pe încredere şi pe ideea că există un «răspuns corect» pe care îl ştie profesorul. Dar profesorii de azi nu mai ştiu răspunsul corect, şi cel mult pot să vă expună teoria lor proprie despre cum stau de fapt lucrurile. În epoca noastră nu mai există răspunsuri corecte: ceea ce le cerem studenţilor este să aibă capacitatea de a investiga ei singuri. În aceste condiţii, şi încrederea devine problematică.

Mi-aş fi dorit ca jurnaliştii să mă întrebe adeseori, să ne întrebe pe toţi cei care credem că gândim independent de influenţe, ce este de făcut în ţara noastră, care cred că sunt problemele grave. În educaţie, cred că pregătirea personalului didactic este chestiunea crucială. Dacă profesorii nu sunt stăpâni în clasă pe un repertoriu de metode care să le permită să reţină atenţia elevilor şi să-i obişnuiască să descopere singuri idei, nu se poate obţine ceea ce dorim de la şcoală. În societatea noastră, cred că problema fundamentală este constituirea unor ferme de exploatare agricolă cu suprafeţe integrale, dacă nu comparabile cu media europeană, care e peste 40 de hectare, măcar de patru ori mai mici. Astfel am putea transforma economia de subzistenţă a multor ţărani în producţie agricolă competitivă. Astfel s-ar rezolva şi problema tineretului din mediul rural, în rândul căruia sunt multe talente pe care le pierdem, fiindcă devin agricultori prin alte părţi, sau se orientează spre munca de birou.

Revenind la educaţie, regret că se spune mereu «învăţământ». În societatea actuală nu se mai ştie cine pe cine învaţă. fiansa de a învăţa de la cineva e determinată de şansa de a găsi pe cineva pe care să-l admiri. Tot aşa cum nu poţi iubi dacă nu respecţi, nu poţi învăţa decât de la cineva care te cucereşte printr-o calitate. De la cineva care nu-mi place, învăţ doar că există şi astfel de oameni."