Astăzi e ziua ta... Manuela Hărăbor!

Manuela Hărăbor împlineşte astăzi 41 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".

"Am aflat de unde vine fericirea..."
"A mai trecut un an. Un an în care s-au întâmplat multe. Un an în care sper să fi învăţat ceva în plus şi în care sper să mă mai fi înţelepţit un pic. În primul rând, un an în care fiul meu, Andrei, a împlinit 18 ani. Câteodată mă uit la el şi nu-mi vine să cred că au trecut atâţia ani.

Când, unde s-au dus? Parcă era ieri. Mă uit la el şi văd ditamai bărbatul, înalt, bine făcut, sensibil, drăgăstos şi frumos de ţi se taie răsuflarea. Cu toate astea, dincolo de aspectul fizic, înlăuntrul său se găseşte un băieţel care va avea mereu 6-7 ani. Chiar dacă uneori mă surprinde cu reacţii perfect normale vârstei lui reale.

A fost un an în care mi-am găsit echilibrul şi în care am avut din nou certitudinea că drumul pe care îl rătăcisem în anii tinereţii şi pe care l-am regăsit în urmă cu trei ani este cel bun, singurul izbăvitor al sufletelor noastre. Un an în care am aflat că siguranţa, sprijinul, ajutorul, dar mai ales fericirea nu sunt obligatoriu legate de un bărbat, ci vin doar de la bunul Dumnezeu.

A fost un an în care am renăscut nu numai sufleteşte, ci şi profesional. Cel de-al 41-lea an al vieţii mele mă găseşte pe platourile de filmare. Distribuirea mea în rolul Virginiei Trifan din serialul de televiziune «Fiicele marinarului» m-a surprins în aceeaşi măsură în care m-a bucurat. Trecuse aşa de mult timp de când nu mai făcusem nici un film, încât doar atunci când am început filmările am realizat cât de mult îmi lipsise această profesie.

A fost un an în care am continuat colaborarea cu Circul Varietee Globus, care a fost pentru o bună perioadă de timp singura mea legătură cu publicul. Brânduşa Novac surprinde din nou propunând un spectacol în care momente importante din trei piese ale lui Caragiale leagă admirabil extraordinare numere de circ. Un spectacol în care eu am primit un cadou minunat, acela de a o interpreta pe Zoe în câteva scene din «O scrisoare pierdută». Ceea ce m-a făcut să viez şi să sper că într-o zi mă voi reîntâlni cu scena. Mi-e dor de teatru la fel de mult cum mi-a fost dor de film.

Pentru toate lucrurile astea şi pentru multe altele, pentru că îi am în continuare pe părinţii mei sănătoşi, pentru că mama mea îmi este în continuare cel mai mare sprijin, pentru că sora mea ne este alături, mie şi lui Andrei, şi pentru toate binecuvântările primite nu pot decât să-i mulţumesc lui Dumnezeu. Şi să-L rog să mă ajute să devin mai înţeleaptă, mai răbdătoare şi mai îngăduitoare, să pot duce până la capăt tot ce mi-a dat şi îmi va da şi de acum înainte, şi, mai ales, să nu mă mai rătăcesc niciodată."