Astăzi e ziua ta: Mihai Constantinescu

A mai trecut un an. S-au întâmplat şi bune, şi rele pentru Mihai Constanti­nes­cu. La final de an, când a tras linie, a gândit că totuşi este bine, pentru că nu neapărat ideea de a privi pozi­tiv este importantă. Este "un om obiş­nu­it", care "Caută iubirea", "Un zâm­bet şi-o floare", "Speranţă şi vis" şi iubeşte "şi câinii vagabonzi" trăind într-o "lume minunată". Publicul l-a iu­bit şi l-a ascultat întotdeauna, căci vo­cea sa caldă atinge inimile într-un anu­me fel. Au apărut alte modele, alte figuri, viaţa s-a schimbat, modul de exprimare este altul. Totul este schimbat faţă de ce am ştiut noi cândva, dar muzica rămâne calea cea mai uşoară de a ajunge la oameni. Lui i-a reuşit întotdeauna. Mihai Constantinescu îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!"

"Povestea vieţii mele nu este egală cu povestea vieţii nimănui..."
"Întrebarea de la finalul oricărui an este: Ce ai realizat? Dacă este să o luăm prin prisma banului, pentru că acesta este stăpânul nostru astăzi, nu pot să spun că am avut ceva spectaculos, pentru că nu cred că mai este cazul. Dar şi asta mi se pare ridicol. Trebuie să exişti, să câştigi un ban ca să duci o viaţă decentă. Apar elemen­te tinere, apar nume noi şi probabil acesta este mersul vieţii. Unii merg în sus, alţii să fie împinşi la vale. De ce, nu ştiu cum şi în ce fel, cum e mai bine, sunt întrebări la care nu primeşti întotdeauna un răspuns. De câte ori am avut o confruntare cu publicul m-am simţit foarte bine în faţa lui. Întotdeauna am fost recompensat, ceea ce este foarte bine şi mulţumesc publicului pentru asta. Apoi, bine este că am reuşit să mai scriu melodii, destul de multe. Sigur nu toate sunt orchestrate, important este că ele există. La capitolul noutăţi în orchestraţie s-a întâmplat să găsesc un băiat foarte talentat cu care am făcut ceva ce este aproape de ceea ce se caută as­tăzi. S-a dovedit că are foarte mult suc­ces. Anul care a trecut m-am lăsat pur­tat de un val care nu mi-a fost mie fa­vorabil şi nici nu cred că a fost cel mai fericit. E bine să ai de partea ta nişte oameni care să caute pentru tine, să lupte pentru tine. Să câştige şi ei, să câştigi şi tu. Nu am avut niciodată un impresar al meu. Am fost un fel de om care a crezut că poate face to­tul de unul singur. De anul acesta mă gândesc că nu ar fi rău să găsesc pe cineva care să se ocupe şi de mine. Sin­gurul capitol care mi se pare că tre­buie să fie conştientizat este că me­dia nu mai educă. Media aduce tot ce crede că face rating, puncte în plus de audienţă pe piaţă. Au apărut alte repere, alte figuri, alte genuri care sunt împinse permanent în faţă. Va­loa­­rea este o chestiune total relativă as­tăzi. Nu mai înseamnă ce credeam noi. Că dacă eşti un om educat, cultivat, că dacă ai învăţat ceea ce vrei să faci şi faci bine acest lucru înseamnă că te apropii de ideea de valoare. Nu mai contează. Astăzi faci ceea ce vor cei mulţi. Că e bine sau nu, că are sau nu tentă pe cine mai interesează? Se vinde? Se cumpără? E bine... Am cre­zut până în clasa a VIII-a în Moş Cră­ciun şi am avut parte de o tristeţe fan­tastică atunci când am aflat că Moş Crăciun sunt de fapt părinţii mei. M-a durut cumplit. Mă întrebam de ce. De ce nu este Moşul acel mi­racol, acea minune pe care ne-am ima­ginat-o noi. Ceva ce vine şi-ţi aduce ceva. Cu ce putem înlocui acel miracol? Mai avem ceva cu ce să-l înlocuim? Nu cred.

Motive pentru care mai zâmbesc? Cei tineri mi le oferă. Cei care sunt încă tineri şi inconştienţi, care se bu­cu­ră de perioada asta, de dorinţa de a face cunoştinţă unii cu alţii, de a se în­drăgosti, ceea ce este foarte frumos. Nu ştiu dacă un sfat pe care îl dai poate avea astăzi o influenţă majoră asupra cuiva. Fiecare ne urmăm destinul. Toţi vrem să facem ce considerăm interesant să facem. Nu putem lua în calcul povestea cuiva care a tre­cut prin viaţă ca model. Vrem să ne con­fruntăm şi noi cu anumite lucruri şi să învăţăm din această confruntare. Că sunt bune, că sunt rele, că ne pot doborî sau ne pot ridica asta este cu totul altă poveste. Povestea vieţii mele nu este egală cu povestea vieţii ni­mă­nui. Nu există o reţetă. Ce poţi spu­ne cuiva? Fii tolerant! Ascultă-i şi pe alţii! Fii precaut şi prudent cu tine, cu viaţa ta! Nu te lăsa condus numai de cei care te învaţă să faci rele!?