Astăzi e ziua ta... Raluca Lăzăruţ!

Alături de Romică Ţociu şi Cornel Palade, moderează show-ul de divertisment al Antenei 1, Super Bingo Metropolis. Raluca Lăzăruţ a împlinit ieri 27 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".

"Când eram mică, în fiecare an, înainte de ziua mea îmi puneam câte o dorinţă secretă, îmi puneam dorinţe curajoase, care-mi măcinau sufletul, care erau puţin probabil să se împlinească, dar care, spre surprinderea mea de atunci şi mai ales de acum, se împlineau întotdeauna. Când am început să cresc, am încetat să mai fac asta, nu ştiu de ce, poate m-am maturizat şi am pierdut gustul pentru magie sau poate că mi-a mers atât de bine, încât n-am mai simţit nevoia să aduc un plus de bine în viaţa mea.

Dar într-un lucru n-am încetat niciodată să cred, în dorinţe. Se spune să ai grijă ce-ţi doreşti, că se poate îndeplini, eu am simţit asta pe pielea mea, pentru că dorinţele par a fi neiertătoare, îţi ard limba de îndată ce le-ai rostit şi sufletul de îndată ce le-ai gândit şi nu mai poţi să le retragi. Anul ăsta, de ziua mea, nu mi-am mai pus dorinţe secrete să aştept să mi se împlinească, ci am trecut la fapte, mi-am cumpărat bilet pentru o minivacanţă de şase zile în sudul Franţei.

Prietena mea locuieşte la Cannes, aşa că am stabilit împreună itinerariul - Saint-Tropez, Monaco, Nice şi Cannes şi apoi înapoi la Bucureşti, că duminică seară avem de dat miliarde. Îmi aduc aminte cu drag de aniversările zilei mele de naştere. Anul trecut, colegele mele de la sport mi-au făcut o surpriză tare frumoasă, iar acum doi ani în studioul de ştiri al Antenei 3 s-au strâns toţi colegii şi mi-au cântat «La mulţi ani!» până ne-am dat seama că mai aveam cinci secunde şi intram în direct.

Îmi amintesc şi o cină romantică acum patru ani, de ziua mea, cu 271 de trandafiri şi un recital la pian... dar şi de petrecerea de la 20 de ani, din anul II de facultate, care a durat la propriu trei zile şi trei nopţi. Adevărul e că ador să investesc în prietenii şi în experienţe, din punctul ăsta de vedere, mă consider destul de bogată la cei 27 de anişori.

Tot o dorinţă a constituit şi participarea mea la Big Brother. Lucram ca reporter la o televiziune locală din Timişoara şi eram deja contaminată de microbul televiziunii. Lumea televiziunii mi s-a părut întotdeauna fascinantă, culmea e că, după şase ani, încă o găsesc la fel. Nu mă număr printre aceia care se declară sătui, dezamăgiţi şi scârbiţi de presa audiovizuală. Dacă ar fi să mă întorc în timp, m-aş orienta tot înspre televi-ziune.

Eu, fiind o mare consumatoare de umor, aş vrea să văd umor de calitate în televiziunea românească, care e, se pare, pe cale de dispariţie şi nu înţeleg de ce, pentru că românul face haz de necaz, e mare petrecăreţ, e haios, are simţul umorului bine dezvoltat, iar actori buni avem şi, totuşi, sitcomurile româneşti nici măcar nu se apropie de calitatea şi succesul celor din străinătate. Cauza poate fi şi lipsa de experienţă la serialul de comedie şi a răbdării în televiziune, se lucrează pe bandă rulantă, şi de cele mai multe ori lucrurile făcute în grabă, cu audienţa ca unic scop, mergând pe cantitate şi senzaţional mai mult decât pe calitate, nu au cum să aibă succes.

Mă fascinează în continuare apetitul românului pentru bârfa bulevardieră, de ultimă speţă, pentru emisiunile în care un consilier matrimonial salvează femeia din pumnii bărbatului nesatisfăcut de curăţenia casei şi pentru talk-show-urile cu iz de manea şi scandal.

Aş vrea să văd la televizor solidaritate indiferent de cauză şi rezistenţă morală, indiferent de miză şi presiuni sociale. Televiziunea e dovada de zi cu zi că esenţa vieţii sociale este nedreptatea. În televiziune am învăţat că retorica şi siguranţa unui discurs vin din puterea cuvintelor, şi nu a vocii, am învăţat că răbdarea e virtutea celor inteligenţi, dar se poate căpăta şi prin exerciţiu, că doar cel care nu munceşte nu greşeşte, am învăţat să-mi pun o dorinţă şi să mă rog... la mine, am învăţat să ascult, să respect, să cer ajutorul şi am învăţat că nu trebuie să mă compar cu ceea ce pot alţii să facă, ci cu ceea ce pot eu să fac.

Aş vrea să pot retrăi o zi de mai a copilăriei mele, parcă simt şi acum mirosul răcoritor al ierbii proaspăt tunse, alergând bezmetică să prind cărăbuşii pe care-i dădeam apoi de mâncare găinilor veşnic nesătule. Aş vrea să retrăiesc sentimentul primului sărut şi senzaţia pe care am avut-o la primul jurnal de ştiri în direct. Ţin minte că am avut aşa emoţii, încât eram gata să mă prăbuşesc de pe scaun.

Despre Raluca ar trebui să ştiţi că n-a uitat niciodată ce şi-a dorit când n-avea nici măcar idee cum i se poate întâmpla asta, că, deşi consideră dragostea o catastrofă magnifică, e mândră că reuşeşte încă să creadă în ea şi că nu suportă relaţiile fade, contrafăcute, regulile snoabe şi personajele derizorii."