Astăzi e ziua ta - Tiţa Ştefan

O voce caldă, pe care e greu să nu o îndrăgeşti... "Ionel de peste deal, măi dragă Ionele/ N-ai venit la noi de-un an, măi dragă Ionele...” sau "Foaie verde foi ca viţa/ Când eram pe Ialomiţa...” Când spui Tiţa Ştefan, gândul te duce spre Ialomiţa, pe care o cântă inconfundabil, cu aceeaşi bucurie, de când se ştie, mai bine zis de când se afla în clasele primare, pe plaiurile natale, la Fierbinţi, judeţul Ialomiţa, unde s-a născut (în comuna Grecii de Jos) la 9 octombrie 1942. Ei bine, doamna Tiţa Ştefan împlineşte astăzi 70 de ani! Jurnalul Naţional îi urează La mulţi ani!

"N-am avut niciodată concediu până în 1980!”
Cântecul a însoţit-o de când se ştie. Avea o adevărată exaltare sufletească atunci când profesorii de muzică Nicolae Racoceanu şi Petre Smărăndescu îi ghidau paşii spre muzică, domeniu pe care îl îndrăgea asemenea celui mai de preţ giuvaier. "Cât am fost în clasele I-IV, am fost dirijoarea corului. Îmi plăcea tare mult să cânt! Mâncam din bulgării de zăpadă şi n-aveam nimic! Colindam pădurile... Până cădeau frunzele eram prin luncă şi pe văi... În clasa a VII-a a venit profesor de muzică Petre Smărăndescu. Era aşa îndrăgostit de meserie... A înfiinţat corul de la Fierbinţi, grup vocal, octet, grup bărbătesc”, îşi aminteşte doamna Tiţa Ştefan.

Invitaţia primită în luna iunie a anului 1960, de a participa la Televiziunea Română, la emisiunea "Viaţa Satului”, realizată de Maria Banu şi Ion Filip, avea să fie portiţa spre o lume la care visa de multă vreme: "În aceeaşi zi, după emisiune, Valeriu Lazarov ne-a invitat la o emisiune de varietăţi. Am cântat cu o formaţie de muzică uşoară, cu pian, condusă de Gaston Ursu. În acea seară, de 22 iunie 1960, a fost debutul meu... În 1961, în primăvară, am fost chemată la Radio. Mi-au trimis telegramă. Aveam 18 ani. Era campanie electorală şi au fost chemate tinere care votau pentru prima dată. Între ele se afla şi Minodora Nemeş, fata pe care o adoptase Maria Tănase. Minodora a fost prima în program. Era muzică din toată ţara, pe regiuni. Orchestra era dirijată de Victor Predescu. Şi, pe când repetam, s-a deschis uşa, a intrat Maria Tănase, cu scurteica aceea verde, renumită. După repetiţie am fost chemată de Victor Predescu care mi-a spus că a vorbit cu coana Maria şi i-a transmis să mă anunţe să mă prezint a doua zi la Teatrul Excelsior, fiindcă la 1 aprilie e concurs la Ansamblul "Ciocârlia”. Din comisie făceau parte  Aurelia Fătu Răduţu, Ion Cristoreanu... M-am prezentat la concurs. N-a fost uşor. Erau mulţi candidaţi. Am intrat eu şi Maria Butaciu. Eram cea mai mică din Ansamblul "Ciocârlia” unde am stat 6 luni şi am fugit!”, zâmbeşte Tiţa Ştefan privind în oglinda amintirilor şi continuă: "Au trimis după mine... Am revenit însă am stat o lună şi am plecat. M-am întors la Fierbinţi, unde am fost bibliotecară până în 1964. N-am regretat fiindcă am avut o frumoasă activitate la Căminul cultural de acolo. Unde erau festivaluri mergeam, aşa de bine erau organizate formaţiile... Ulterior s-a făcut un ansamblu de artişti amatori din toată ţara care a reprezentat România la Festivalul Internaţional de la Cairo. Am luat locul I. Spectacolul a fost un succes! Îmi amintesc că am rămas două luni în Egipt, într-un mare turneu”.

La revenirea în ţară, directorul Casei de creaţie a Regiunii Bucureşti i-a ghidat paşii spre Teatrul "Ion Vasilescu”. "Era o formulă redusă de folclor la Teatrul "Ion Vasilescu”, susţinută de Fărâmiţă Lambru şi Ştefan Băcanu. În următorul an s-a înfiinţat Secţia de folclor a teatrului regional şi a fost adus şi Ion Albeşteanu de la Slobozia”, adaugă interpreta care a jucat în peste 150 de spectacole de revistă şi concerte puse în scenă la "Teatrul Ion Vasilescu” unde a fost cap de afiş al Secţiei Folclor timp de 21 de ani şi a colaborat cu majoritatea ansamblurilor din ţară. " Era foarte greu să pleci în concediu. N-am avut niciodată concediu până în 1980. S-au montat reviste frumoase, subliniază Tiţa Ştefan, exemplificând spectacole apreciate de public, din distribuţia cărora a făcut parte: Ia, mai zi; Cântecel de voie bună; Voiniceşte măi flăcăi; Varieté; De la Bucureşti, la vale; Hanul melodiilor; Festival estival; Trei fete de măritat; Dragoste, buruiană rea; Non-stop; Cântecul din Bărăgan; Bal la Revistă; Tache, lasă lumea să vorbească. "Era foarte greu. Fiind teatru de judeţ, pătrundea mai greu... Am fost angajată până când teatrul s-a mutat al Giurgiu, unde ni s-a propus să cântăm şi pe la nunţi, la restaurantul din port... Atunci, şi eu şi soţul meu, Ion Albeşteanu, am spus că ar fi mai bine să stăm aproape de casă. Ne-am angajat la Restaurantul Tineretului, unde am rămas până la revoluţie când Ion a renunţat şi s-a angajat la IMGB, pe post de inginer. Aşa a ieşit la pensie. Formase o formaţie, a întreprinderii, cu care participa la concursurile din sectorul 4. Când a început Valentin, fiul meu – astăzi muzician - violonist- să ia ore de vioară, am renunţat şi eu şi m-am pensionat”.

Doamna Tiţa Ştefan cântă şi astăzi cu drag, alegându-şi în schimb cu grijă colaboratorii. Îşi aminteşte cu nostalgie de anii în care nici un spectacol nu se făcea la întâmplare, când totul era gândit de regizori mari. De vremea în care exigenţa şi bunul gust erau sarea şi piperul oricărui spectacol. "Mi-e dor de spectacolele pe care le dădeam, care erau montate cum se cuvine, care aveau cap şi coadă, care nu erau improvizate, ci bine gândite, bine îmbrăcate, bine sonorizate, care aveau un decor... Acum te duci şi apari pe scenă cu doi muzicanţi... Este o improvizaţie ceea ce se întâmplă la ora actuală... Eu am avut rezultate foarte bune în tot ce am făcut. "Dialog la distanţă” a fost cel mai greu examen pe care l-am dat. Regiunea Bucureşti concura cu Oltenia. Oltenii erau buni, iar la solişti vocali s-a prezentat Eugenia Ticu şi a început să primească note: 10, 10... Se ştia că, dacă una din regiuni primea nota 10, asta era, ieşeai pe locul 2. La noi, la Regiunea Bucureşti, prezenta profesorul Mihai Florea. M-a privit şi mi-a spus: «Nu te descuraja! Să cânţi cu tot dragul!» Am cântat «Ionel de peste deal» şi «De la Fierbinţi mai în jos» şi am văzut notele: 10, 10... M-am trezit în braţele Căluşarilor de la Frumoasa... Mă dădeau aşa, din braţe în braţe. Acea competiţie a fost cea mai frumoasă la care am participat, însă la toate concursurile am luat premiul I. Un singur premiu III am obţinut în toată activitatea mea... Nu-mi pare rău că am plecat de la Ansamblul "Ciocârlia” şi am mers la Teatrul "Ion Vasilescu” pentru că acest gen mi-a convenit. În afară de cântat mai făceam şi altceva. Mai spuneam  două-trei vorbe, lucram cu un regizor care mă îndruma şi nu mă lăsa să spun orice. De la spectacol la spectacol te făcea să fii mai bun! Fiecare spectacol se monta cu alt regizor!”, adaugă interpreta.

Cum astăzi, din păcate, lucrurile s-au schimbat, doamna Tiţa Ştefan s-a retras la Fierbinţi, în locurile copilăriei. "Locuiesc acum la ţară, unde  m-am născut, mă ocup de grădinărit, de flori în special, îmi place foarte mult! Valentin Albeşteanu, fiul meu, este, a fost şi va fi viaţa mea! Este un copil foarte bun! Şi copiii lui Ion, din prima căsătorie, sunt foarte buni! Astăzi, cele mai frumoase momente mi le oferă Valentin şi familia lui. Are o soţie deosebită, Mădălina. Mi-au dăruit doi nepoţi, Alexandru şi Vlăduţ, care-mi bucură sufletul. Regretul meu este că mi s-a subţiat neamul. Mai am un frate, Marian Ştefan, a lucrat la Magazin Istoric, acum s-a pensionat. Este scriitor, continuă să publice la Slobozia. Mai am un regret. Poate că, după ce a murit Ion, trebuia să fac noi imprimări. Am avut însă o încărcătură emoţională... Totdeuna îmi apăreau amintiri! Mă bucur însă că a fost instituit Festivalul Concurs Naţional al Tinerilor Interpreţi "Ion Albeşteanu”. Tocmai s-a încheiat cea de-a noua ediţie. Se desfăşoară la Slobozia. Anul acesta s-a desfăşurat în perioada 4-5 octombrie. În acestă ediţie, prima zi s-a ţinut la Fierbinţi. Ion a murit la Fierbinţi iar domnul preşedinte al Consiliului Judeţean Ialomiţa a hotărât ca prima zi să se  organizeze aici, să mă sărbătorească şi pe mine. La Albeşti, în Ialomiţa, s-a organizat o expoziţie, cu obiecte care i-au aparţinut lui Ion. Se fac mari eforturi şi se păstrează această tradiţie”, încheie doamna Tiţa Ştefan nu înainte de a adresa o urare cititorilor Jurnalului Naţional: "Sănătate să le dea Dumnezeu numai bine!”