Astăzi e ziua ta: Vlad Rădescu

"Ai reuşit, continuă! N-ai reuşit, continuă!"
"Mă uit în oglindă, mă uit primprejur şi zău dacă ştiu cu ce să-ncep... Ce poate fi mai frumos decât faptul că anul acesta am reuşit să împlinesc, alături de «Mihaela mea», 25 de ani de viaţă conjugală. Dar este, în primul rând, reuşita ei. Pentru că nu a fost atât de uşor nici cum se pare şi nici cum se scrie. Bine, nici n-am fost la jug vreunul sau celălalt. Dar m-a înţeles cu suficientă răbdare, cu dreaptă măsură şi mândră înţelepciune atâţia şi atâţia ani. Ultimii dintre ei şi alături de... Paşa. Mulţumesc, ţuşcă. Şi junioara noastră a împlinit, cam departe de noi, 25 de ani. O izbândă a ei, la care şi noi am contribuit. Şi vom pune umărul şi pe viitor. La mai mare, Miha! Între timp şi fratele meu a reuşit şi el destule ca animator teatral. Salut, Voicu! De ce să nu amintesc de operaţia reuşită a soacrei mele, la o clinică faină din Braşov. Vivat Lulu! Apoi, două absolvente ale Facultăţii de Teatru din Universitatea «Spiru Haret», Diana Croitoru şi Ştefania Dumitru, au reuşit să primească cele mai importante premii ale Galei HOP de la Mangalia, organizată de UNITER pentru cele mai tinere actriţe licenţiate. După ce au fost, vreme de 3 ani, studentele mele şi ale doamnei profesoare Adriana Piteşteanu. Felicitări, drăgălaşelor, şi bravo Puica!

Spectacolele Teatrului Naţional din Târgu-Mureş – pentru că de destinele lui m-am îndeletnicit cu mare dăruire – nu au fost toate cele mai reu­şite, însă unele au fost nominali­zate, premiate şi selecţionate, fie la Gala UNITER, fie la Festivalul Naţio­nal de Teatru ş.a.m.d, ceeea ce nu-i de ici de colo. Mai ales când TNTgM devenise aproape anonim în ultimii 15 ani. Acolo mi-am cunoscut consoarta şi acolo s-a născut şi fetiţa. I love Târgu-Mureş! Dar eu am mai reuşit şi să câştig procesul cu Ministerul Culturii, care în urma abuzului mi­nistrului culturii (?) se dispensa unilateral de serviciile mele, pe care tocmai instituţia patronată de dânsul mi le solicitase cu vreo 2 ani înainte. Szervuz UDMR. Încotro?...

Nu ştiu cum voi sta la anul cu reuşitele, aşa că profit de prilej şi, chiar dacă sunt mulţi, le mulţumesc acum (în ordine cât de cât alfabe­tică) tuturor celor pe care i-am simţit aproape în ultimele 365 de zile, fie ei din Bucureşti, fie din Târgu-Mureş sau Budapesta, Roma şi Frankfurt, München şi Tel Aviv etc. etc.: Ada, Adi, Adriana şi Victor, Alina, Ana, Anca, Andreea şi Flavius, Andrei şi Sputnik, Aneta, Angi şi Vali, Aris, Arpi, Attila, Argentina, Aura, Aurelian, Beatrice, Bogdan, Buha, Carmen, Călin, Cătălin, Cetin, Ciprian, Clara, Coca, Corina şi Cătă, Corina şi Traian, Costel, Crista, Dana şi Thomas, Daniel, Danny, Delia, Denisa, Dragoş, Ducu, Elena, Eugen, Felicia şi Picki, Flori, Florica şi Dorin, Gabi şi Cristi, George, Gigi, Gilu şi Bebe, Gruia, Gusti, Kadry, Leon, Leta şi Dorin, Liana, Liviu, Lucia, Magda şi Răzvan, Mara, Maria, Silviu, Mihai, Monica, Nicu, Narcisa şi Dieter, Narcis, Nic, Nichi, Nicu, doamna Olimpia şi nea Gigă, Oana, Octavian, Ovi şi Subha, Pascal, Paula şi Doru, Pârvu, Pino, tata Puiu, Puşa, Răzvana, Radu, Renzo, Rodin, Romulus, Ruxandra, Sandi, Simona, Sony, Sorin, Stelian, Ştefănuţ, Titi, Toma, Tony, Tommy, Victoria şi Radu, Vali, Viorel, Vlad, Vladimir, Zsolt, Zsuzsa. Sorry Facebook, sorry Twitter, sorry alţii. Hai Jurnalul!!!

În fine, diseară voi reuşi, probabil, să ajung cu familia la un restaurant cochet pe care l-am numit, acum doi ani, «cel mai mic restaurant bun şi foarte bun din Bucureşti». Aşa că Poftă mare şi Chef pe cinste la toată lumea! Oriunde-ar fi! Iară până la anu’, dragii «mo­şu­lui», rămânem la vorba lui Nansen (ca şi pân-acu’!): «Ai reuşit, continuă! N-ai reuşit, continuă!»."