Azi e ziua ta: Ana Maria Roman

“Îmi doresc putere să-mi continui treaba şi să-mi urmez visele”

Jurnalista Antenei 3, Ana Maria Roman împlineşte astăzi 30 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

“Tocmai mă întorc din Dusseldorf şi vă scriu din aeroportul din Viena, unde am făcut escală. Am fost în Germania, unde am încercat să dăm de urma celui care  ar fi trimis plângerea la judecătorie sub numele lui Vasile Rotaru. Bine-nţeles că totul a fost un fals, până şi adresa (ceea ce şi bănuiam de altfel). În rest, aştept  ca anchetatorii să iasă din amorţeala sărbătorilor şi să înceapă audierile. Va fi un an interesant pentru jurnaliştii de pe justiţie. Urmează eliberări, dar şi  condamnări, câteva dosare penale noi. O să am treabă”, povesteşte sărbătorita noastră.

Despre începuturile carierei jurnalistice, Ana Maria mărturiseşte că nu a fost nici o întâmplare. “Am ştiut de la început ce vreau să fac. După ce am cochetat în şcoală cu actoria şi artele plastice, la 14 ani am decis că vreau să devin jurnalist şi asta a fost. Am avut un drum drept. Părinţii m-au sprijinit tot timpul chiar dacă tata şi-ar fi dorit ca fiica lui să aibă o meserie normală”.

Să fii jurnalist în ziua de azi este destul de greu, spune Ana Maria. “În redacţiile ziarelor mai găseşti oameni care fac anchete, care se documentează, care îşi petrec zilele prin  arhive şi birouri pentru a face rost de informaţie. Există şi oameni de informaţii în televiziuni, însă mai rar. Cu ritmul alert în care lucrează e destul de greu să  acopere toate evenimentele importante (sau nu) timp de 12 ore pe zi şi în acelaşi timp să se formeze pe un domeniu şi să îşi construiască relaţii. Pentru mine  jurnalismul înseamnă informaţie şi-atât. Restul e ambalaj.”

I-ar plăcea să facă şi altceva în televiziune decât face acum. “Să renunţi la teren este însă destul de riscant pentru un reporter tv. Am văzut mulţi jurnalişti care au rămas fără aripi în momentul în care s-au retras într-un loc călduţ în redacţie. În acelaşi timp nu poţi să faci reporterie de eveniment (unde se stă în frig, cald, peste program) la  nesfârşit deoarece te epuizează.”

Cel mai dificil în meseria de jurnalist este “să faci rost de informaţii , cum ne spun deseori reprezentanţii unor instituţii. Este însă şi mai greu să faci însă acest lucru dacă lucrezi la o televiziune care critică frecvent greşelile unui regim. Este greu să ţii pasul cu fluxul informaţional şi să fii în priză 24 din 24 de ore, să stai de dimineaţă (descinderile se fac la prima oră) până seara în gardă cu gândul că poate alt jurnalist o să dea o informaţie înaintea ta.”
Despre împliniri... “Faptul că am reuşit, cred eu, să rămân un jurnalist imparţial şi cu picioarele pe pământ oricât ar fi încercat cei din jurul meu să mă influenţeze. Şi faptul că am reuşit să stăpânesc un domeniu greu, iar ceilalţi oameni să mă identifice cu el. Este foarte important pentru un jurnalist să fie identificat cu un domeniu. Cel mai  bun exemplu aici e Adelin Petrişor pe care dacă îl vezi ştii deja că urmează o ştire cu bombardamente în Gaza sau trupe militare trimise cine ştie unde. De viaţa  personală nu prea am avut timp până acum şi nici nu mă grăbesc.”

Cum reuşeşte să se relaxeze după bombardamentul informaţional zilnic? “Nu prea reuşesc să mă relaxez. Şi de multe ori cei care suferă sunt cei din jurul meu. Un jurnalist care a făcut teren toată ziua, după ce ajunge acasă deschide site-urile de ştiri pentru a vedea ce s-a mai întâmplat în ţară, în lume, mai urmăreşte un talk-show, mai dă câteva telefoane. Sunt rare serile în care închidem televizorul şi ne relaxăm. Şi atunci telefonul sună continuu.”

Ce îşi doreşte la acest început de an de viaţă (în afară de sănătate)? “Nu sănătate... Am zâmbit. Probabil că spui asta deoarece lumea în general îşi doreşte sănătate. Din păcate, în ţara noastră sănătatea a rămas doar o dorinţă. Atâta timp cât Dorin Cocoş sau alţii ca el controlează sistemul sanitar, lucrurile nu se vor schimba. Iar una din dorinţele mele este asta, ca cei care fac bani din afaceri murdare cu un sistem deja la pământ, să ajungă la puşcărie. Să furi de la bolnavi este crimă. Să îţi cumperi o rochie Dolce and Gabbana din banii pentru bolnavi este crimă. În rest îmi doresc putere să-mi continui treaba şi să-mi urmez visele.”