Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu m-am întâlnit cu norocul prea des
Mihai Godoroja şi-a sărbătorit sâmbătă ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
“Norocul, dacă este un personaj, atunci el trebuie să fie extrem de capricios, pentru că nu-i plac oameni de orice fel şi mai ales orice destine... Nu m-am întâlnit cu el prea des, aşa că mi-am construit neplanificat, dar cu o conştiinciozitate asimilată cu pasiune, toate momentele din viaţa mea artistică!
Viaţa mea este un miracol, asta e sigur... nu ştiu a celorlalţi, dar eu când îmi privesc părinţii, când respir aerul proaspăt şi tare al dimineţilor de iarnă, când îmi sărut soţia, când îmi iau în braţe câinii mei ciobăneşti, când mă urc pe scenă, când îmi ascult cei doi copii povestindu-mi cu sufletul la gură orice, când ascult muzică, când adorm, când mă trezesc... toate astea sunt miracol! Nu cred că alegerea unui scenariu reprezintă cheia unei vieţi reuşite... Ce este o viaţă nereuşită? Să nu ai bani...?! Să nu ai success?! … Să nu ai sănătate?!... Să nu ai prieteni?!... Eu cred că o viaţă NU POATE FI REUŞITĂ sau NEREUŞITĂ... o viaţă poate fi IROSITĂ sau TRĂITĂ, şi asta cred că depinde de alegerea noastră în a-l recunoaşte sau nu pe Dumnezeu! E mare, e imensă, e infinită în greutate alegerea noastră!
Adolescentul Mihai Godoroja? Un fan Led Zeppelin şi Miles Davis, organizator de «ceaiuri dansante» acasă, de zile onomastice, colecţionar dezordonat de discuri, pasionat după atletism şi admirator al lui Dan Mândrilă (cu care am făcut lecţii de saxofon) şi Iris (în formula cu Olteanu şi Ilie), romantic acuzat în liceu de prieteni a fi depăşit de timp, nebun după Giovanni Papini, iubitor de fete cu părul şaten şi ochii verzi şi mai ales un fraier cu acte în regulă!
Mă felicit pentru că m-am ţinut aproape de pasiunea mea, muzica, şi nu m-am pierdut pe drum... Am servit cauza şi m-am apropiat de fenomenul artistic din toate cotloanele lui şi m-am instruit la timp pentru a înţelege cum funcţionează industria care macerează visele artiştilor... Îmi reproşez timpul petrecut prea mult într-o direcţie ce nu mă reprezintă intim, cum ar fi activităţile de afaceri, colaborarea cu grupul IRIS sau contractele externe de producător artistic.
Eu reprezint ca artist zona de blues alternativ, care înseamnă o muzică ce are la bază blues-ul în accepţiunea conservatoare şi care interferează cu rock, folk, world music sau jazzy. Ca atare am să vorbesc din această perspectivă... a fi un artist înseamnă o luptă la modul real cu vocaţia neculturală a pieţei economice din zilele noastre!
Cred că prietenii mei cei mai buni din lumea pe care o evocai (cea în care trăim astăzi) sunt doi «alexandrine»: Sipa şi Andrieş, care sunt măsura critică dedicat pasională a existenţei mele scenice; altfel, eu cred în răgazul de timp pentru cultivarea sufletului, care te poate ridica peste ceea ce ai fost ieri, şi, dacă mă întrebaţi de ce este important acest lucru, atunci aflaţi că dacă acceptăm că «JOS» înseamnă lumea manelelor şi a emisiunilor tv cu fete roz, a vulgarităţii agresive în trafic şi a mândriei de a nu cunoaşte, atunci «SUS» înseamnă apropierea de oamenii mari şi de ideile lor nemuritoare, înseamnă apropierea de Dumnezeu!
Îmi doresc trei lucruri: primul este legat de familia mea şi nu vi-l pot spune... Al doilea gând este să lansez dublul album «Hippie cu diamante» aşa cum mi-am propus şi al treilea să pregătesc şi să finalizez concertul aniversar dedicat lui Florian Lungu, mentorul meu nemuritor!”
