Azi e ziua ta, Mircea Drăgan

“Cel care te pune întotdeauna la locul tău este publicul”

Contează foarte mult ceea ce laşi după tine

Compozitor, aranjor, dirijor, regizor muzical şi operator de sunet, muzician desăvârşit, Mircea Drăgan împlineşte astăzi 68 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.

“Pregătesc o emisiune de televiziune, unde sunt invitat de colegul şi prietenul meu, Horia Moculescu, emisiunea se numeşte «Atenţie, se cântă!», la TVR, pregătesc muzica pentru această emisiune din şlagărele pe care le-am scris pentru solişti de-a lungul timpului, am făcut o selecţie, o să fie o melodie în primă audiţie dată unui tânăr interpret. De asemenea, am început un proiect pentru Mirabela Dauer, un proiect pe care sper să-l definitivăm anul acesta.
Sunt născut într-o familie de muzicieni, bunicii mei au fost muzicieni, am învăţat pianul de la 4 ani, apoi am urmat studiile Conservatorului din Bucureşti, am început să cânt cu Sideral, în perioada ’65-’68, apoi din ’68 până în ’71 cu formaţia Mondial şi din ’72 până în ’90 cu Romanticii. Din ’84 m-am dedicat meseriei de compozitor, am început compoziţiile din ’69, dar succesele au venit ceva mai târziu, prin ’76 cu «Soare şi foc», albumul cu Romanticii, «Mâine», piesa care a câştigat premiul de compoziţie şi interpretare în Germania, am avut nenumărate succese din punct de vedere muzical, bineînţeles succese obţinute prin muncă pentru că am muncit foarte mult, am avut o carieră destul de bine conturată, lucru care mi-a adus participări la mai toate festivalurile care se ţineau în România, Festivalul de la Mamaia, Festivalul Muzicii de dans, Festivalul de la Costineşti, Melodia Anului, la toate am fost laureat, am luat premii, piesele mele au fost bine primite de public. Marele nostru admirator şi cel care te pune întotdeauna la locul tău este publicul.

Sunt foarte mulţumit, am avut o carieră frumoasă, am prins perioada în care într-adevăr puteai să recunoşti melodiile, asta e foarte important, dacă asculţi o piesă să o şi recunoşti ulterior, melodia a fost pentru noi lucrul principal, bineînţeles că aranjamentul muzical a contat foarte mult pentru că trebuia să fii foarte modern ca să rezişti, mai ales în străinătate, unde am avut turnee foarte mulţi ani. În paralel, am deprins şi o altă meserie care îmi place la fel de mult, cea de regizor muzical, căreia m-am dedicat din ’78 până în prezent, mai ales că la pensie am ieşit de la televiziunea română, unde în ultima perioadă am lucrat ca regizor muzical.

Să fii om de cultură înseamnă în primul rând să ai un bagaj de cunoştinţe suficient pentru ce vrei să faci în domeniul respectiv, apoi să poţi să analizezi şi să exprimi ceea ce ştii ca să poţi transmite mai departe bagajul tău cultural. Contează foarte mult ceea ce laşi după tine, ceea ce transmiţi.

În general, lucrurile au mers bine pentru mine, fiind născut în zodia Taurului, am ştiut să-mi pun un obiectiv în faţă şi să ştiu ce am de făcut. Bineînţeles că lucrurile nu au fost întotdeauna netede în faţă şi a trebuit să urc destul de mult ca să ajung acolo unde-mi doream să ajung. Dar, în general, ceea ce mi-am dorit să fac, am făcut. Meseria m-a ajutat foarte mult, a fost firul conducător în viaţa mea, familia şi meseria s-au împletit în cazul meu, ceea ce contează foarte mult.

Nu simt cei 68 de ani, spiritul meu este încă tânăr şi faptul că sunt în activitate şi mâine dacă vreau îmi fac trupă să cânt pot să o fac, mă face să mă simt foarte bine. Compun multă muzică instrumentală, am şi piese noi pe care le pregătesc pentru un album «Best of». Am avut un avantaj, m-am gândit întotdeauna la pasul de mâine.

Vreau să felicit Jurnalul Naţional pentru că are timp să se ocupe de oamenii de cultură, oamenii care au făcut ceva pentru România. Doresc toate cele bune dumneavoastră şi tinerei generaţii căreia vreau să-i transmit să aibă încredere în noi, şi noi am avut încredere în generaţia dinainte, am învăţat multe de la ei, dar am făcut şi noi cu ideile noaste mai departe, ne-am înţeles foarte bine. Rugăm tânăra generaţie să se apropie şi ea de noi, să înţeleagă că şi noi am deschis nişte uşi, nu numai ei. Nu în ultimul rând, vreau să mulţumesc tuturor colegilor din Sideral, Mondial, Romanticii, cât şi interpreţilor care mi-au cântat piesele.”