Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul

În a cincea săptămână a Păresimilor, Bisericile săvârşesc o slujbă  aparte. La 17 aprilie, Denia cuprinde Canonul de Pocăinţă  sau Canonul cel Mare, al Sfântului Andrei Criteanul, care inculde 250 de strofe, spre deosebire de 30 – ale unui canon din zilele de rând. Canonul cel Mare este capodoperă a imnografiei răsăritene, în centrul căruia se afla smerenia şi pocăinţa, ca mod de răscumpărare a omului împovărat de conştiinţa păcatului, după cum sublinia ÎPS Bartolomeu Anania.

Sfântul Andrei Criteanul s-a născut la Damasc, în anul 760, şi a murit la Erisso, pe insula Lesbos, în 840. Din tinereţe şi-a agonisit o înaltă ştiinţă de carte şi tot de tânăr a îmbrăţişat viaţa călugărească. La mănăstirea Sfântul Sava de lângă Ierusalim şi-a adâncit atât viaţa duhovnicească, precum şi pe cea teologică, “adiată de harul poetic”. “Avea numai douăzeci şi cinci de ani când patriarhul Ierusalimului l-a trimis cu o misiune bisericească la Constantinopol. Apoi, hirotonit ca diacon, a primit ascultarea de a conduce un orfelinat şi o casă de bătrâni, implicându-se astfel şi în opera de asistenţă socială a Bisericii. În jurul anului 700 a fost numit Arhiepiscop al Cretei, de unde şi numirea de Cretanul/ Criteanul (în unele cărţi i se mai spune şi Ierusalimiteanul, ca unul care şi-a început activitatea în Sfânta Cetate).

Sfântul Andrei Cretanul a fost unul dintre primii şi cei mai mari imnografi ai Bisericii de Răsărit. Opera sa capitală este Canonul cel Mare, alcătuit spre sfârşitul vieţii, cam la vremea când Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, compunea Viaţa Sfintei Maria Egipteanca.
Canonul aghiografic e o specie de poezie cu formă fixă (cum ar fi, în poezia laică, sonetul sau glossa), iar numele îi vine de la grecescul kanon, care înseamnă "normă", "regulă", "principiu director". De obicei, el este alcătuit din nouă cântări (ode), după numărul celor nouă cete îngereşti; fiecare din acestea cuprinde un număr de tropare (strofe), precedate de un irmos (care anunţă tema troparelor) şi urmate de un imn al Sfintei Treimi şi un altul al Născătoarei de Dumnezeu. De regulă, canonul face parte din slujba de dimineaţă (Utrenia) şi e dedicat sfântului (sau sfinţilor) din ziua respectivă. Opera Sfântului Andrei Cretanul are o situaţie cu totul aparte. El se numeşte Canonul cel Mare sau Marele Canon, pentru trei raţiuni principale: adâncimea gândirii, frumuseţea expresiei şi numărul troparelor (în total, 211). El a fost rânduit de Biserică în cartea de slujbe numită Triod (Trei-Ode), (...) în saptamina a cincea din Postul Mare, adică la vremea când creştinii – monahi şi mireni – trebuie să-şi sporească efortul de purificare în aşteptarea Patimilor şi Învierii Domnului. Cu vremea s-a hotârit ca el, împărţit în patru segmente (şi cu unele prescurtări) să fie cântat – sau citit – şi în prima săptămână a Postului Mare, şi anume în zilele de marţi, miercuri, joi şi vineri”, explica ÎPS Bartolomeu Anania.
Pe de altă parte, Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Mitropoliei Iaşilor explică în volumul “ Triodul – Golgota Pocăinţei”: “ Canoanele au fost alcătuite la început de creştinii sirieni elenizaţi din Palestina. Un canon cuprinde nouă cântări formate din mai multe stihiri scurte, fiind iniţial o adaptare la cele nouă cântări biblice folosite în viaţa liturgică răsăriteană încă din primele secole creştine. (...) Cât priveşte perioada alcătuirii Canonului cel Mare, circulă două ipoteze: prima susţine că autorul l-ar fi alcătuit pe când se afla în  Constantinopol, înainte de a fi arhiepiscop al Gortynei- Creta (712) sau la puţin timp după aceea – ştiut fiind faptul că el a fost episcopul Cretei timp de 28 de ani; a doua iposteză susţine că acest canon a fost scris de autor la bătrâneţe. Ca argument, în acest sens, stau numeroase expresii din canon: «măcar la bătrâneţe nu mă în iad deşert» sau «măcar la sfârşit mântuieşte-mă» sau «timpul vieţii mele este scurt». (...) Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul se vrea a fi un puternic protest împotriva păcatului; mai bine spus o adevărată strategie de luptă împotriva păcatului. Ca principiu de viaţă, el promovează permanenta pocăinţă pentru păcatele pe care le săvârşim clipă de clipă, precum şi dorinţa continuă de a urma lui Hristos şi a celor ce s-au apropiat de El prin curăţirea de păcate, prin pocăinţă”