Sfântul Gheorghe, 23 aprilie. Peste 1 milion de români își sărbătoresc ziua numelui

Azi este Martiriul Sfantului Gheorghe, cel care a renuntat la maretia functiei de ofiter al garzii imperiale romane ca sa moara in chinuri pentru credinta in Iisus.

A fost torturat in zadar - batut cu vine de bou, acoperit cu lespezi de piatra, aruncat in groapa de var, el nu s-a lepadat de credinta.

In icoane este infatisat calare, purtand o sulita si ucigand un balaur, expresie a biruintei inainte de martiriu. In Biserica Ortodoxa, Sfantul Gheorghe este considerat protectorul armatei, dar ocrotirea lui se rasfrange nu numai asupra soldatilor, ci si a taranilor. Sfantul a fost patronul militar al Moldovei medievale, portretul lui fiind pictat pe steagul lui Stefan cel Mare.

Martirul este celebrat si de Bisericile Catolica și Anglicana (sfantul este patronul Angliei), fiind sarbatorit in Germania, Italia, Anglia, Portugalia și Spania. Oamenii se roaga astazi la icoana sa pentru a fi feriti de primejdii si boli grele.

De altfel, numele sau este invocat impotriva ciumei, leprei si sifilisului. In traditia populara romaneasca, azi este Sangiorzul, sarbatoare care imparte anul pastoral, impreuna cu Samedru (26 octombrie) in doua anotimpuri: vara si iarna. Se mai celebreaza si Sambra sau Masurisul Oilor, adica primul muls al oilor.

1.066.705 români îşi sărbătoresc, joi, de Sfântul Gheorghe, onomastica, potrivit datelor Ministerului Afacerilor Interne (MAI). Dintre aceştia, cei mai mulţi se numesc Gheorghe (465.209), George (156.550), Georgiana (151.851) şi Georgeta (123.996), sărbătorindu-se şi cei care poartă nume precum Gigel, Gyuri, Gherghina şi Gina.

Cum se celebrează

Sărbatoarea Sfântului Gheorghe era celebrată în trecut cu mult fast, timp de trei zile.

În ajunul zilei de 23 aprilie, oamenii pregăteau cu grijă brazde verzi, tăiate sub formă pătrată, în care înfigeau ramuri înmugurite de salcie şi flori galbene de primăvară, cunoscute, în Bucovina, sub numele de calce. În noaptea sau dimineaţa zilei de Sân-George, capul familiei, întotdeauna un bărbat, aşeza brazdele astfel împodobite "de strajă "la stâlpii porţilor şi ai caselor, la ferestrele şi uşile caselor şi grajdurilor, în grădini şi pe mormintele din cimitire. Se credea că, astfel, oamenii, vitele şi ceea ce se recolta erau protejate de forţele malefice. În Bucovina, brazdele şi ramurile verzi erau păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotriva unor boli sau pentru a fi amestecate în hrana animalelor.

În ajunul zilei de Sân-George, fetele de măritat credeau că îşi pot vedea ursitul dacă priveau, în această noapte, într-o cofă plină cu apă. În această zi, fetele mai obişnuiau să semene usturoi, pe care îl păstrau până în anul viitor. Mâncând usturoiul semănat cu un an înainte, ele credeau că vor fi înzestrate cu toate virtuţile şi că se vor căsători în cel mai scurt timp.

"Urzicatul" era un alt obicei, practicat de tinerii din comunităţile tradiţionale bucovinene. Întrucât sărbătoarea deschidea o perioadă solicitantă, tinerii se atingeau, pe furiş, peste părţile neacoperite ale corpului, cu tulpini de urzică, nutrind convingerea că în felul acesta vor fi mai ageri, mai harnici şi mai sănătoşi de-a lungul întregii veri care urma să înceapă.