Aproape dragoste

Când spui „aproape dragoste” nu sună ca o opţiune, ci mai degrabă  precum o enigmă pe care ştiinţa se stră­du­ieşte să o rezolve. Şi mai sună ca şi cum ai fi gata-ga­ta să te urci pe un cal verde, care nu se află pe perete!

În acest al XXI-lea secol al comunicării sălba­tice, „Aproape dragoste” reprezintă titlul unui volum de poezii, semnat Dan Podaru. Pâ­nă acum, nimic special, ba, poate părea chiar tern şi plictisitor. Ei bine, nu! Autorul, docto­rand al Şcolii Doctorale în Ştiinţele Comunicării, în ca­­drul Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comu­ni­­cării, a găsit de cuviinţă să  exprime... aproape  tot ce a însemnat dragoste la un moment dat în viaţa sa, prin intermediul poeziei. Părerea „cam demodat” cade de cum citeşti motto-ul acestui prim volum (poezii create în perioada 1986 – 2011): „Pentru toate aceste poezii vreau să mulţumesc tuturor fe­meilor care, iu­bindu-mă sau urându-mă, m-au ajutat să mă au­to­definesc”. Bănuiala, cum că ar fi un miso­gin elegant, se mută subtil în bă­nuiala de a fi un misogin metaforic. „Mugind, târând, cres­când din urlet/De pierzare.../Mă simt aproape de încheietura/Frunzei tale”, scrie Podaru. Pe care dacă îl vezi pe stradă ştii sigur că omul are o problemă cu viaţa: el trebuie să o po­ves­teas­că, să o treacă prin experienţele trăite şi ne­tră­i­te, să spună ce a mai aflat despre ea, cu ris­cul de a părea un nebun al marelui oraş.

Şotron
Autorul susţine că pentru el, poezia este „un eveniment cosmic, un cutremur, o explozie nucleară, un Big Bang care durează o nanosecundă”. Deşi susţine acest lucru, nu vrea să îşi lanseze volumul „cu zgomot”, ci într-un cadru citadin, la Cafeneaua 3D a cinematografului Patria, la început de iulie, „alături de oameni apropiaţi, colegi de la fa­cultate şi aşa mai departe, care nu vor veni de complezenţă, şi vă asigur că vor fi în număr mare”. „Tocmai de aceea imaginile care ilustrează poeziile sunt realizate de fotografii Gabi Boholţ şi Sergiu Mihăescu, prietenii mei”.

„Sunt sigur că oamenii au nevoie de poezie. Poezia este comunicare, în stare pură. Cred doar că mijloacele prin care cititorii pot ajunge la poezie trebuie modificate, adaptate şi mo­der­nizate”, spune Podaru. „Ieri, m-a privit în ochi o zână.../Şi a stârnit în mine o furtună”. Uneori până şi şotronul este aproape şotron...